Întotdeauna o mască
Ținută de mâna fină și albă,
Întotdeauana ea avea o mască dinaintea chipului.
***
Fără-ndoială, încheietura
Ce o ținea ușor
Își făcea bine treaba.
Și totuși uneori,
Parcă tremura,
Vârful degetului șovăia,
Aproape imperceptibil
Masca ținând-o.
***
Ani și ani m-am întrebat,
Neîndrăznind să-ntreb.
Până-ntro-zi,
Când am făcut-o,
În spatele măștii m-am uitat.
Și am văzut…
Nimic.
Era fără de chip.
***
Devenise în timp
Doar o mână
Care ținea o mască
În cel mai grațios chip.
***
(Autor necunoscut)

Sursa foto: https://www.gettyimages.com
* Extras din cartea Comunicarea Nonviolentă scrisă de Marshall B. Rosenberg
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !


Lasă un comentariu