Ai de gând să mă ajuţi ?

În anul 1989, un cutremur de 8,2 grade pe scara Richter a lovit Armenia, omorând peste 30.000 de oameni în mai puţin de patru minute.

  În mijlocul haosului declanşat de cutremur, un tată şi-a părăsit soţia care se afla în siguranţă acasă şi s-a grăbit către şcoala în care ar fi trebuit să fie fiul său, dar a descoperit că aceasta fusese transformată într-un morman de dărâmături.

  După trauma şocului iniţial, bărbatul şi-a amintit de promisiunea pe care i-a făcut-o întotdeauna fiului său: ” Indiferent de împrejurări, voi fi întotdeauna alături de tine! „, iar ochii i s-au umplut de lacrimi. Privind mormanul de dărâmături din faţa sa, el s-a gândit că situaţia este lipsită de orice speranţă, dar nu putea uita promisiunea pe care i-o făcuse fiului său.

  Bărbatul a încercat să-şi aducă aminte în ce parte a şcolii era situată clasa fiului său. Şi-a dat seama că aceasta era situată în colţul din dreapta al clădirii, aşa că s-a repezit acolo şi a început să scormonească prin moloz.

  Între timp, la şcoală au sosit şi alţi părinţi, care au început să se lamenteze imediat: ” Vai, fiul meu! Fiica mea! „, încercând să îl tragă dintre dărâmături sub pretext că:

-Este prea târziu!

-Au murit cu toţii!

-Nu mai poţi face nimic!

-Du-te acasă! i-au spus alţii.

-Priveşte realitatea în faţă. Nu mai poţi face nimic. Nu faci decât să înrăutăţeşti şi mai tare lucrurile.

  Bărbatul le-a dat însă tuturor acelaşi răspuns:

-Ai de gând să mă ajuţi ?

  După care a continuat să mute bucăţile  de dărâmături , una câte una.

  La faţa locului a sosit şi şeful  pompierilor, care a încercat la rândul lui să îl scoată pe bărbat dintre grămezile de moloz , spunându-i:

-Conductele explodează pretutindeni. Eşti în pericol de moarte. Ne vom ocupa noi de toate. Du-te acasă.

  Tatăl plin de iubire pentru fiul său nu avea însă altă replică de dat decât:

-Ai de gând să mă ajuţi ?

  A sosit apoi poliţia, care l-a avertizat:

-Ştim că eşti furios şi deznădăjduit, dar s-a terminat. Îi pui în pericol şi pe ceilalţi. Du-te acasă! Ne vom ocupa noi de toate.

-Aveţi de gând să mă ajutaţi? nu s-a lăsat intimidat bărbatul.

  Plin de curaj, el a continuat  să lucreze, căci dorea să ştie cu certitudine  dacă băiatul lui este mort  sau trăieşte.

  Bărbatul armean  a săpat timp de opt ore… 12 ore… 24 de ore… 36 de ore… iar în cea de-a 38-a oră de lucru a dat  la o parte o ultimă bucată de moloz şi a auzit vocea fiului său. Simţind cum renaşte, tatăl a ţipat:

-ARMAND!

-Tată!?! a auzit el. Sunt eu,tată! Le-am spus eu celorlalţi copii să nu îşi facă griji! Ştiam că  dacă mai eşti în viaţă, o să vii să mă salvezi, şi astfel vor fi şi ei salvaţi. Doar mi-ai promis de atâtea ori  că vei fi alături  de mine în orice condiţii! Ai reuşit, tată!

-Ce se întâmplă acolo? Care este situaţia ? a întrebat bărbatul.

-Am rămas 14 din 33, tată. Suntem  speriaţi, înfometaţi şi însetaţi, dar fericiţi că eşti aici. Când clădirea s-a prăbuşit, s-a creat un fel de boltă care ne-a salvat.

-Ieşi afară, băiete!

-Nu, tată! Scoate-i mai întâi pe ceilalţi copii, căci pe mine ştiu sigur că o să mă scoţi! Ştiu că indiferent de situaţie, vei fi alături de mine!

Mark V. Hansen

Extras din cartea Supă de pui pentru suflet , scrisă de Jack Canfield şi Mark Victor Hansen.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Etichete:Ai de gând să mă ajuţi ?, Jack Canfield, Mark Victor Hansen, poveste cu tâlc, poveste cu tâlc despre depăşirea obstacolelor, Supa de pui pentru suflet