O femeie înțeleaptă călătorea prin munți pentru a găsi o piatră prețioasă într-un râu. Imediat după ce a găsit-o, a întâlnit un alt călător, unul înfometat, așa că și-a deschis desaga și și-a împărțit hrana din ea cu acesta.
Călătorul a văzut în desagă piatra prețioasă descoperită de ea, și i-a cerut să i-o dea lui. Fără vreo ezitare, femeia a făcut astfel. Călătorul a pornit, apoi, pe drumul său, bucurându-se de norocul care dăduse peste el.
Își dădea seama că acea piatră era îndeajuns de valoroasă pentru a-i asigura bunăstare de-a lungul întregii sale vieți!
Dar, câteva zile mai târziu, a căutat-o pe femeia cea înțeleaptă și, după ce a aflat-o, i-a înapoiat piatra.
„M-am gândit” a zis el, „că, deși știu cât de valoroasă este piatra, ți-aș putea-o da înapoi în speranța că-mi vei dărui ceva și mai prețios. Dăruiește-mi ceea ce ai înlăuntrul tău care te-a determinat să-mi dai acea piatră!”
* Sursa: 1
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea.
Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!
Zâmbetul Soarelui 
Lasă un comentariu