În 1922, la schimbul de populație dintre Grecia și Turcia, grecii din acea parte a Asiei Mici și-au lăsat casele, dar au luat cu ei moaștele Sfântului Ioan Rusul, împreună cu alte odoare. Le-au adus în insula Evia și au construit acolo o biserică mare în satul pe care l-au numit tot Prokopi, unde sfintele moaște se află și astăzi. Vin mii și mii de oameni să se închine. S-a dus vestea despre el și despre minunile sale. Îmi amintesc cum un taximetrist spunea tuturor că Sfântul Ioan Rusul e prietenul lui și că deseori merge la el. Într-un an, chiar de ziua Sfântului, pe 27 Mai, taximetristul, prins cu treburile, a uitat de sărbătoare. Mergea pe drum când la radio a auzit că se prăznuiește Sfântul Ioan Rusul. Și atunci, din spatele mașinii, a auzit o voce care îl întreba dacă așa își cinstește prietenii, uitând de ei. Și-a dat seama că Sfântul îl dojenea cu blândețe și, fără să mai stea pe gânduri, a întors mașina și a mers în mare grabă până în Evia, ca să-și ceară iertare. De atunci povestea plângând cât de vie fuseseră prezența și mustrarea Sfântului.
*
Îmi amintesc și de un grec care se întorsese din America și căzuse grav bolnav, fiind internat în spital. Un prieten i-a pomenit de Sfântul Ioan Rusul, dar el nu dăduse mare atenție, fiind la limita dintre viață și moarte. Într-o noapte, l-a văzut pe Sfântul Ioan intrând la el în cameră și spunându-i că este Sfântul Ioan Rusul din Evia și că în cinci zile omul se va însănătoși, dar să trimită pe cineva din familie să se închine la biserica lui. Bolnavul, trezit din vis, a simțit că are mai multă putere, și după cinci zile a ieșit pe picioarele lui din spital. A mers apoi și i-a mulțumit Sfântului, povestind tuturor ce minune trăise.
*
Acum câțiva ani, în insula Evia a fost un incendiu mare, care a mistuit păduri întregi. Focul se apropia de Mănăstirea Cuviosului David, acolo unde a viețuit și Cuviosul Iacov Tsalikis. Pompierii le-au spus călugărilor să plece, dar ei au răspuns că rămân, încredințându-se voii Domnului. Focul a ars totul în jur, dar mănăstirea a rămas neatinsă, existând chiar un copac care s-a pârlit doar pe jumătate, de parcă ceva nevăzut nu i-a dat voie focului să înainteze. Mai târziu, flăcările s-au întins spre Prokopi, iar oamenii erau îngroziți. Mitropolitul i-a îndemnat să scoată icoane și moaște, să facă procesiuni și rugăciuni, iar în aceeași seară s-a pornit o ploaie torențială care a stins focul chiar pe porțiunea ce amenința satul.
*
În același timp, eu mă aflam la Mănăstirea Kato Xenia, unde maicile scoseseră Brâul Maicii Domnului și alte sfinte odoare, rugându-se. Am văzut norii adunându-se și am mulțumit Maicii Domnului și Sfântului Ioan Rusul pentru această milostivire.
*
Așa lucrează sfinții, dragii mei. Sfântul Ioan Rusul vine repede în ajutor dacă îi cerem sprijinul. Nu trebuie să uităm niciodată de sfinți, pentru că, dacă îi cinstim cum se cuvine, și ei ne cinstesc pe noi și ne ajută ori de câte ori avem nevoie, iar împreună cu sfinții avem o îndrăzneală mai mare la Dumnezeu.
*
Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului, Sfântul Ioan Rusul și toți sfinții. Amin!
* Extras din cartea Pilde pentru suflet scrisă / gândită de Părintele Pimen Vlad
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea.
Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!
Zâmbetul Soarelui 
Lasă un comentariu