Într-un sat îndepărtat, trăia un tânăr pe nume Andrei, cunoscut pentru râvna sa în a căuta fericirea. De mic, Andrei fusese învățat că fericirea se găsește în bogăție, putere și succes. Astfel, a muncit din greu, a acumulat averi și a devenit respectat în comunitatea sa.
Cu toate acestea, în ciuda tuturor reușitelor sale, Andrei simțea că îi lipsește ceva esențial. Se simțea gol pe dinăuntru și nu găsea liniștea sufletească pe care o dorea atât de mult. A auzit de un bătrân înțelept, Ilie, care trăia retras într-o colibă în munți și care era cunoscut pentru învățăturile sale despre fericire.
Hotărât să găsească răspunsurile, Andrei a călătorit multe zile până a ajuns la coliba lui Ilie. Înțeleptul l-a primit cu brațele deschise și l-a ascultat cu răbdare în timp ce Andrei îi povestea despre viața sa și căutarea fericirii.
După ce l-a ascultat, Ilie i-a spus: „Dragul meu Andrei, adevărata fericire nu se găsește în bogății, putere sau succes. Fericirea se află în lucrurile simple și în generozitatea inimii. Îți voi da o sarcină. Mergi în sat și dăruiește ceva valoros fiecărui om pe care îl întâlnești.”
Andrei a fost surprins, dar a decis să urmeze sfatul înțeleptului. S-a întors în sat și a început să dăruiască bunuri oamenilor din comunitatea sa: bani, mâncare, haine și alte lucruri de preț. Pe măsură ce vedea bucuria și recunoștința în ochii celor pe care îi ajuta, Andrei a început să simtă o căldură și o împlinire interioară pe care nu o mai trăise până atunci.
După câteva săptămâni, s-a întors la Ilie și i-a spus: „Maestre, acum înțeleg. Adevărata fericire vine din a-i ajuta pe alții și din a împărtăși ceea ce ai. Am simțit o bucurie autentică și o pace interioară pe care nu le-am cunoscut niciodată.”
Ilie a zâmbit și a răspuns: „Andrei, ai descoperit unul dintre cele mai mari secrete ale vieții. Fericirea nu este un scop în sine, ci un rezultat al generozității și al iubirii necondiționate. Continuă să trăiești astfel și vei găsi fericirea în fiecare zi.”
Astfel, Andrei s-a întors în satul său cu o inimă plină de recunoștință și a continuat să trăiască cu generozitate și iubire, găsind adevărata fericire în fiecare moment al vieții sale. Povestea sa ne învață că fericirea se găsește adesea în bucuria de a dărui și de a împărtăși cu ceilalți, nu în acumularea de lucruri materiale.
* Love can change the world – Céline Dion – epic performance 🙂
A fost odată, demult, într-o țară de pe glob, un bărbat pe care toți îl denumeau Magicianul Fricilor.
Ce e bine să știți voi, înainte de a merge mai departe cu povestea, este că toate femeile, toți bărbații și copiii din acea țară erau stăpâniți de nenumărate frici.
Spaime străvechi, transmise din zorii omenirii, atunci când oamenii încă nu cunoscuseră râsul, ce înseamnă a se lăsa purtați de viață, ce sunt încrederea și dragostea.
Și deopotrivă spaime mai recente, născute în copilăria fiecăruia, atunci când neînțelegerea realității se ciocnește de inocența unei priviri, de uimirea în fața unui cuvânt, de minunea unui gest sau de frumusețea unui surâs.
Toți cei care auzeau vorbindu-se despre Magicianul Fricilor nu ezitau să facă o lungă călătorie pentru a-l întâlni, sperând ca acesta să facă să dispară, să alunge fricile pe care fiecare le purta în corpul sau în mintea sa.
Nimeni nu știa cum se derulează întâlnirea cu Magicianul, căci cei care reveneau din călătorie manifestau o bizară pudoare sau reținere de a împărtăși ce se petrecuse acolo. Cert însă e că întotdeauna călătoria de întoarcere era mai lungă decât cea de la plecare.
Într-o zi, un copil a dezvăluit secretul Magicianului Fricilor, dar ce a povestit el li s-a părut oamenilor atât de simplu, neverosimil de simplu, încât nimeni nu l-a crezut.
– A venit spre mine, a povestit copilul, mi-a luat mâinile într-ale sale și mi-a șoptit la ureche: „În spatele fiecărei frici se află o dorință. Există întotdeauna o dorință dincolo de orice teamă, indiferent cât de mică sau de înspăimântătoare este ea. Să fii convins de asta copile, există întotdeauna o dorință ascunsă!” Gura sa era chiar lângă urechea mea și mirosea a turtă dulce, a mai spus copilul, făcându-i să surâdă pe cei care-l ascultau. Magicianul mi-a mai spus: „Ne petrecem viața ascunzându-ne dorințele, de aceea e atât de multă frică pe lumea asta.Treaba mea și singurul meu secret este să-i permit fiecăruia să îndrăznească să-și regăsească, să-și asculte și să-și respecte dorința identificată în spatele oricărei frici.”
Copilul povestind aceste lucruri, simțea că nimeni nu-l crede și a început și el să se îndoiască din nou de propriile dorințe. Abia mulți ani după aceea și-a redescoperit libertatea de a le înțelege și de a le accepta în interiorul ființei sale.
Cu toate acestea, într-o zi, un om s-a hotărât să-l pună în încurcătură pe Magicianul Fricilor. Da, voia să-l facă să greșească, așa că a făcut călătoria spre locul unde sălășluia venind cu o temere pe care a descris-o cam așa:
– Mi-e teamă de dorințele mele!
Magicianul l-a întrebat:
– Poți să-mi spui cea mai teribilă dorință a ta?
– Îmi doresc să nu mor niciodată! i-a șoptit omul.
– Da, recunosc, este o dorință teribilă și fantastică deopotrivă.
După o perioadă de tăcere, Magicianul Fricilor i-a sugerat:
– Și care e teama ce se ascunde în tine, în spatele acestei dorințe? Căci în spatele fiecărei dorințe se ascunde o teamă, ba chiar mai multe uneori.
Omul a rostit dintr-o suflare:
– Mi-e teamă că n-o să am vreme să-mi trăiesc întreaga viață!
– Și care e dorința din spatele acestei temeri?
– Aș vrea să trăiesc fiecare clipă a vieții mele cât mai intens, mai însuflețit și mai fericit, fără să risipesc nimic!
– Iată deci dorința ta cea mai mare, a rostit Magicianul Fricilor, cu o voce extrem de blândă.
Și a mai spus:
– Ascultă-mă cu atenție. Ai grijă de această dorință, căci ea este prețioasă, unică. Auzi ce-ți spun acum: „Aș vrea să trăiesc fiecare clipă a vieții mele cât mai intens, mai însuflețit și mai fericit, fără să risipesc nimic.” Este o dorință foarte frumoasă. Dacă îți respecți dorința, dacă ea sălășluiește cu adevărat în ființa ta, atunci nu-ți va mai fi teamă de moarte. Du-te acum, te poți întoarce la ai tăi…
Dar voi cei care mă citiți, care mă ascultați poate, îmi veți spune negreșit: „Păi, atunci fiecare dintre noi poate deveni un magician al fricilor!” Bineînțeles că este posibil. Dacă fiecare încearcă să descopere dorința care sălășluiește în el, în spatele fiecărei frici. Da, este bine ca fiecare dintre noi să îndrăznească să facă această descoperire, să-și manifeste sau să-și exprime dorințele, cu o singură condiție: să accepte faptul că ele nu trebuie să fie neapărat și îndeplinite. Ar fi bine ca fiecare să înțeleagă diferența dintre o dorință și materializarea ei.
– Păi atunci se pare că nu toate dorințele se pot îndeplini, chiar dacă ne dorim lucrul acesta?
–Nu toate, doar unele dintre ele, dar nimeni nu știe de la bun început care dintre dorințe va fi ascultată, care va fi îndeplinită, care va fi respinsă și care va ajunge până la stele! Acesta este marele secret al vieții: de a fi imprevizibilă, niciodată aservită și, în același timp, extrem de generoasă cu dorințele oamenilor.
Am auzit zvonuri că Magicianul Fricilor ar veni și la noi în țară…
Extras din cartea Fii tu însuți când vorbești! scrisă de Jacque Salomé
Make a wish 💫
If you do ONE thing: Findyourmagicwishandlet itreachyour stars.Thankyou.
Pe povârnișul unei pitorești coline din Italia, la jumătatea drumului dintre Veneția și Verona, se afla un han mic.
Într-o noapte, poposi acolo un drumeț.
– Încotro mergi? îl întrebă hangiul.
– Sunt din Veneția și mă duc să mă stabilesc la Verona, răspunse drumețul. Ia spune-mi, continuă el, cum sunt oamenii din Verona?
– Cum erau oamenii din Veneția? întrebă hangiul.
– Sunt niște oameni înfiorători! exclamă drumețul. Sunt indiferenți, reci și distanți. Nu ridică niciodată un deget ca să-i ajute pe ceilalți. De aceea am plecat.
– Hm, făcu hangiul, atunci n-o să-ți placă la Verona… Oamenii de acolo sunt exact la fel!
Dezamăgit de spusele hangiului, drumețul se retrase în odaia lui.
Mai târziu, în aceeași noapte, sosi încă un drumeț.
– Încotro mergi? îl întrebă hangiul.
– Sunt din Verona și mă duc să mă stabilesc la Veneția, răspunse cel de-al doilea drumeț. Ia spune-mi, continuă el, cum sunt oamenii din Veneția?
– Sunt oameni minunați! exclamă drumețul! Sunt atenți, calzi, prietenoși și săritori la nevoie. Mi-a părut rău să-i părăsesc.
– Atunci o să-ți placă la Verona, spuse hangiul. Oamenii sunt exact la fel!
Morală:
Ceilalți reacționează față de tine în același fel cum îi tratezi tu pe ei.
* Extras din cartea Abilități de comunicare scrisă de Allan & Barbara Pease
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
„Există o veche poveste hasidică despre un rabin care purta o conversație cu Domnul despre Iad și Rai : – Îți vor arăta Iadul, a spus Domnul și l-a condus pe rabin într-o cameră în care, de jurul împrejurul unei uriașe mese rotunde, era adunat un grup de oameni disperați, înfometați peste poate. În mijlocul mesei era așezată o cratiță mare, cu tocană, mai mult decât suficientă pentru a-i sătura pe toți. Cu toate acestea niciunul din cei aflați la masă nu mânca. Fiecare dintre mesenii așezați ținea în mână o lingură cu coada foarte lungă, suficient de lungă pentru a ajunge la cratița cu tocăniță, însă prea lungă pentru a fi adusă la gură. Rabinul a văzut că suferința lor era teribilă și și-a aplecat capul de milă.
– Acum am să-ți arăt Raiul, a spus Domnul, și-a intrat într-o altă cameră, identică cu prima – aceeași masă uriașă, rotundă, aceeași cratiță cu tocană, aceleași linguri cu cozile foarte lungi. Și cu toate acestea, în aer plutea veselia; fiecare părea bine hrănit, toți erau durdulii și exuberanți. Rabinul nu putea înțelege și privi spre Domnul. – Este simplu, spuse Domnul, dar necesită o anume îndemânare. – Vezi tu, oamenii din această cameră au învățat să se hrănească unii pe alții!”
Morală: În grupurile de terapie, ca și-n povestea ce imaginează Raiul și Iadul, membrii grupului câștigă oferind. (Irvin Yalom)
* Sursă: Internet
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Asociația Necuvinte alege să dea glas și soluții eficiente suferinței provocate de violența domestică. Pune la dispoziție, GRATUIT, diverse forme de cunoaștere care să permită o conștientizare profundă a efectului devastator pe care-l are violența: asupra unei singure persoane, asupra nucleului din care face parte – familia sa, dar și asupra societății ca ansamblu. În […]
Drumurile noastre se încrucișează, se întrepătrund, se îndepărtează și se apropie din nou, formând o rețea vie de influență, care se extinde continuu. Tu faci parte din acest câmp de forță colectiv. Cuvântul „influență” vine din latinescul influere, „a curge în ceva”. Ca un râu sau un curent. Influența ta curge de la alții către […]
Acest site şi materialele expuse în cadrul lui sunt protejate de legea drepturilor de autor. Este interzisă copierea şi distribuirea în orice fel a materialelor scrise publicate in cadrul acestui blog, fără acordul autorului, sau fără o menţiune bibliografică/URL site.
Zâmbetul Soarelui 
Păreri