Zâmbetul Soarelui

Introducere

Acesta este un instrument de terapie prin artă care poate fi întrebuințat în moduri diverse. L-am folosit pentru prima oară într-un grup de consiliere școlară format din aproximativ opt băieți, cu vârstele cuprinse între 7 și 11 ani. Ca exercițiu de încălzire a grupului, concentrarea pe imaginația creativă și pe munca în echipă plină de respect au reprezentat o modalitate rapidă de a-i face pe copii să se distreze și să învețe să lucreze împreună într-un nou context, mai degrabă decât să le fie jenă în legătură cu abilitățile lor artistice sau sociale.

Tehnica a fost folosită însă și într-o manieră diagnostică și terapeutică în mai multe contexte, de la spitale la practică privată, atât cu indivizi, cât și cu familii.

Argument

Arta mâzgâliturilor a fost întotdeauna un proces util în context terapeutic. Uneori imaginea produsă reprezintă doar o experiență amuzantă pentru toată lumea. În unele ocazii poate fi instrument de învățare a abilităților sociale, a răbdării, stimei de sine ș.a.m.d. Alteori procesarea experienței reprezintă o oportunitate de învățare pentru client și / sau familie, unii despre ceilalți, ceea ce duce la creștere în interiorul fiecărui individ. Pentru un terapeut de familie, ajutarea familiilor să găsească ocazii distractive, pline de respect și creativitate prin care să fie împreună într-o manieră suportivă, reprezintă un obiectiv major. Activitatea de față atinge acest obiectiv.

Descriere

Grupa de vârstă adecvată: de la 4 ani în sus; jocul poate fi jucat doar cu terapeutul și clientul sau cu întreaga familie.

Timp: 15-30 de minute, în funcție de timpul de procesare.

Materiale: creioane cerate, creioane colorate, carioci și altele asemenea, hârtie și o suprafață dură pe care se poate desena și în jurul căreia se pot așeza toți jucătorii (eu folosesc o planșetă așezată pe podea).

*

Folosesc această activitate după ce am dezvoltat o relație destul de bună cu clientul și familia sa. Cu cât copilul este mai mic, cu atât mai rapid implic și familia în terapia prin joc cu clientul, dacă nu i-am implicat, de fapt, încă de la început. Totuși, în unele ocazii, am folosit această tehnică drept instrument de construire a relației cu clienții aflați în etapa de latență:

*

Pasul 1: încep prin a-l întreba pe client dacă își dorește să joace un joc de-a desenatul. Îi explic că ne vom ajuta unul pe celălalt în crearea unui tablou din mâzgâlituri. Din moment ce aproape toți se simt confortabil cu mâzgâliturile, chiar și un copil foarte mic poate vedea o modalitate de a se integra comod în această activitate. Nu este vorba despre talent sau despre competență în mânuirea materialelor de desenat.

Pasul 2: pun o foaie de hârtie pe o suprafață dură și îi invit pe toți pe podea. E ceva ce ne plasează pe toți pe picior de egalitate. Îi cer fiecărei persoane să aleagă o singură culoare, fără ca aceasta să se mai regăsească la vreun participant.

Pasul 3: îi cer clientului sau unui membru al familiei să mâzgâlească ceva rapid pe hârtie. Dacă par a fi ezitanți, voi face eu mâzgâlitura. Observație: prin toate mâzgâliturile și adăugirile mele, încerc să trec pe planul doi comparativ cu ce are clientul în minte sau unul dintre membrii familiei. Voi modela procesul numai după ce am făcut acest lucru de nenumărate ori și am un obiectiv specific în minte pentru rezultatul desenului.

Pasul 4: următoarea persoană la rând privește mâzgâlitura și îi adaugă ceva, pe baza a ceea ce crede că poate deveni. Persoana are dreptul să întoarcă hârtia în orice direcție dorește și să transforme mâzgâlitura în orice vrea. Asigurați-vă că fiecare persoană adaugă numai un lucru mărunt, deoarece ideea proiectului este ca fiecăruia să îi vină rândul de mai multe ori înainte ca desenul să fie terminat.

Pasul 5: fiecare participant continuă să își aștepte rândul în această manieră, până ce fiecare decide că nu mai are nimic de adăugat desenului. Pe măsură ce desenul începe să prindă viață, oamenii pot începe să-și aprecieze contribuțiile, adesea pe un ton de glumă. Uneori imaginea va fi violentă sau macabră. Este important să respectăm contribuția fiecărei persoane, fără comentarii negative. De asemenea este important ca nimeni să nu șteargă contribuția altcuiva. Totuși, este OK să o schimbe în altceva, adăugând elemente.

Pasul 6: atunci când desenul este finalizat, terapeutul are de ales dacă doar apreciază și întărește aspectele pozitive ale procesului desfășurat până acum sau dacă duce lucrurile un pic mai departe. Următorul pas este să le cerem oamenilor să împărtășească ce le trece prin minte pe măsură ce este creată imaginea. Această discuție de procesare poate dezvălui multe despre modul în care gândesc și interacționează oamenii. Terapeutul poate modela acceptarea și împărtășirea de opinii într-o manieră plină de respect. Unele dintre lucruri care trebuie observate și discutate sunt:

a) dacă vreo culoare anume domină imaginea, indicând astfel o posibilă dominanță în rolul familial, ce poate fi modificată;

b) dacă reiese o anumită temă în imagine care să fie analogă a evenimentelor sau emoțiilor din viețile membrilor familiei;

c) contribuțiile specifice ale membrilor familiei mai mici ca vârstă care au influențat direcția desenului, subliniind contribuția pozitivă și încurajând familia să caute alte oportunități prin care să permită astfel de contribuții.

Pasul 7: (folosiți-l ca alternativă pentru Pasul 6 sau ca suplimentare a acestuia). Cereți-i unui membru al familiei să se gândească ce ar putea să se întâmple în continuare în această imagine și începeți o poveste care circulă în cerc pe la toți jucătorii, până ce fiecare este de acord că povestea s-a încheiat. Întrebați care ar putea fi morala poveștii. Întrebați ce s-a întâmplat exact înaintea imaginii și permiteți ca povestea să înceapă din acel punct. Cereți-i cuiva să înceapă o poveste pe baza acestei imagini.

Dacă oamenii sunt blocați sau ezitanți, voi începe eu povestea și o voi transmite următoarei persoane, atunci când consider că acea persoană o poate continua. Sugestie: uneori păstrez eu Arta mâzgâliturilor pentru client / familie pentru a vedea dacă se dezvoltă și se modifică anumite tipare. Uneori fac pur și simplu o copie și îi dau originalul clientului sau familiei, dacă aceștia și-l doresc. Temele care derivă din acest format au fost la fel de bogate în informații și utile precum terapia jocului cu nisip.

Aplicare

Tulburări: tulburarea de deficit de atenție / hiperactivitate – ADHD; disfuncții familiale care dezvăluie lipsa de respect reciproc și dificultatea de a colabora respectuos; tulburare de stres posttraumatic sau alte tulburări legate de traumă.

Obiectivele tratamentului:

1. creșterea stimei de sine;
2. creșterea capacității de concentrare a atenției;
3. creșterea frecvenței comportamentale pline de respect și apreciere față de ceilalți;
4. creșterea capacității de a-și respecta fiecare rândul și de a fi răbdător atunci când nu e rândul clientului;
5. creșterea capacității de a se bucura de activități liniștite;
6. oferirea unei oportunități pentru familie de a face împreună o activitate plăcută și creativă.

* Extras din cartea Alte 101 tehnici favorite ale terapiei prin joc scrisă / gândită de Heidi Kaduson și Charles Schaefer

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!

Bine te-am regăsit 🙂

Dat fiind că, obișnuiesc să citesc diverse materiale (articole online), m-am gândit să-ți transmit o selecție săptămânală, sub forma unei liste (a cunoașterii… am numit-o). De ce? Poate, pentru simplul fapt că, te pot ajuta să rezolvi ceva in viața ta sau te pot binedispune (până la un punct).

Zis și făcut…(Poți citi și lista anterioară)

• Ce suferințe psihologice apar la copiii adulților alcoolici
• În satul măturarilor
• Wild elk plays soccer with kids in a magical moment
• Cum să controlezi greutatea puilor de pisică
• Beaver chews through tree limb: close up footage: See how beaver do it!

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

De cele mai multe ori, ne lăsăm influențați de părerea celorlalți despre noi și ne lăsăm conduși de judecata lor creând, astfel, blocaje și nefericire.

Cel mai de impact lucru pe care îl vei conștientiza acum este că părerea celorlalți este doar despre cine sunt ei și starea lor emoțională din acel moment și nu are nicio legătură cu cine ești tu și adevărata ta personalitate.

Este doar o proiecție a filmului din interiorul celorlalți oameni, iar tu ești un simplu ecran de cinema, pe care ceilalți proiectează filmul propriu chiar dacă vorbesc despre tine.

Un exemplu bun sunt Legile statutului, unde trebuie să răspunzi personal pentru fiecare cuvânt și gest făcut către ceilalți.

Tot ce fac oamenii către noi este 100% despre cine sunt ei și starea lor emoțională. Cum răspundem este 100% despre cine suntem noi și starea noastră emoțională.

De exemplu, dacă mergi într-un loc aglomerat și calci patru oameni pe picior, tu ești același om, lipsit de intenția de a călca pe cineva pe picior.

Cei patru ar trebui să răspundă în același mod, însă o fac diferit. Unul te mustră că nu te uiți pe unde calci, al doilea strigă nervos la tine De ce nu ești atent?, al treilea pentru că este mai timid spune el Scuze și consideră că el a ținut piciorul spre exterior, iar ultimul zice râzând Nu-i nimic, se mai întâmplă. și te invită să beți o bere împreună.

Ei au reacționat în acord cu cine sunt ei, nu cu cine ești tu.

Acum fă un exercițiu: Fă același compliment la patru persoane diferite și observă răspunsul lor. Poți alege Ce bine arăți astăzi! Ai să fii surprins…

Acțiunea e aceeași, reacția este despre cine sunt ei, despre nivelul lor de conștiință și despre starea pe care o au în acel moment. Deci nu mai lua nimic personal.

* Extras din cartea Metoda CER scrisă / gândită de Cerasela Rogen

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!