Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid aşternut e şesul cu matasă.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate, ca nişte urcioare
Cu vin îngroşat în fundul lor de lut,
Stau în ţărmu-albastru-al rîului de soare,
Din mocirla cărui aur am băut.
Păsările negre suie în apus,
Ca frunza bolnav-a carpenului sur
Ce se desfrunzeşte, scuturînd în sus
Foile, -n azur.
Cine vrea să plîngă, cine să jelească
Vie să asculte-ndemnul nenţeles,
Şi cu ochii-n facla plopilor cerească
Să-şi îngroape umbra-n umbra lor, în şes.
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Zâmbetul Soarelui 
„Păsările negre suie în apus,
Ca frunza bolnav-a carpenului sur
Ce se desfrunzeşte, scuturînd în sus
Foile, -n azur”
De câte ori citesc dantelăria melodioasă a rimei lui Arghezi,parcă îl văd pe
Michelangelo, trudind spornic, asupra blocului de marmură.
Şi aşa cum Sculptorul dezveleşte capodopera ascunsă în piatră, tot astfel şi Poetul potriveşte cuvintele în locul destinat lor de farmecul discret al limbajului.
O seară în leagăn de rime argheziene, Sorina!
Madi şi Onu
ApreciazăApreciază
Buna,
Ce comparatie delicata.
Mi-a placut.
O duminica excelenta, va doresc!!!
Numai bine, Sorina
ApreciazăApreciază
Bună, cum văd că-ţi place, să începi,
Când am scris comentariul, plin de Arghezi, eram sub efectul vizitei la Taverna Sârbului, unde am avut interlocuitori a căror lipsă a fost, că m-au trimis cu gândul la fiinţe la fel de interesante delicate şi calde.
Aceeaşi urare şi ţie!
Madi şi Onu
ApreciazăApreciază
Printre altele, sa stii ca scrii foarte frumos.
Primesc si urarea.
Cu bine, Sorina
ApreciazăApreciază
Acu.., dacă m-ai intimidat,
Nici urare, nu ştiu face, decât:
Fie-ţi zâmbetul, nesecat izvor
De senin, bine şi pace!
Madi şi Onu
ApreciazăApreciază