Atunci când, dimineața, încă pe jumătate adormit, îmi astup urechile, supărat pe ceasul deșteptător, care sună când ți-e lumea mai dragă…
… trebuie să fiu recunoscător față de viață: eu pot auzi. În jurul meu sunt mulți oameni care nu aud.
***
Când mijesc ochii, deranjat de lumina răsăritului de soare…
… trebuie să fiu recunoscător față de viață: eu văd. Sunt pe lume atâția oameni care nu văd.
***
Când, neîndemânatic, alunec pe podeaua dușului și încep să bombăn că aș fi putut s-o pățesc dacă…
… trebuie să fiu recunoscător față de viață: eu am puterea să mă ridic, să mă țin pe picioare, să îmi termin spălatul. Mulți alți oameni nu au apă sau sunt țintuiți la pat.
***
Când, ajuns în bucătărie, descopăr că nu mai e ceai, că filtrul de cafea s-a defectat, laptele s-a stricat, iar copiii n-au mai lăsat niciun strop de miere în borcan…
… trebuie să fiu recunoscător față de viață: eu nu sunt nevoit să rabd de foame, copiii sunt sănătoși, o nouă zi mă așteaptă. Nenumărați oameni nu au ce mânca, sunt despărțiți de copiii lor ori au rămas singuri pe lume.
***
Când îmi deschid calculatorul și constat că zeci de mesaje își așteaptă răspunsul sau că teancul de scrisori e atât de mare încât împiedică lumina să intre pe fereastră…
… trebuie să fiu recunoscător față de viață: eu am încă atât de multe lucruri de făcut. Oameni de pe tot mapamondul așteaptă ceva de la mine. Există o sumedenie de persoane care nu au de lucru, iar pe altele le încearcă sentimentul că nu contează pentru nimeni.
***
Când bodogănesc împotriva zgomotului făcut de mașini, de avioane, împotriva mirosurilor de tot felul, împotriva urâțeniei panourilor publicitare care îmi invadează o parte a câmpului vizual atunci când sunt prins în ambuteiaje, în drum spre oraș…
… trebuie să fiu recunoscător față de viață: încă mai există păsări, mai pot vedea albine și fluturi, din bucătărie pot simți mirosul salviei pe care am plantat-o în toamnă, albastrul cerului încă mă emoționează și undeva, nu departe, un copil râde.
***
Când, lasând frâu liber simțului critic, încep să mă plâng că lumea a ajuns de nesuportat și că ar fi timpul să ne oprim din acest iureș nebun, pentru a ne pune unele întrebări…
… trebuie să fiu recunoscător față de viață: fiindcă o am, fiindcă o trăiesc și fiindcă a o trăi e palpitant; să fiu plin de gratitudine pentru generozitatea clipei prezente și pentru necuprinsul celor care vor veni.
***
Când merg la culcare seara, doborât de oboseala provocată nu de tot ce am de făcut, ci de tot ce ar fi trebuit să fac…
… trebuie să fiu recunoscător față de viața mea: ești întotdeauna cu mine, credincioasă, mă însoțești mereu, cu desăvârșită conștiinciozitate. Tu mă locuiești clipă de clipă și știu că o veghezi asupra mea până în zori.
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
Zâmbetul Soarelui 
Lasă un comentariu