Eminescu n-a existat.
A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe
Ca o barbă nepieptănată de crai.
Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
În care luna îşi avea cuibar rotit.
Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani şi plugari,
Cărora le plăcea să spună
Seara în jurul focului poezii -
"Mioriţa" şi "Luceafărul" şi "Scrisoarea a III-a".
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii
Şi cu turcii.
În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Aceşti oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,
De curgeau doinele la vale
Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei
Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei
Şi ai altor ţări româneşti.
Au mai existat şi nişte codri adânci
Şi un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt ?
Acest tânăr cu ochii mari,
Cât istoria noastră
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilică în cartea vieţii,
Tot numărând plopii luminii,
ai dreptăţii, ai iubirii,
Care îi ieşeau mereu fără soţ.
Au mai existat şi nişte tei,
Şi cei doi îndrăgostiţi
Care ştiau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.
Şi nişte păsări sau nişte nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi şi mişcătoare şesuri.
Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.
Sursa
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Zâmbetul Soarelui 
Sorina, Nu cred că ţi-am mai spus,dar uneori, am senzaţia ciudată, că tu îmi umbli prin suflet.
L-am cunoscut pe Marin Sorescu.
Întâmplător, politic, deşi el nu s-a ocupat de ea.
Ştiu că i-am propus din partea PDAR, să candideze la Parlament.
Am discutat, şi atât.
A fost preluat de alţi colegi.
La început, am avut o reţinere, dar degaja o asemenea empatie, că nu-ţi venea să mai pleci din preajma lui.
Acu, dacă m-ai pornit, la o agapă a PDAR, l-am cunoscut şi pe Florian Pitiş.
Ciocnisem un pahar cu vin, se uita amuzat la mine, şi-i spunea unui coleg de-al său.
Măi, măi, uite că avem şi politicieni!
În seara respectivă, doar Victor Surdu, îl răpea din grupul nostru.
O noapte de Şeherezada, dacă nu cumva ţi-am mai urat! 🙂
Madi şi Onu
ApreciazăApreciază
Bună,
Înseamnă că sufletul tău e bogat şi frumos. Gândesc că, nu eşti doar înconjurat de oameni de valoare ci eşti unul dintre ei.
Greu se uită asemenea întâlniri…. bănuiesc….
O zi excelentă,
Sorina
ApreciazăApreciază
Nu despre suflet voiam să vorbesc. Într.adevăr e bogat, aspiră să cupridă lumea; şi frumos, o lume din care exclude răul şi urâtul.
Dar ceva, am vrut totuşi să exprim.
Ce am vrut oare, Doamne!
Încep să-mi pierd minţile?A, poate despre Olimpian Ungherea sau Fănuş Neagu.Cu primul, pierzând noţiunea timpului, discutând despre miracolele Lumii invizibile,iar cu al doilea, numărul paharelor de vin
.În binele ce ţi-l doresc, ce urare atotcuprinzătoare,aş putea transmite.
Madi şi Onu
ApreciazăApreciază
Se pare că nu prea desluşesc ce vrei să-mi transmiţi. Ai fost un norocos dacă ai avut asemenea ocazii.
Ar fi , oare, mai potrivit să folosesc o altă formă de adresare? Mai politicoasă…bănui…
O zi frumoasă , Sorina
ApreciazăApreciază
Eu de cate ori vad poza asta din tinerete a lui M Eminescu (parca de cand avea 19 ani, am impresia) imi aduc aminte ce socat am fost cand am vazut prima oara poza lui Eminescu matur (de pe la 30 de ani, aia cu mustata) ! Daca vad o poezie scrisa de Mihai Eminescu pe undeva, prefer de atunci sa nu fie cumva insotita de poza asta din tinerete, pt ca nu mai pot sa ma concentrez sa citesc poezia din cauza ca incep sa ma gandesc fara sa vreau la mustata aia ! Tot din cauza asta, acum nici nu am fost in stare sa recitesc aceasta poezie omagiala de Marin Sorescu. Zau, desi la textele din proza tolerez ff bine sa am poza autorului pe acolo pe undeva pe vreo coperta, si asta chiar imi place pt ca e ca si cum autorul ar fi acolo langa mine si mi-ar spune povesti inainte sa adorm, in cazul poeziilor, (care fac parte si dintr-un gen literar mai dificil de apreciat pt mine, care necesita o mult mai mare concentrare si efort de imaginatie din partea mea), fotografiile autorilor ma distrag extraordinar de mult si nu ma pot concentra la poezie. Cine naiba mai poate intelege ceva din Sonetul 43 din Portugheze, poezia mea de dragoste preferata, de exemplu, daca sta sa se gandeasca cum arata Elizabeth Barrett Browning atunci cand a scris-o ? Bine ca nu am apucat sa-i vad portretul decat multa vreme dupa ce am avut ceva timp sa ma bucur de poezia aia, ca daca as fi intalnit poezia odata cu portretul, sau, mai rau, portretul inaintea poeziei, zau daca as mai fi reusit sa iubesc atat de mult acea poezie.
ApreciazăApreciază
Bună,
Mulţumesc de comentariu.
Dacă asocierea cu poza e de vină, scuzele mele … sau ,încearcă, să vezi dincolo de ea, spre frumuseţea versurilor….
Apropo, minunat sonet…
O zi excelentă,
Sorina
ApreciazăApreciază
Nici vorbă.
Recitind, nici eu nu mai înţeleg nimic. Dar relatările, sunt autentice.
Cred că am fost, vorba aceea contemporană, „sub influenţa alcoolului”.
Sau poate să mă laud puţin?! În loc de urare, te rog, mai scrie ceva, da?Madi şi Onu
ApreciazăApreciază
Am sa incerc sa mai scriu…
ApreciazăApreciază
Beautiful voice, song and man. Thank you for sharing
1
ApreciazăApreciază
Hi June,
Thank you for comment. Have a great week-end.>:D<
Smiles, Sorina
ApreciazăApreciază