Un discipol merge la un Maestru și îi spune:
– Maestre, sunt neliniștit, anxios. Mă tem să nu pierd ceea ce iubesc… casa mea, copiii mei, partenerul, chiar și reputația. Cum pot trăi fără frică?
Maestrul îl privește blând și îi oferă o ceașcă de ceai. În timp ce toarnă, nu se oprește și ceaiul se revarsă pe masă.
– Maestre! Ce faci? Curge peste tot!
– Așa este și mintea ta, dragul meu. Atunci când e plină de atașamente, frica iese din ea și se revarsă în toate colțurile vieții tale. Atașamentul nu este iubire. Este frică. Este iluzia că poți controla ce nu ți-a fost menit să stăpânești.
Îți iubești casa? Atunci binecuvânteaz-o și fii prezent în ea, dar nu te teme să o pierzi.
Îți iubești copiii? Atunci ai încredere că sufletul lor au un drum propriu.
Iubești viața? Atunci învață să o trăiești fără să te agăți de nimic.
* Sursa: 1
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea.
Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!
Zâmbetul Soarelui 
Lasă un comentariu