M-am trezit cu tine-n gând, ne vedeam din nou arzând, undeva…
Soarele curgea pe noi și ploua din cer cu flori, dinspre nori.
Nu mă mai trezesc, voi rămâne-n visul meu.
E tot ce-mi doresc, să visez doar ce vreau eu.
***
Îmi simt sufletul pribeag, de atâta timp îți dorm la ușă.
Mă încearcă iar un dor de drag, tare drag de inima-ți ascunsă
Undeva… de nu poți vedea, nu te speria, că nu-s departe!
Mi-am ascuns iubirea prin livezi, s-o feresc de visele-mi deșarte.
***
Iară merg spre infinit, locul de unde-am venit, uite-așa…
Ține-mă de mână iar și-ți voi da un ultim dar – viața mea.
Nu-i de mare preț, dar e tot ce am să-ți dau.
Poate mă înveți care-i locul meu și… stau
***
Călător din alte lumi, aripile-s mari și-ți dorm la ușă.
Sunt acel suflet pribeag de drag, tare drag de inima-ți ascunsă.
Și de-o fi să știi când m-oi trezi, ne vom agăța din nou de scara
Ce ne trece-acum într-altă zi sau poate în altă primăvară…
***
Dimineața nu e pentru toți, viața noastră stă la coadă-n gară,
Irosită-n trenul fără roți, care s-a oprit de astă-vară.
Și de-o fi să știi când m-oi trezi, sufletele noastre-or fi departe,
Într-un loc ce numai noi vom ști și nu l-am trecut în nici o carte.
***
Va fi ca un ultim legământ, ritualuri ce se nasc o dată,
Zăbovim aicea pe pământ, până Cartea se deschide toată.
Și apoi vom ști ce-i de făcut, trenul are roți și stă în gară.
Ne va trece-n liniște, tăcut, dintr-o viață-ntr-altă primăvară.
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
Zâmbetul Soarelui 
Lasă un comentariu