Jacques Salomé – Ce am învățat de la viață

11 iul.

Ceea ce învăț de la viață în fiecare zi, clipă de clipă, ceea ce am învățat, mai ales la bătrânețe, este că viața e prea scurtă și că nu trebuie să o lăsăm să treacă pe lângă noi, să irosim ori să ne batem joc de timpul în care o avem înlăuntrul nostru.

Viața m-a îndemnat, cu răbdare și tenacitate, să o trăiesc din plin. Mi-a arătat că trebuie să existăm în prezent, iar nu să ne zăvorâm sau să rămânem încremeniți în nostalgia vremurilor trecute, nici să ne refugiem în peregrinări printr-un viitor ipotetic. Că este cu putință să ne gravăm fiecare fragment de viață în veșnicia unei clipe.

Una dintre cele mai frumoase lecții pe care viața m-a făcut să le descopăr este aceea că pot nu numai să dau viață (sunt tatăl a cinci copii), ci și să o fac mai dinamică nutrind-o cu energie și mesaje pozitive, să o răspândesc în jurul meu dăruind în măsura posibilităților mele și respectându-mi limitele. M-a învățat că o pot înfrumuseța oferindu-i frumusețe, că o pot schimba într-una pașnică prețuind ființele care au făcut pace cu ele însele, că o pot stimula înconjurându-mă de obiecte armonioase și, mai ales, că o pot proteja având îndrăzneala de a descoperi că în spatele oricărei temeri se află o dorință care se cere auzită. 

***

Viața m-a făcut să înțeleg că este alcătuită dintr-un șir de miracole. Sunt uimit și îmi vine să urlu atunci când aud, în jurul meu, oameni plângându-se că  „viața e grea”, că  „n-are niciun haz”. Fiica mea, biolog de profesie, mi-a spus într-o zi:  „Îți dai seama, tată, că putința ca eu să-ți vorbesc și ca tu să mă poți asculta presupune că, în fiecare dintre noi doi, miliarde de conexiuni trebuie să funcționeze simultan…” Apoi, a continuat, cu entuziasmul ei debordant:  „Viața e un permanent miracol – ar trebuie să îngenunchem în fiecare dimineață și să-i mulțumim.”

***

Viața m-a învățat că trebuie să o respectăm, iar prin aceasta vreau să spun că nu trebuie să rănim sau să distrugem vreuna din formele ei de manifestare întâlnite în jurul nostru, nici vreunul dintre chipurile, dintre modurile în care ea e prezentă în noi înșine. 

***

Viața m-a învățat că este caracteristic pentru tot ce-i viu pe această planetă să producă deșeuri, deci că, dacă o relație este vie, oricât de extraordinară ar fi ea, va produce reziduuri care nu trebuie păstrate în acea relație, ceea ce înseamnă că va fi necesar să le evacuăm, să ne eliberăm de ele. 

***

Viața m-a învățat că este generoasă, binevoitoare, inepuizabilă în manifestările ei cele mai diverse. Că în orice eveniment, chiar și în cel mai terifiant sau catastrofal, poate exista germenul unei schimbări sau al unei renașteri.

***

Viața m-a învățat că putem să o idealizăm prin intermediul unor întâlniri magice, cum sunt, de pildă, cele amoroase. Tocmai în iubirea reciproc împărtășită își află viața toată savoarea, își dezvăluie tot gustul, își atinge întreaga grandoare. 

***

Viața m-a învățat să fiu umil, atunci când am descoperit că nu am vreo putere asupra propriilor sentimente, nici asupra sentimentelor celuilalt, că nu-i pot dicta dorinței mele, la fel cum nu-i pot dicta dorinței celuilalt. 

***

Viața mi-a făcut și daruri, oferindu-mi perioade bune, porții de sănătate și de fericire care m-au ajutat să nu mă cufund în disperare și depresie. 

***

Viața mea intensă și credincioasă m-a însoțit astfel de-a lungul tuturor acestor ani, iar recunoștința mea față de ea este nemărginită.

***

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

 

Etichete:, ,

Lasă un comentariu