Am menţionat deja de câteva ori importanţa oferirii şi recepţionării feedback-ului în toate tipurile de învăţare experienţială. Multe jocuri necesită ca feedback-ul să fie dat reciproc de către participanţi. Încearcă să te asiguri că feed-back-ul este făcut clar şi menţionând motivul de ce acesta este dat. Iată câteva principii care ţin de oferirea şi primirea feedback-ului de la Pfeiffer şi Jones (1972):
1. Feedback-ul trebuie oferit, dar poate fi refuzat. Nu are sens să oferi feedback unei persoane care nu l-a cerut şi nu îl doreşte. Cel mai bun semn pe care cineva poate să-l dea pentru a sugera că este dornic să acţioneze asupra feedback-ului primit este faptul că l-a cerut.
2. Feedback-ul trebuie să se refere la comportamente specifice în situaţii concrete.
3. Comportamentul descris trebuie să fie modificabil. Nu contează cât feedback daţi: acesta nu va avea nici un efect dacă persoana care îl primeşte este inaptă să acţioneze asupra lui. Dacă contactul vizual observabil al cuiva este redus, deoarece persoana poartă ochelari cu lentile groase, de exemplu, nu va fi util să comentaţi acest fapt.
4. Atitudinea persoanei care oferă feedback trebuie să fie pozitivă faţă de persoana care îl recepţionează. Nu trebuie să aveţi gânduri de marcare a punctelor pentru persoana căreia îi acordaţi feedback-ul.
5. Feedback-ul trebuie să ţină cont de relaţia dintre emiţător şi receptor (de exemplu, animator – participant, animator – animator, participant – participant). Acesta trebuie să satisfacă necesităţile receptorului mai mult decât ale emiţătorului.
6. Feedback-ul trebuie să fie bine încadrat în timp. El trebuie oferit imediat după experienţa trăită. Abilitatea receptorului de a-şi aminti subiectul feedback-ului poate scădea dacă acesta este amânat pentru mai târziu. Pe de altă parte, înainte de a fi dornici să primească feedback-ul altcuiva, oamenii doresc deseori să-şi descrie propriile sentimente despre ce au făcut şi alte forme de autofeedback. Permite-le să facă acest lucru, pentru că vor avea un beneficiu mai mare din autocriticism decât din ceea ce le poţi spune tu.
7. Feedback-ul descrie un comportament şi nu îl evaluează: „M-am simţit ameninţat atunci când ai ridicat vocea”, în loc de „Eşti un monstru când strigi la mine”.
8. Feedback-ul trebuie să reliefeze consecinţele unui comportament asupra celui care îl oferă sau asupra altor persoane, de exemplu „Când ai început să vorbeşti, ai ridicat vocea şi asta m-a făcut să mă sperii, gândindu-mă la ce vei face mai apoi”.
9. „Mi-a plăcut mai mult când…, deoarece…”, „Nu mi-a plăcut când…, deoarece…”, „Data viitoare ai putea să…, în loc să…” sunt începuturi bune pentru feedback.
10. Ceea ce se aude nu întotdeauna este recepţionat. De aceea este bine să rogi receptorul să rezume feedback-ul pentru a evita tendinţa unor oameni de a ignora feedback-ul, fie pozitiv sau negativ.
11. Abilităţile de ascultare ale receptorului contează şi acest ghid conţine jocuri care dezvoltă aceste deprinderi. A nu căuta să justifici acţiunile cuiva este deosebit de important.
12. Feedback-ul este un cadou din partea emiţătorului şi receptorul urmează să-i mulţumească.
13. Feedback-ul prin a treia persoană (altfel cunoscută ca „bârfitor”) este nesigur şi ineficient.
Un animator poate la fel căuta – sau găsi fără a căuta – feedback asupra acţiunilor sale, fie de la un participant, fie de la un coanimator şi acesta trebuie să fie acceptat cu aceeaşi atitudine.
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
Zâmbetul Soarelui 
Lasă un comentariu