Mărturisiri creștine (1)

* Despre Eghina românească în cuvintele lui Danion Vasile

Până acum câteva zeci de ani, despre Eghina nu știa decât foarte puțină lume. Pentru lumea creștină ea a devenit unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din Grecia în urma adormirii și canonizării Sfântului Ierarh Nectarie, ale cărui moaște au fost aflate acolo întregi și binemirositoare.

Fără îndoială Sfântul Nectarie a devenit, datorită multelor minuni pe care le-a făcut înainte și după adormirea sa, unul dintre cei mai iubiți sfinți din Sinaxarul ortodox. Mulțimi mari de credincioși se îndreaptă spre Mănăstirea din Eghina, pentru a-i săruta sfintele moaște și pentru a se ruga să fie izbăviți de boli, de necazuri și pentru a cere ajutorul acestui iubit prieten ceresc.

Vreme de aproape douăzeci de ani după intrarea sfântului în Împărăția Cerurilor, trupul său a rămas întreg. Dar, la un moment dat, din rânduială dumnezeiască, moaștele au început să se desfacă, rămânând cinstitele oase izvorâtoare de mir.

Deoarece acest fapt i-a tulburat pe unii credincioși, într-o seară Sfântul Nectarie i s-a arătat unei femei în vis și i-a spus: Nu te necăji degeaba! Eu l-am rugat pe Domnul să permită desfacerea sfintelor moaște. Sunt atâtea biserici noi, care s-au construit între timp, în cinstea mea. De ce să nu aibă fiecare câte o părticică de sfinte moaște spre închinare?…

La dragostea mulțimilor de creștini care au înălțat biserici cu hramul său, Sfântul Nectarie a răspuns vrând ca părticele din sfintele moaște să fie răspândite în lumea întreagă. S-au scris sute de articole despre vindecările minunate și arătările sfântului, și ele au dat mărturie despre marea dragoste pe care sfântul o are față de poporul credincios.

Unul dintre locurile pe care Sfântul Nectarie și-a dorit să le binecuvânteze în chip deosebit este și Mănăstirea Radu Vodă din București. Aici, într-o raclă așezată într-un baldachin, se află o părticică din moaștele sale: prin aducerea acestui dar binecuvântat, această mănăstire a devenit Eghina românească.

Pentru aceasta stă ca dovadă mulțimea de credincioși care vin să se închine la sfintele moaște, și primesc ajutor pe măsura credinței lor.

Până nu demult, Bucureștiul era considerat loc de pelerinaj numai pentru moaștele Sfântului Dimitrie Basarabov, aflate în Catedrala Patriarhală, și pentru moaștele Sfântului Calinic de la Mănăstirea Cernica.

Iată că Sfântul Nectarie a binevoit să vină în sprijinul creștinilor iubitori de Dumnezeu. Venirea sa nu va împuțina dragostea credincioșilor față de Sfântul Dimitrie sau față de Sfântul Calinic. Între sfinți nu există concurență. Ba dimpotrivă, cu cât un creștin iubește mai mult un sfânt, cu atât e mai aproape și de ceilalți.

Ar fi frumos ca Bucureștiul să nu mai fie nedreptățit, trecându-i-se cu vederea comorile duhovnicești.

La Biserica Lucaci se află o părticică din moaștele Sfântului Stelian, ocrotitorul copiilor.

La Biserica Zlătari se află mâna dreaptă a Sfântului Sfințitului Mare Mucenic Ciprian, cel care înainte de convertirea sa a fost vrăjitor…

La Biserica Sfântul Gheorghe se află mâna Sfântului Nicolae, făcătorul de minuni.

Mai sunt și alte sfinte moaște în București, așa cum sunt și icoane făcătoare de minuni. Și creștinii care se află în trecere prin capitală nu trebuie să piardă ocazia de a lua binecuvântare sărutând aceste comori de mare preț.

* Extras din cartea Noi minuni ale Sfântului Nectarie, Colecția Florile Bisericii

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!