Zâmbetul Soarelui

O definiție succintă a ceea ce reprezintă Psalmii este cuprinsă în următoarele rânduri: Tematica înțelepciunii este prezentă și în Psalmi, care sunt rugăciunea prin excelență a omului biblic. Unii psalmi sunt însă numiți în mod special sapiențiali, pentru că exprimă și transmit o experiență de viață și o învățătură.

Cel mai cunoscut psalm cred că rămâne Psalmul 50. Prezent în componența Acatistelor închinate sfinților este și Psalmul 142.

Un psalm adesea amintit este Psalmul 22. (De ce? Iată ai ocazia să cauți mai mult pe această temă)

Care este Psalmul 1 și ce învățătură poartă? (Forma scrisă și morala educativă sunt în forma de traducere din ebraică și greaca veche, prezente în cartea de referință).

Portretul omului care se poate apropia de Dumnezeu: nu este vorba de vreo puritate rituală, ci de trăirea în adevăr și dreptate.

* Extras din cartea Cele mai frumoase pagini de înțelepciune biblică scrisă / gândită de Monica Broșteanu și Francisca Băltăceanu

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!

Cuvântul Autorilor

Cartea aceasta condensează experiența noastră de cercetători în domeniul relațiilor de atașament în cuplu, într-un ghid practic pentru cititorul care dorește să întemeieze o relație durabilă ori să o amelioreze pe cea deja existentă. Teoria atașamentului este un domeniu de cercetare vast și deosebit de complex, vizând atât dezvoltarea copilului și relațiile parentale, cât și relațiile de cuplu. În cartea de față ne vom opri doar asupra atașamentului și a relațiilor de cuplu.

Decodificarea comportamentului într-o relație

* Au trecut doar două săptămâni de când ne întâlnim și am început deja să-mi fac griji. Poate că nu sunt destul de frumoasă pentru el! Oare o să mă sune? Știu că voi reuși și de data aceasta să-mi transform vechile temeri că nu sunt o persoană suficient de înzestrată într-o profeție care, în cele din urmă, se va adeveri; astfel o să zădărnicesc și această șansă de a avea o relație.

* Oare ce se întâmplă cu mine? Arăt bine, sunt deștept, am o carieră de succes. Am multe de oferit. Am cunoscut câteva femei excepționale, dar de fiecare dată se întâmplă la fel: după câteva săptămâni îmi pierd interesul și încep să mă simt captiv. N-ar trebui să fie atât de greu să găsesc pe cineva cu care să fiu compatibil.

* Sunt căsătorită de mulți ani și totuși am sentimentul că sunt absolut singură. Soțul meu nu a fost niciodată o persoană deschisă, doritoare să-și exprime emoțiile ori să discute despre relația noastră, dar situația aceasta s-a înrăutățit tot mai mult. Acum rămâne la serviciu mult peste program aproape în fiecare zi, iar în weekend fie merge să joace golf cu prietenii, fie urmărește emisiunile sportive de la televizor. Nu ne mai leagă absolut nimic. Poate că mi-ar fi mai bine singură.

Fiecare dintre aceste probleme este extrem de dureroasă și afectează profund existența individului respectiv. Și, totuși, nu există o singură explicație ori soluție valabilă pentru toate situațiile de felul acesta. Fiecare caz pare a fi unic și personal; fiecare poate fi generat de nenumărate situații specifice. Descifrarea lor ar impune cunoașterea temeinică a fiecăreia dintre persoanele implicate. Istoricul personal, relațiile din trecut și tipul de personalitate sunt doar câteva dintre elementele pe care le terapeutul ar trebui să le analizeze. Acestea cel puțin, sunt lucrurile pe care, ca clinicieni specializați în domeniul sănătății mentale, le-am învățat și în care am crezut, până în momentul în care am făcut o descoperire – una care ne-a oferit o explicație simplă, valabilă în cazul tuturor celor trei probleme descrise mai sus și al multor altora. Povestea acestei descoperiri și a cercetărilor ce au urmat apoi constituie subiectul cărții noastre.

*

Stilul securizant, stilul anxios și stilul evitant

Teoria atașamentului distinge trei stiluri de atașament principale sau modalități prin care persoanele percep și reacționează la apropiere în cuplu, asemănătoare cu cele constatate în cazul copiilor – stilul securizant, cel anxios și cel evitant. În linii generale, se poate afirma că persoanele cu stil securizant se simt confortabil în intimitate și sunt de obicei calde și iubitoare. Persoanele anxioase sunt foarte dornice de intimitate, sunt deosebit de preocupate de relațiile lor și sunt în general îngrijorate în legătură cu capacitatea partenerului de a le iubi la fel de mult. Persoanele evitante pun semnul egalității între intimitate și pierderea independenței personale și încearcă în permanență să limiteze apropierea de partener. În plus, indivizii prezentând fiecare dintre aceste stiluri de atașament se deosebesc prin:

* perspectiva pe care o au asupra intimității și a apropierii în cuplu,

* modul în care gestionează situațiile conflictuale,

* abilitatea lor de a-și exprima dorințele și nevoile personale,

* așteptările pe care le au în privința partenerului și a relației cu acesta.

Fiecare individ din societatea noastră, indiferent dacă este chiar la începutul unei relații ori este căsătorit de 40 de ani, aparține uneia dintre aceste trei categorii sau, mai rar, poate să prezinte o combinație de elemente aparținând ultimelor două categorii (anxios și evitant). Doar puțin peste 50% dintre indivizi sunt siguri, aproximativ 20% sunt anxioși , 25% sunt evitanți, iar restul de 3-5% aparțin celei de-a patra categorii – o categorie mai puțin frecventă (combinația dintre anxios și evitant).

Cercetările asupra atașamentului la adulți s-au concretizat în sute de articole științifice și zeci de cărți care descriu în amănunt felul în care se comportă adulții în cadrul relațiilor cu persoanele apropiate. Aceste studii au confirmat, de nenumărate ori, existența acestor stiluri de atașament la adulți din diferite țări și aparținând unor culturi diverse.

Identificarea stilurilor de atașament este o modalitate sigură și ușoară de a înțelege și de a prezice comportamentul indivizilor în orice relație de cuplu. De fapt, unul dintre mesajele principale transmise de această teorie este acela că, în asemenea relații, suntem programați să acționăm într-o manieră predeterminată.

Cum se formează stilurile de atașament?

Inițial, s-a sugerat că stilurile de atașament ale adulților ar fi cu precădere un produs al propriei educații. Ipoteza aceasta conducea la ideea că stilul de atașament din prezent este determinat de modul în care ați fost îngrijit în copilărie: dacă părinții au fost sensibili, disponibili și atenți, ar trebui să aveți un stil de atașament securizant; dacă atenția pe care v-au acordat-o a avut un caracter inconsecvent, atunci ar trebui să dezvoltați un stil de atașament anxios, iar dacă ei au fost distanți, rigizi și insensibili, ar trebui să dezvoltați un stil de atașament evitant. În prezent, știm că stilurile de atașament identificate la vârsta adultă sunt influențate de o diversitate de factori, unul dintre aceștia fiind într-adevăr modul în care părinții ne-au crescut și ne-au educat, dar știm, de asemenea, că există și alți factori relevanți, inclusiv experiențele de viață.

Care este stilul meu de atașament?

Vă prezentăm mai jos un chestionar conceput pentru evaluarea stilului de atașament – modul în care relaționăm cu ceilalți în contextul relațiilor intime. Acest chestionar se bazează pe Chestionarul de evaluare a experienței în relațiile apropiate (Experience in Close Relationship – ECR). ECR a fost publicat pentru prima dată în 1998 de către Kelly Brennan, Catherine Clark și Philip Shaver, același Shaver care a publicat chestionarul despre dragoste împreună cu Cindy Hazan. ECR este alcătuit din întrebări scurte și specifice, vizând în mod direct aspecte particulare ale atașamentului adulților, împărțiți în două categorii principale: anxietatea în relație și evitarea. Ulterior, Chris Fraley de la Universitatea din Illinois, împreună cu Niels Waller și Kelly Brennan, au revizuit chestionarul și au elaborat ECR-R. Vă prezentăm o versiune modificată, care considerăm că funcționează cel mai bine în situațiile obișnuite din viața de zi cu zi.

Stilurile de atașament sunt stabile, însă flexibile. Cunoașterea profilului dumneavoastră specific de atașament vă va ajuta să vă înțelegeți mai bine și vă va ghida în relațiile cu ceilalți. La modul ideal, veți fi mai fericiți în relațiile pe care le aveți.

Dacă afirmația este ADEVĂRATĂ în cazul dumneavoastră, bifați pătrățelul din dreptul acesteia, indiferent dacă el se găsește pe coloana A, B sau C. (Dacă afirmația nu este adevărată, nu bifați nimic.)

Mostră de chestionar

(Foarte) Pe scurt

Quiz 🙂

Care este categoria în care se încadrează următoarea situație?

* Extras din cartea Stilurile de atașament scrisă / gândită de Amir Levine și Rachel S.F. Heller

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!

Dacă am fost mințiți cu privire la ipoteci, planurile 401 (k), portofoliile de acțiuni, fondurile speculative, instrumentele derivate, tranzacțiile pe bază de informații privilegiate, schemele Ponzi, valorile evaluate, ratingurile de credit și ratele variabile, de către Bear Stearns și Lehman Brothers, AIG și Citigroup, Bernie Madoff și Stanford Financial, în legătură cu invadarea Irakului și tortură, chiar și cu privire la steroizi în baseball – atunci de ce acceptă atât de mulți cu bună-credință tot ceea ce ni se vinde despre energie? De ce să acceptăm, mai ales atunci când cei care ne vând povești despre energie sunt aceiași oameni care ne-au mințit cu privire la toate celelalte aspecte?

De ce apără oamenii în mod strident un viitor energetic ultramediatizat, lipsit de probleme, bazat pe promisiuni de soluții imediate acceptate fără niciun pic de judecată critică sau scepticism? Atunci când va exploda în cele din urmă bula informațională privind energia și adevărul va ieși în sfârșit la iveală, poate că va fi prea târziu pentru ca întreaga noastră specie să mai poată face ceva. Bula în discuție ne va ucide pe toți.

Cartea de față speră să prevină un deznodământ de acest gen.

În 2009, lumea a rămas fără energie, mai ales fără energie ieftină, ușor de găsit. Deficitul, împreună cu creșterea de preț rezultantă amenință civilizația industrializată și economia mondială. De fapt, acestea pun în pericol mult mai multe sfere. Putem afirma cu certitudine că sporirea prețului petrolului în lunile iunie și iulie 2008 le-a rupt spatele consumatorilor suprasolicitați, care nu și-au mai putut achita plățile ipotecare (subprime) și că – numai – acest lucru a declanșat marea prăbușire economică ce a început în septembrie și octombrie. Energia și banii sunt două concepte strâns legate între ele, într-un mod foarte profund, iar această carte își propune să explice relația în cauză astfel încât să devină simplă și ușor de înțeles.

Contrar a ceea ce le transmite mass-media maselor, mulți preconizaseră de fapt, de câțiva ani – și în mare detaliu – colapsul economic curent. Eu unul am început să emit avertismente în acest sens din 2001, iar evenimentele actuale doar au confirmat ceea ce eu și alții am prevăzut. Unii profeți au intuit și au prevenit asupra iminenței și contururilor amenințătoare ale acestui colaps încă de la sfârșitul anilor 1940. Activitatea economică nu este posibilă independent de energie, fie că este vorba de munca sclavagistă, de cai-putere sau de petrol. Încă de la sfârșitul anului 2001, imediat după atacurile de la 11 septembrie, am început, împreună cu personalul meu de scriitori deosebit de talentați, să explorăm această conexiune. Înțelegând legătura dintre energie și bani, am reușit să adăugăm mari întinderi teritoriale pe o hartă pe care începusem să o concepem, care ilustra modul în care funcționa cu adevărat lumea, în raport cu aspecte catalogate drept minciuni, iluzii sau miraje. Interpretarea unei hărți exacte ne permite să întrevedem și să înțelegem trecutul, prezentul și viitorul. Dacă vom continua să navigăm în această direcție, la această viteză, următorul punct în care vom ajunge va fi…

Implozia economică actuală va avea ca rezultat cea mai mare și mai îndelungată depresiune economică din istoria omenirii – un nou ev întunecat -, mai ales în cazul în care nu au loc imediat schimbări masive, fundamentale ale modului în care ne raportăm la bani și la energie. Să începem cu energia.

Cea mai bună modalitate de a înțelege toate aspectele legate de energie este priceperea Vârfului petrolului. Conceptul este unul simplu.

Producția de țiței a urmat întotdeauna o curbă-clopot. Datele istorice colectate în decursul a peste un secol de experiență în producția de petrol au stabilit în mod clar și neechivoc că producția mondială atinge maxima la aproximativ 40 de ani de la descoperire. Descoperirile de petrol la nivel mondial au atins punctul culminant la mijlocul anilor 1960. Potrivit lui Colin Campbell, vârfurile de producție în anumite țări urmează, de regulă, apogeul descoperirilor după doar aproximativ 25 de ani. Acest lucru se datorează progreselor tehnologice în cartografiere și extracție. Și țineți cont de faptul că toate câmpurile individuale se comportă în mod diferit.

Din moment ce țițeiul provine de pe această planetă, care este, prin definiție, un sistem închis. Vârful petrolului înseamnă că, odată ce este atinsă extremitatea superioară a curbei-clopot de producție, indiferent de cât de mulți bani, tehnologii, rugăciuni sau campanii publicitare sunt angrenate, planeta pur și simplu nu va mai putea produce mai mult petrol în anii următori – ci numai din ce în ce mai puțin. Și mai puțin cu fiecare an ce trece.

Petrolul este o resursă non-regenerabilă. Această carte vă va demonstra în mod clar că, dintre toate sursele de energie de tipul hidrocarburilor (petrol, cărbune, gaze naturale și surse mai puțin semnificative), petrolul este cel mai important. Acesta alimentează 90% din ceea ce înseamnă transporturi și intră în compoziția materialelor plastice, a pesticidelor, a multor substanțe chimice și a altor 100 de lucruri indispensabile.

Edificiul civilizației umane, așa cum a funcționat timp de 100 de ani, este construit pe fundația oferită de țițeiul ieftin. Numărul de locuitori ai planetei a sporit în prezent cu patru și jumătate până la cinci miliarde în comparație cu perioada în care petrolul abia ce începea să fie folosit pentru prima dată, iar cifra respectivă este în cotinuă creștere. Aceste persoane, aceste suflete există pentru că petrolul, gazele naturale și cărbunele le-au făcut posibile hrănirea, îmbrăcarea, medicația, adăpostirea și transportul.

M. King Hubbert, geolog specializat în explorarea zăcămintelor de petrol și fizician, a descoperit și ne-a pus în temă cu această certitudine matematică în anul 1949. Pe baza cercetărilor și a calculelor proprii, el a sesizat că descoperirile de petrol din Statele Unite atinseseră punctul culminant în anii 1930. Pe baza datelor aferente unei perioade de trei decenii, Hubbert a calculat că producția internă de țiței a SUA urma să atingă punctul culminant în anul 1970. Prin urmare, a fost ridiculizat și batjocorit de către comunitatea științifică și luat în derâdere.

Însă a avut dreptate întru totul. Din 1970, producția de petrol din SUA s-a aflat într-un declin constant și ireversibil. Statele Unite ale Americii au fost exportatoare de petrol până în urmă cu vreo 30 de ani. Astăzi, ele importă aproximativ 70% din petrolul de care au nevoie pentru a funcționa în mod neîntrerupt.

Pe baza datelor disponibile în prezent, producția de petrol convențional de pe planetă a atins punctul culminant sau este pe punctul de a-l atinge în prezent, înregistrând aproximativ 86 de milioane de barili pe zi. Vorba ceea, zgârcitul are fântâna, dar a vecinului e mai la îndemână. Cele mai bogate fântâni cu cea mai ieftină apă au tot fost secate în mod agresiv de câteva zeci de ani. Iar altele noi nu au apărut în locul lor. (Petrolul, gazele naturale și cărbunele au fost produse în perioadele de încălzire globală intensă din urmă cu câteva milioane de ani și depozitate până când omenirea le-a descoperit.) Fântânile produc acum mai puțină apă în fiecare an. Cu toate acestea, foamea și setea care ne caracterizează continuă să crească, chiar și în mijlocul colapsului economic în care cererea începe să scadă. Unul dintre motivele pentru care se întâmplă acest lucru este faptul că populația umană continuă să sporească. Un alt aspect important este faptul că între creșterea economică și emisiile de gaze cu efect de seră există (conform unei serii de studii) o corelație de 96%, ceea ce este și eminamente logic până la urmă. Dacă se pune problema vreunei redresări economice, aceasta nu poate avea loc fără reluarea sporirii consumului energetic.

Ce se va întâmpla dacă prețul benzinei va reveni la trei dolari sau la 3,5 per galon într-o perioadă de colaps economic, pe fondul unei rate a șomajului de 10%, 15%, 20%, când nu ar exista (sau ar exista prea mult) numerar în circulație?

Benzina al cărei preț va fi de numai trei dolari în anul 2009 sau 2010 se va dovedi de două ori mai mortală decât benzina de patru dolari din luna iulie 2008.

Aceste fapte ridică alte întebări, mai profunde, mai amenințătoare, dar absolut consistente. Ce se va întâmpla atunci când gazele naturale vor începe să dispară? Ce se va întâmpla atunci când rezervele de cărbune vor începe să descrească? Ce se va întâmpla atunci când apa dulce va începe să se epuizeze? Ce se va întâmpla atunci când creșterea populației va depăși capacitatea planetei de a asigura articole de uz curent indispensabile… cum sunt produsele alimentare?

În ziua de azi fiecare calorie de produs alimentar consumată în țările dezvoltate este produsă în medie cu 10 calorii de energie din hidrocarburi. Și asta înainte să luăm în calcul energia de care este nevoie pentru gătit. Dintre cele trei tipuri, cărbunele a avut o importanță mult mai redusă pentru agricultură. Ce rezultat ar avea îndepărtarea energiei din hidrocarburi? Rezervele de alimente s-ar micșora. Pe tot cuprinsul mapamondului, statele slăbesc și populațiile mor de foame din cauza lipsei de energie și de resurse. Jocul periculos al scaunelor muzicale a început deja. Alte produse de bază prețioase, în special apa și solul sănătos (lipsit de substanțe petrochimice) sunt din ce în ce mai greu de asigurat.

Corporațiile au descoperit că pot continua să crească dacă slăbesc forța cetățenilor sau îi transformă, conform relatărilor de odinioară ale lui Henry Kissinger, în consumatori inutili. Alegerea nu este nici una rațională și nici morală pentru omenire. De-a lungul multor ani de studiu și de cercetare am conceput o hartă care indică faptul că economia SUA (și a lumii per ansamblu) este extrem de coruptă și va avea tendința să se comporte în acest fel. Exactitatea hărții respective motivează în parte acceptarea primei mele cărți, Crossing the Rubicon: The Decline of the American Empire at the End of the Age of Oil, în biblioteca Harvard Business School și vânzările dinamice chiar și la patru ani de la publicare. Aceasta s-a clasat pe locul întâi sau aproape de locul întâi în categoria Afaceri publice / Administrașie a Amazon în cea mai mare parte a anului 2008.

În respectiva lucrare am detaliat meticulos faptul că elitele puternice, în special Dick Cheney (fostul director general executiv al gigantului din domeniul serviciilor petroliere Halliburton) și cei pe care îi reprezintă au cunoscut prea bine, și încă de mult timp, că această criză avea să lovească în cele din urmă. A existat și un plan de remediere a problemei, ținut secret față de populația de rând. Părerea mea este că prima parte, cea evidentă a schemei respective a fost invadarea Irakului, care deține a doua cea mai mare rezervă cunoscută de petrol convențional de pe planetă.

O parte importantă a planului este cuprinsă în evidențele, procesele-verbale și raportul final al National Energy Policy Development Group (NEPDG) din anul 2001, prezidat de Dick Cheney. Grupul operativ în cauză a fost finanțat cu bani publici și Cheney a încercat în două rânduri, mergând până la Curtea Supremă, să păstreze confidențialitatea proceselor-verbale și a descoperirilor sale față de lumea întreagă și poporul american care le finanțase. Avem tot dreptul să avem acces la respectivele înregistrări, mai ales că prețul petrolului a crescut cu aproximativ 500% în perioada dintre atacurile de la 11 septembrie și luna iulie 2008.

Cititorul neexperimentat va întreba, probabil: Ei bine, din moment ce prețul petrolului a scăzut din nou la aproximativ 40 de dolari per baril, asta nu înseamnă că nu trebuie să ne mai facem griji pentru moment? Răspunsul este: Categoric nu. Ar trebui să ne îngrijorăm și mai tare. Explicația pe scurt este că nicio redresare economică (adică creștere) nu este posibilă fără un consum energetic majorat. Atâta timp cât prețul petrolului rămâne scăzut, stagnează și investițiile în posibili înlocuitori ai acestuia, care nu mai sunt profitabili în cadrul paradigmei economice actuale. Și, după cum va demonstra această carte, nu există nicăieri vreo combinație de energii alternative – acum sau în viitor – care ar susține structura ridicată de petrol și combustibilii fosili.

Harta pe care am zămislit-o împreună cu mulți cercetători dedicați în peste un deceniu îmi permite să fac predicții deosebit de de exacte. Cele pe care le-am adus în atenția publicului de-a lungul anului au fost precise în ceea ce privește energia, resursele financiare, războaiele, geopolitica și politica SUA. Legendarul Ted Williams a trebuit să obțină o medie a paselor de 0,400 pentru a deveni cel mai bun jucător de baseball din lume. Istoricul pe care vi-l propun este estimat la o medie de peste 0,800 în ultimii opt ani, putând fi susținut de dovezi clare în acest sens.

Cineva spunea odată că Mai degrabă aș crede că a existat un Dumnezeu și aș afla ulterior că nu a fost așa, decât să nu cred și să aflu apoi că a existat. Marii eroi ai mișcării legate de Vârful petrolului / durabilitate au fost, timp de zeci de ani, niște biete voci în pustiu, avertizând cu privire la cea mai mare amenințare cu care s-a confruntat vreodată civilizația umană. Poate să argumenteze cineva că nu ar fi mai bine să se pregătească în mod realist pentru criza energetică, care are loc aici și acum, decât să încerce să se joace de-a prinselea mai târziu? Am obosit să vedem cum previziunile noastre se adeveresc an de an, iar declarațiile nesincere ale contestatarilor Vârfului petrolului și-au pierdut atât de mult din intensitate, încât nu mai întrevedem nicio necesitate de a dezbate chestiunea cu privire la veridicitatea crizei în cauză. Vestea bună și vestea proastă este că timpul este de partea noastră acum.

Psihologia populară ne-a făcut tuturor cunoscute cele cinci etape ale acceptării morții invocate de Elizabeth Kubler Ross. Într-adevăr, rasa umană va deplânge pierderea energiei ieftine și a stilului de viață pe care l-a permis aceasta. Etapele menționate sunt următoarele: negare, furie, negociere, depresie și acceptare. Ross spunea, în esență, că acceptarea însemna că sunt pregătit(ă) pentru ceea ce urmează. Adevărata conducere a Americii și a lumii întregi trebuie să plece de la etapa acceptării morții, nu să își adapteze modul de abordare la cel al contestatarilor, supăraților sau al negociatorilor ori deprimaților. Acesta este marele eșec al mass-mediei, sectorului politic și economic din paradigma actuală.

Rețineți că furia este cea de-a doua etapă. Lumea (și mass-media dominante) se depărtează deja, încet și în mod schizofrenic, de negare. Atunci când stadiul furiei se va instala pe deplin, mânia se va revărsa dezlănțuit și va fi îndreptată în special către experți, mass-media și agenții de vânzări perfizi din domeniul petrolier, care i-au asigurat pe consumatorii americani că datoriile și consumul excesiv erau aspecte pozitive, că exista suficientă energie sau că alternativele ar fi permis aceleași niveluri de consum ca până în primăvara anului 2008. Dar am fost martorii colapsului planificat și orchestrat al pieților imobiliare americane, al transferului bogățiilor atât din țară, cât și din direcția surselor publice către fondurile private. Am fost martorii falimentării la scară largă a milioane de persoane și a sărăcirii lor prin încătușarea în datorii. Iar acesta este doar începutul a ceea ce va veni.

* Extras din scrierile publicate de Michael C. Ruppert

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!

Cartea sau filmul? Depinde, aș îndrăzni să răspund. Astăzi este despre ecranizarea unui roman, care s-a concretizat într-un serial de mare profunzime, cu două sezoane și cu povești de viață spuse, în taină, în acea cameră roșie.

Ce știm (cu siguranță)

„Serialul turcesc Destăinuri este bazat pe poveștile reale incluse în volumul În interiorul medalionului (Madalyonun Ici), un roman scris de Gulseren Bugdaycioglu. Aceasta este o cunoscută psihiatră și autoare de succes, care s-a inspirat din propria experiență profesională de-a lungul anilor. Alte seriale cunoscute adaptate după cărți scrise de Gulseren Bugdaycioglu sunt: Prizonera destinului, Mireasa din Istanbul și Golden Boy.

Destăinuiri, despre care s-a crezut inițial că va fi tradus Camera roșie, s-a bucurat de un succes uriaș în Turcia. Serialul s-a lansat la turci pe 4 septembrie 2020 și e format din 61 de episoade.”

Ce aș mai adăuga

„Acțiunea serialului Destăinuri se desfășoară într-un cabinet psihologic din Istanbul, un loc încărcat de emoție și de destăinuiri, unde vin să-și găsească împăcarea și vindecarea persoane vulnerabile, cu istorii de viață vulnerabile, cu istorii de viață încurcate, marcate de traume, de încercări teribile.

Manolya (Binnur Kaya) este terapeutul șef, o femeie puternică și încrezătoare, respectată de colegi și de clienții cabinetului. Misiunea ei este de a-i ajuta pe cei care îi calcă pragul cabinetului să își deschidă sufletul și să vorbească chiar și despre cele mai traumatizante experiențe și îngrijorătoare gânduri.

În afara biroului ei, Manolya este însă o femeie interiorizată, care ascunde multe secrete și propriile-i drame. Dincolo de poveștile dezvăluite pe canapeaua echipei de terapeuți ai clinicii, se derulează și fragmente din viața acestora. Relațiile dintre ei, dar și cele cu familiile lor, fac parte din țesătura de povești care îi vor acapara pe telespectatori.

Poveștile de viață dramatice dezvăluite în clinică vorbesc despre modul în care viitorul este afectat de experiențele trecute și despre cum comportamentele agresive și abuzive sunt moștenite de-a lungul generațiilor. Și chiar dacă abuzul este interzis prin legi și săli de judecată, rădăcinile răului și lipsa de iubire pot fi îndepărtate cu greu; iar aici intervine calitatea umană și profesională a terapeuților, dar și dorința de vindecare și de deschidere către celălalt a pacienților.”

Păreri personale

Personajul principal este Manolya, medic psihiatru, cu competențe în psihoterapie, și care are deschis în Istanbul un cabinet de specialitate. O doamnă care impresionează prin frumusețe, inteligență, eleganță și, mai ales, prin empatia cu care formează legături cu cei ce-i calcă pragul cabinetului, reușind să-i determine, cu metodele potrivite, să găsească lumina, când totul pare întunecat.

Fascinantă este și casa în care se desfășoară întâlnirile zilnice, impunătoare prin arhitectură și de modă veche, loc în care se află și camera roșie, spațiul în care te întâmpină un interlocutor priceput, alăturat unui decor pe măsură. Oare câte povești și secrete au auzit cei patru pereți, câte soluții, câte și mai câte…

Drama psihologică prezentată în acest serial reflectă, cu exactitate, realitatea, de zi cu zi, a societății noastre. Filmările sunt aproape de casa telespectatorului, și îl educă, cu fiecare episod, îl invită să ia loc la masa fericirii și a dezastrului, întâmplate în viața celui de lângă noi. Este un privilegiu să afli și să știi despre ceea ce se petrece în complicatele și, totodată, ineditele situații pe care ți le țese viața. Și, mai ales, să ai capacitatea de a acționa atunci când ți-e greu.

Seriozitatea, respectul și empatia cu care Manolya se apropie de fiecare suflet, o face memorabilă. Concluziile sale, rostite ca un dialog cu tine, cel ce privești, te încântă și te ajută să decodifici cu simplitate uneori, valoarea timpului.

Multe sunt lacrimile și supărările din poveștile acestea adevărate, însă sunt presărate cu umor, așa încât să devină ușor digerabile chiar și pentru cei mai sensibili dintre noi.

În acest sens, mi-a plăcut foarte mult povestea lui Sadi, un băiat cu care viața a fost, cum ar spunii unii, nedreaptă. Crescut de o mamă vitregă care folosea bătaia și munca ca formă de recompensă, cu un tată alcoolic, cu mulți frați și în sărăcie. De aici, este alungat la o vârstă foarte fragedă, își găsește refugiul pe stradă, iar zi de zi, perioadele din parcursul său vital, până la maturitate sunt analizate și explicate în dialogul cu Manolya. Adultul de azi, ajuns un temut om de succes, și-a găsit locul în societate, și-a îndeplinit multe din visele din copilărie și și-a rezolvat problemele emoționale, alături de această doamnă cu har. Are un rol și amuzant în film, care te face să-l îndrăgești și să vezi că sub masca acelei durități, stă ascuns un suflet de copil, plin de bunătate și caracter. O confidență care merită trăită alături de personaj, în camera roșie.

Episodul final, extras

„Casa în care ne naștem reprezintă norocul sau nenorocul nostru. Învățăm despre viață în casele în care ne naștem…Și ajungem să ne cunoaștem pe noi înșine în acele case. Pentru cei care sunt iubiți și știu că sunt iubiți, lumea este un loc sigur. Dar dacă lumea nu ne iubește, nu ne prețuiește, ne disprețuiește și ne înspăimântă…Așadar, frica devine principala sursă de violență. Așadar, viața ne poartă pe o cale în care unii dintre noi își pierd sănătatea fizică și mentală. Unii oameni insuflă atâta frică în jurul lor încât lumea se teme de ei, iar ei se tem de lume.”

…

„Este atât de greu pentru o persoană să lupte cu trecutul. Amintirile lovesc din cele mai slabe părți și creează cele mai profunde dureri. E greu să fugi, să te ascunzi și să lupți împotriva lui. Pentru că trecutul ne cunoaște cel mai bine. Trecutul ne face noi înșine. Ah, Sadi. Lupta lui este cu sine însuși. De aceea este atât de dificil și de periculos. Te vei răni și vei evita acele răni. În ciuda a tot, sper să se întoarcă.

– Tuna, Sadi are o întâlnire programată pentru săptămâna viitoare? Atunci nu a facut-o. BUN.” (Manolya)

…

Prin intermediul acestui serial, aș îndrăzni să spun că, poți să-ți schimbi perspectiva asupra multor lucruri din viața ta. Vorba ceea, nu putem trăi de toate, în această existență dar ne putem acomoda cu trăirile altora, așa încât să distingem binele de rău și să alegem pe măsura a ceea ce ne reprezintă.

Unele seriale turcești se apleacă asupra unei probleme din societate, comune omului de rând, și surprind prin modul în care sunt filmate, aducând exact esența unui mesaj, al cărui public merită cea mai bună intuiție. Similar, regăsim Fatmagul și Iubire ascunsă, ambele au în rolul principal o actriță desăvârșită, Beren Saat, care vorbește autentic și profund în rolurile sale, despre ceea ce se întâmplă în viață.

Secvențe din Destăinuiri

*

*

P.S.: Să nu uităm că, uneori, a citi o carte este ca o conversație cu o persoană inteligentă. Îți trezește amintiri și te ajută să fii TU!

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!