Zâmbetul Soarelui

SĂ TE PREGĂTEȘTI DE CĂLĂTORIE

Trebuie să fii în formă înainte de plecare! Să călătorești înseamnă să ai energie și este un moment atât de plăcut încât ar fi mare păcat să te îmbolnăvești. Ai grijă de tine și imaginează-ți cum ar fi vacanța ideală. te vei plimba prin Franța, România sau prin străinătate și vei porni în descoperirea necunoscutului.

SĂ AI GRIJĂ

Ecoturismul sau turismul durabil este o manieră respectuoasă de a călători. El aduce beneficii atât comunităților locale, cât și naturii. De exemplu, în loc să vizitezi grădinile zoologice, mai bine descoperă parcurile naționale unde animalele trăiesc în libertate. Când ești în vacanță îți poți face multe plăceri, rămânând, în același timp, înțelept!

SĂ GUȘTI

Este de neconceput să nu guști produsele locale. Aceasta îți va permite să înțelegi mai bine modul de viață și chiar geografia unui anumit loc. În plus, îi ajuți să trăiască pe micii producători. Pentru picnicuri cel mai bine te aprovizionezi de la piață, ca să descoperi marfa de la tarabe, mai degrabă decât să o cumperi de la hipermarket.

SĂ TRIEZI DEȘEURILE

În vacanță, de exemplu în orașele din America de Nord, sunt puse la dispoziție pubele pentru sortarea deșeurilor. Una verde pentru compost, una albastră pentru tot ce este reciclabil și una neagră pentru gunoiul menajer în general.

SĂ TE CAZEZI

Poți dormi în locuințele localnicilor și astfel să vii în contact direct cu modul de viață al regiunii respective, mai degrabă decât să te cazezi la un hotel anonim. Peste tot în lume există tot felul de posibilități de cazare insolite, cabane, colibe, rulote, corturi, iurte, bărcuțe, case pe piloni, casele troglodiților, unde te vei simți aproape de natură.

*

* Extras din cartea Vacanțele mele ECO scrisă / gândită de Jeanne Renouard și Marine Tellier

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!

Înghesuită în Club 3121 împreună cu o sută de alți fani, mă bucuram de anticiparea îndeplinirii unui vis. Îl adorasem pe Prince încă din școala generală și acum urma să-l văd în carne și oase la un concert. Când au început bubuiturile tobei, legendarul artist a străbătut scena, purtând o jachetă lungă de satin și pantofi cu platformă. A prins microfonul cu ambele mâini și a făcut o scurtă pauză, privindu-mă drept în ochi – eram sigură de asta. A murmurat primul vers al piesei cântate în deschidere: „Înainte de a începe, suntem cu toții singuri?”

Mi-am apucat strâns prietena de braț. „O să leșin.”

În timp ce rosteam aceste cuvinte, o femeie de lângă mine s-a prăbușit pe podea, inconștientă. Am aflat de la paramedicii care au dus-o afară că nu era ceva ieșit din comun să leșini la concertele lui Prince. Unii oameni pur și simplu nu puteau rezista carismei lui.

Dar nu fusese așa dintotdeauna. De fapt, lipsa carismei aproape i-a distrus cariera chiar înainte să ia avânt. Persoanele din industrie erau de acord că tânărul Prince Rogers Nelson era un muzician talentat, dar pe scenă avea un comportament extrem de stângaci. Părea să se simtă în largul lui când stătea cu spatele la public, iar în rarele ocazii în care vorbea între melodii, nu reușea să scoată decât o șoaptă. Când căutători de talente de la Warner Bros. au participat la al doilea său spectacol solo, în 1979, Prince a semnat un contract cu casa de discuri, dar nu a fost trimis într-un turneu.

Când single-ul „I Wanna Be Your Lover” a ajuns pe primul loc în topurile muzicale, dar Prince tot nu mergea în turnee, Rick James, regele muzicii funk, l-a invitat pe artist să cânte în deschidere în turneul său. După cum și-a amintit Rick James mai târziu, când Prince a urcat pe scenă îmbrăcat cu un trenci și pantaloni până la genunchi, „publicul l-a huiduit îndelung”.

Dar Prince a refuzat să se dea bătut. Își dobândise abilitățile muzicale exersând la instrumente ore întregi în fiecare zi – și a procedat la fel cu arta spectacolului. I-a studiat pe Rick James și pe alți artiști pe care-i admira, observându-le cu atenție fiecare cuvânt și fiecare gest. Și-a schimbat modul în care se mișca pe scenă și, cel mai important, a învățat să-și concentreze atenția asupra publicului. A practicat toate aceste lucruri în mod repetat, până când au devenit un obicei. A spus povești și a răspuns la întrebări, antrenându-și fanii în dialog. Până la finalul turneului, Prince era o altă persoană – iar publicul era hipnotizat. Rick James a recunoscut că se simțea gelos. Carisma nu este o calitate cu care te naști. Este o calitate pe care o cultivi, ceea ce înseamnă că o poți controla; poți deveni mai carismatic schimbând modul în care interacționezi cu oamenii.

Am analizat câteva instrumente care sunt utile în interacțiunile unu-la-unu; acum haideți să vorbim despre unele metode folosite în lucrul cu publicul, mai ales în cazul vorbitului în public, care îi înspăimântă pe cei mai mulți dintre noi. Unele dintre cele mai frumoase momente din cariera mea de profesor sunt cele în care îi observ pe studenții mei încercând mici schimbări ce îi fac irezistibili pe scenă. După o operație la coardele vocale, o studentă nu mai putea vorbi decât în șoaptă. Presupusese că, de vreme ce oamenii o auzeau cu greu, nu erau interesați de ce avea de spus. Dar cu ajutorul unui microfon și al câtorva mici sfaturi despre cum să-și direcționeze atenția, ne-a convins să-i sorbim fiecare cuvințel. Un alt student ne-a fermecat cu o poveste despre mama lui, deși vorbea în maghiară și nu înțelegeam nimic. Apoi a fost Sukari Brown, o potențială studentă, care se simțea nelalocul ei.

Sukari ura să vorbească în public, dar s-a oferit să încerce și ne-a povestit despre vizionarea filmului Pantera neagră, lansat cu câteva luni înainte. Am ajutat-o să facă mici schimbări ca să ne capteze interesul. Concentrându-se asupra fiecărui membru al publicului, Sukari ne-a invitat să reflectăm la cum e să vezi oameni care seamănă cu tine condamnați să joace doar roluri de traficanți de droguri și roluri secundare pe marile ecrane. A făcut o pauză, noi am devenit mai atenți, după care Sukari ne-a cerut să ne imaginăm cum e să vedem, pentru prima dată, oameni ca noi care joacă roluri de eroi mândri și puternici. Ne-a spus că a văzut de cinci ori Pantera neagră la același cinematograf. I-am simțit demnitatea, furia și speranța. Am răsplătit-o cu un rând de aplauze zgomotoase și am văzut cum le savura. Într-o notă pe care mi-a trimis-o ulterior, Sukari a scris: „Până atunci m-am îndoit că locul meu e aici – la Yale, la seminar și chiar la MBA. După ce nu mi-am mai făcut atâtea griji și respirația mi-a revenit la normal, mi-am dat seama că pot să fac asta. Locul meu ESTE aici”.

Dacă simți că locul tău este pe scenă, chiar așa stau lucrurile. Iată câteva idei și instrumente care te pot ajuta să ajungi acolo; sunt aceleași pe care i le-am spus și lui Sukari.

* Extras din cartea Influența socială scrisă / gândită de Zoe Chance

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!

Ce este Metoda „CER”? Este o metodă unică de vindecare, de revendicare a puterii personale și de celebrare a vieții așa cum este ea.

„CER” încorporează aerul de la Gura de Oxigen, energia autoarei și sensul de a cere dreptul tău divin. La finalul acestei cărți vei sărbători triumful asupra propriei tale ființe.

Venim pe lume ca niște computere foarte sofisticate, însă „creatorul” – „producătorul”a uitat să ne lase și manualul cu instrucțiuni de folosire.

Și părinții noștri și noi apăsăm pe niște butoane până ne dăm seama ce efect au aceste butoane. De cele mai multe ori ne trezim la sfârșitul vieții și încă nu știm la ce erau bune anumite butoane, pentru că nu am înțeles cum funționăm. Acesta este motivul pentru care am creat acest spațiu, acest manual cu instrucțiuni pentru ca să înțelegi mai rapid și mai ușor cum funcționează computerul sofisticat numit OM.

Ai în mâini un „MANUAL DE UTILIZARE AL FIINȚEI UMANE” care te va ajuta să funcționezi la capacitatea maximă.

În acest prim capitol vei vedea că nu este nevoie să iei la rând fiecare rană pentru a o vindeca, ci vei afla cum să privești tot acest trecut dintr-o altă perspectivă, dându-i o semnificație nouă, fapt care îți va reda puterea de creator iar vindecarea ta va fi rapidă.

Baza vindecării prin Metoda CER este practic o interpretare diferită a tot ceea ce înseamnă propria persoană, trecutul tău, influența societății (școala) și asupra a tot ceea ce crezi tu că te-a rănit vreodată.

Schimbând semnificația evenimentelor din trecut și a persoanelor, începe un proces rapid de vindecare a rănilor.

Chiar dacă părinții ne-au rănit în copilărie fizic sau emoțional, au făcut-o din iubire greșit înțeleasă și primită la rândul lor de la părinții lor. Când iubim dăruim tot ceea ce avem, însă de cele mai multe ori ceea ce avem sunt: violență, abuzuri, frustrări și neglijențe. Nimeni nu poate da altceva decât ceea ce are.

A fost nevoie de toate aceste experiențe pentru ca tu să fii astăzi cine ești și să devii ceea ce ai devenit în acest moment.

Te poți considera însă norocos, pentru că citind aceste rânduri, vei putea face pace cu tot acest trecut, vei putea ierta și înțelege că viața ta în acest moment este diferită de cea de atunci, că ai șansa de „a te răzbuna” pe acesta, alegând în mod conștient să fii fericit aici și acum. […]

*

* Extras din cartea Metoda CER scrisă / gândită de Cerasela Rogen

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!

Când Prince m-a privit în ochi, nu știu dacă se concentra asupra mea, a femeii care a leșinat, a bărbatului de lângă ea sau asupra altcuiva. Și nici nu conta. Conexiunea individuală era atât de puternică încât toți eram hipnotizați. Această tehnică – să te conectezi cu mulți conectându-te cu o singură persoană – reprezintă strălucirea.

Iată cum o practicăm la curs. Cer un voluntar care urăște să vorbească în public. Vom vedea cât timp îi ia să se conecteze – cu adevărat – cu fiecare membru al publicului. Nu e ușor. De fapt, strălucirea este o aptitudine atât de avansată încât puțini vorbitori profesioniști sau artiști o stăpânesc. Însă chiar și un novice poate deprinde arta de a străluci – și ajută să ai o comunitate în care să o practici.

Dacă te oferi voluntar, vei povesti ceva în limba ta natală – un lucru pe care l-ai auzit sau relatat de multe ori, cum ar fi un basm sau o pildă religioasă. Poate fi și o poveste personală, însă doar dacă ai vorbit deseori despre ea. Pentru a străluci, trebuie să cunoști subiectul suficient de bine ca să vorbești liber despre el sau să-l fi repetat astfel încât cuvintele să curgă spontan. În timp ce Aligatorul rostește cuvintele, Judecătorul se poate ocupa de limbajul corpului. În acest exercițiu, n-are importanță dacă publicul înțelege sau nu ce spui. Poți să strălucești chiar fără să scoți un sunet.

Strălucirea este acea conexiune electrică ce îi dă celuilalt impresia că este singura persoană din încăpere (în afară de tine). Creează o intimitate similară celei dezvoltate de exercițiul în care partenerii se privesc în ochi fără a-și vorbi. Strălucirea a făcut-o pe femeia de la concertul lui Prince să-și piardă cunoștința.

Strălucirea se deosebește de toate celelalte strategii de vorbit în public întrucât implică participarea voluntară a celeilalte persoane. Nu poți să strălucești de unul singur; nu poți să strălucești cu cineva care se uită în telefon; strălucești doar dacă celălalt percepe această strălucire. Și vrea să o perceapă fiindcă îl face să se simtă în viață. Și tu te vei simți la fel – deopotrivă conectat, puternic și vulnerabil. Când îți concentrezi atenția asupra celuilalt, te deschizi pentru a primi la rândul tău atenția lui.

Iată cum se procedează. Fixează-ți privirea asupra unei persoane din public și deschide-ți inima în timp ce-i vorbești ei și numai ei. Canalizează-ți energia asupra acestei persoane până când simte conexiunea dintre voi. Mesajul pe care îl transmiți este Sunt aici. Ești aici. Suntem aici împreună. Bună. Energia care circulă între voi seamănă cu iubirea. Sau poate e chiar iubire.

Când practicăm strălucirea, toți membrii publicului încep cu o mână ridicată și o mențin așa până când simt că vorbitorul s-a conectat cu ei. Apoi lasă mâna jos. Scopul vorbitorului este să nu mai existe mâini ridicate. Distorsiunea temporală joacă un rol și în această situație. Pe vorbitori îi surprinde de cât timp e nevoie pentru a se conecta, dar nu și pe membrii publicului. Iar, odată ce s-a creat o conexiune reală, cele două părți nu doar că se sincronizează, ci efectiv au impresia că timpul s-a oprit. Când ajung la acel nivel de conexiune, atât vorbitorii, cât și publicul observă cu surprindere mâini care coboară în alte părți ale sălii. Chiar dacă vorbitorul s-a concentrat asupra cuiva, și alte persoane din sală simt o conexiune directă.

Nu e ușor să strălucești de la prima încercare. Iar unii membri ai publicului au standarde înalte și nu coboară mâinile decât dacă le-ai atins cu adevărat sufletul. Apropierea fizică ajută. Dacă o persoană din public nu lasă mâna jos după câteva fraze, poți să treci mai departe și să încerci să te conectezi cu altcineva. Dar amintește-ți de pauze și fă un pas către persoana în cauză. Și încă un pas, dacă e nevoie. Pe măsură ce te apropii de ea, în cele din urmă va lăsa mâna jos. Nimeni nu poate ignora sentimentul de conexiune care ia naștere când o ființă umană curajoasă și vulnerabilă stă chiar în fața lui, gata să strălucească. Strălucirea este atât de puternică încât și un vorbitor novice sau ezitant se poate conecta cu fiecare dintre cele 30 de persoane de la curs în doar cinci sau zece minute.

Data viitoare când vei vorbi în cadrul unui grup, privește-ți publicul. Vei observa că și unii membri strălucesc. Poate zâmbesc sau dau din cap, poate râd la glumele tale. Îți atrag atenția oferindu-ți atenția lor plină de încântare, iar unii strălucesc cu atâta putere încât îi poți ignora ușor pe toți ceilalți. Când îi privești în ochi, simți cum energia lor o amplifică pe a ta.

Și tu poți fi unul dintre acei membri ai publicului care strălucesc. Așază-te în față, urmărește ochii vorbitorului, deschide-ți inima și trimite-ți energia către vorbitor. Ascultă cu adevărat. Vorbitorul va simți asta și te va privi drept în ochi fiindcă prezența ta îi atrage atenția. A străluci din public este un dar pentru vorbitor, iar dacă stabilești o conexiune cu el, îți va fi mai ușor să-i pui o întrebare sau să-l abordezi ulterior, dacă vrei.

Dacă ești un vorbitor cu experiență care se simte în largul lui pe scenă, poți exersa strălucirea la un alt nivel, căutând să te conectezi cu acei membri ai publicului care nu par să fie deschiși la ea. Poate că se uită la telefon sau în jos, luând notițe (deși e posibil să asculte cu atenție), poate că par apatici, sceptici sau plictisiți. E posibil ca aceste persoane să nu observe când te uiți la ele, dar vor observa dacă te apropii de ele sau li te adresezi pe nume. Nu le judeci fiindcă nu sunt prezente, ci le primești înapoi cu căldură. Acesta este un dar pentru grup, întrucât conexiunea pe care o creezi cu un membru șovăielnic se poate extinde la toți cei de față. Publicul este asemenea unui șir de beculețe din care doar câteva luminează. Când practici strălucirea cu o persoană absentă, toate beculețele se aprind brusc. Chipuri și ochi strălucesc; toată lumea simte că s-a creat o legătură.

Carisma ține doar de conexiune.

*

* Extras din cartea Influența socială scrisă / gândită de Zoe Chance

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!

Margaret și-a repetat povestea asta de nenumărate ori în gând, ca nu cumva să o uite.

A fost odată ca niciodată, în Rusia, o poetă căreia i s-a interzis să mai scrie vreun vers. Dar în locul tăcerii, ea a ales focul. Noapte de noapte, scria versuri pe bucățele de hârtie, șlefuindu-le la perfecțiune, memorându-le. În zori, ea atingea flacăra unui chibrit de hârtie, iar cuvintele ei deveneau cenușă. Ani la rândul, cuvintele ei au repetat același ciclu – înviere în beznă, moarte la prima geană de lumină -, până când, în cele din urmă, viețile lor s-au gravat în foc. Poeta și-a murmurat poeziile la urechile prietenilor ei, care le-au memorat și le-au purtat mai departe, ascunse sub limbă. Șoptite la ureche, ele au fost transmise din om în om, până când lumea întreagă a început să murmure slovele pierdute ale poetei.

* Extras din cartea Inimile noastre rătăcite scrisă / gândită de Celeste Ng

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!