Dacă am fost mințiți cu privire la ipoteci, planurile 401 (k), portofoliile de acțiuni, fondurile speculative, instrumentele derivate, tranzacțiile pe bază de informații privilegiate, schemele Ponzi, valorile evaluate, ratingurile de credit și ratele variabile, de către Bear Stearns și Lehman Brothers, AIG și Citigroup, Bernie Madoff și Stanford Financial, în legătură cu invadarea Irakului și tortură, chiar și cu privire la steroizi în baseball – atunci de ce acceptă atât de mulți cu bună-credință tot ceea ce ni se vinde despre energie? De ce să acceptăm, mai ales atunci când cei care ne vând povești despre energie sunt aceiași oameni care ne-au mințit cu privire la toate celelalte aspecte?
De ce apără oamenii în mod strident un viitor energetic ultramediatizat, lipsit de probleme, bazat pe promisiuni de soluții imediate acceptate fără niciun pic de judecată critică sau scepticism? Atunci când va exploda în cele din urmă bula informațională privind energia și adevărul va ieși în sfârșit la iveală, poate că va fi prea târziu pentru ca întreaga noastră specie să mai poată face ceva. Bula în discuție ne va ucide pe toți.
Cartea de față speră să prevină un deznodământ de acest gen.
În 2009, lumea a rămas fără energie, mai ales fără energie ieftină, ușor de găsit. Deficitul, împreună cu creșterea de preț rezultantă amenință civilizația industrializată și economia mondială. De fapt, acestea pun în pericol mult mai multe sfere. Putem afirma cu certitudine că sporirea prețului petrolului în lunile iunie și iulie 2008 le-a rupt spatele consumatorilor suprasolicitați, care nu și-au mai putut achita plățile ipotecare (subprime) și că – numai – acest lucru a declanșat marea prăbușire economică ce a început în septembrie și octombrie. Energia și banii sunt două concepte strâns legate între ele, într-un mod foarte profund, iar această carte își propune să explice relația în cauză astfel încât să devină simplă și ușor de înțeles.
Contrar a ceea ce le transmite mass-media maselor, mulți preconizaseră de fapt, de câțiva ani – și în mare detaliu – colapsul economic curent. Eu unul am început să emit avertismente în acest sens din 2001, iar evenimentele actuale doar au confirmat ceea ce eu și alții am prevăzut. Unii profeți au intuit și au prevenit asupra iminenței și contururilor amenințătoare ale acestui colaps încă de la sfârșitul anilor 1940. Activitatea economică nu este posibilă independent de energie, fie că este vorba de munca sclavagistă, de cai-putere sau de petrol. Încă de la sfârșitul anului 2001, imediat după atacurile de la 11 septembrie, am început, împreună cu personalul meu de scriitori deosebit de talentați, să explorăm această conexiune. Înțelegând legătura dintre energie și bani, am reușit să adăugăm mari întinderi teritoriale pe o hartă pe care începusem să o concepem, care ilustra modul în care funcționa cu adevărat lumea, în raport cu aspecte catalogate drept minciuni, iluzii sau miraje. Interpretarea unei hărți exacte ne permite să întrevedem și să înțelegem trecutul, prezentul și viitorul. Dacă vom continua să navigăm în această direcție, la această viteză, următorul punct în care vom ajunge va fi…
Implozia economică actuală va avea ca rezultat cea mai mare și mai îndelungată depresiune economică din istoria omenirii – un nou ev întunecat -, mai ales în cazul în care nu au loc imediat schimbări masive, fundamentale ale modului în care ne raportăm la bani și la energie. Să începem cu energia.
Cea mai bună modalitate de a înțelege toate aspectele legate de energie este priceperea Vârfului petrolului. Conceptul este unul simplu.
Producția de țiței a urmat întotdeauna o curbă-clopot. Datele istorice colectate în decursul a peste un secol de experiență în producția de petrol au stabilit în mod clar și neechivoc că producția mondială atinge maxima la aproximativ 40 de ani de la descoperire. Descoperirile de petrol la nivel mondial au atins punctul culminant la mijlocul anilor 1960. Potrivit lui Colin Campbell, vârfurile de producție în anumite țări urmează, de regulă, apogeul descoperirilor după doar aproximativ 25 de ani. Acest lucru se datorează progreselor tehnologice în cartografiere și extracție. Și țineți cont de faptul că toate câmpurile individuale se comportă în mod diferit.
Din moment ce țițeiul provine de pe această planetă, care este, prin definiție, un sistem închis. Vârful petrolului înseamnă că, odată ce este atinsă extremitatea superioară a curbei-clopot de producție, indiferent de cât de mulți bani, tehnologii, rugăciuni sau campanii publicitare sunt angrenate, planeta pur și simplu nu va mai putea produce mai mult petrol în anii următori – ci numai din ce în ce mai puțin. Și mai puțin cu fiecare an ce trece.
Petrolul este o resursă non-regenerabilă. Această carte vă va demonstra în mod clar că, dintre toate sursele de energie de tipul hidrocarburilor (petrol, cărbune, gaze naturale și surse mai puțin semnificative), petrolul este cel mai important. Acesta alimentează 90% din ceea ce înseamnă transporturi și intră în compoziția materialelor plastice, a pesticidelor, a multor substanțe chimice și a altor 100 de lucruri indispensabile.
Edificiul civilizației umane, așa cum a funcționat timp de 100 de ani, este construit pe fundația oferită de țițeiul ieftin. Numărul de locuitori ai planetei a sporit în prezent cu patru și jumătate până la cinci miliarde în comparație cu perioada în care petrolul abia ce începea să fie folosit pentru prima dată, iar cifra respectivă este în cotinuă creștere. Aceste persoane, aceste suflete există pentru că petrolul, gazele naturale și cărbunele le-au făcut posibile hrănirea, îmbrăcarea, medicația, adăpostirea și transportul.
M. King Hubbert, geolog specializat în explorarea zăcămintelor de petrol și fizician, a descoperit și ne-a pus în temă cu această certitudine matematică în anul 1949. Pe baza cercetărilor și a calculelor proprii, el a sesizat că descoperirile de petrol din Statele Unite atinseseră punctul culminant în anii 1930. Pe baza datelor aferente unei perioade de trei decenii, Hubbert a calculat că producția internă de țiței a SUA urma să atingă punctul culminant în anul 1970. Prin urmare, a fost ridiculizat și batjocorit de către comunitatea științifică și luat în derâdere.
Însă a avut dreptate întru totul. Din 1970, producția de petrol din SUA s-a aflat într-un declin constant și ireversibil. Statele Unite ale Americii au fost exportatoare de petrol până în urmă cu vreo 30 de ani. Astăzi, ele importă aproximativ 70% din petrolul de care au nevoie pentru a funcționa în mod neîntrerupt.
Pe baza datelor disponibile în prezent, producția de petrol convențional de pe planetă a atins punctul culminant sau este pe punctul de a-l atinge în prezent, înregistrând aproximativ 86 de milioane de barili pe zi. Vorba ceea, zgârcitul are fântâna, dar a vecinului e mai la îndemână. Cele mai bogate fântâni cu cea mai ieftină apă au tot fost secate în mod agresiv de câteva zeci de ani. Iar altele noi nu au apărut în locul lor. (Petrolul, gazele naturale și cărbunele au fost produse în perioadele de încălzire globală intensă din urmă cu câteva milioane de ani și depozitate până când omenirea le-a descoperit.) Fântânile produc acum mai puțină apă în fiecare an. Cu toate acestea, foamea și setea care ne caracterizează continuă să crească, chiar și în mijlocul colapsului economic în care cererea începe să scadă. Unul dintre motivele pentru care se întâmplă acest lucru este faptul că populația umană continuă să sporească. Un alt aspect important este faptul că între creșterea economică și emisiile de gaze cu efect de seră există (conform unei serii de studii) o corelație de 96%, ceea ce este și eminamente logic până la urmă. Dacă se pune problema vreunei redresări economice, aceasta nu poate avea loc fără reluarea sporirii consumului energetic.
Ce se va întâmpla dacă prețul benzinei va reveni la trei dolari sau la 3,5 per galon într-o perioadă de colaps economic, pe fondul unei rate a șomajului de 10%, 15%, 20%, când nu ar exista (sau ar exista prea mult) numerar în circulație?

Benzina al cărei preț va fi de numai trei dolari în anul 2009 sau 2010 se va dovedi de două ori mai mortală decât benzina de patru dolari din luna iulie 2008.
Aceste fapte ridică alte întebări, mai profunde, mai amenințătoare, dar absolut consistente. Ce se va întâmpla atunci când gazele naturale vor începe să dispară? Ce se va întâmpla atunci când rezervele de cărbune vor începe să descrească? Ce se va întâmpla atunci când apa dulce va începe să se epuizeze? Ce se va întâmpla atunci când creșterea populației va depăși capacitatea planetei de a asigura articole de uz curent indispensabile… cum sunt produsele alimentare?
În ziua de azi fiecare calorie de produs alimentar consumată în țările dezvoltate este produsă în medie cu 10 calorii de energie din hidrocarburi. Și asta înainte să luăm în calcul energia de care este nevoie pentru gătit. Dintre cele trei tipuri, cărbunele a avut o importanță mult mai redusă pentru agricultură. Ce rezultat ar avea îndepărtarea energiei din hidrocarburi? Rezervele de alimente s-ar micșora. Pe tot cuprinsul mapamondului, statele slăbesc și populațiile mor de foame din cauza lipsei de energie și de resurse. Jocul periculos al scaunelor muzicale a început deja. Alte produse de bază prețioase, în special apa și solul sănătos (lipsit de substanțe petrochimice) sunt din ce în ce mai greu de asigurat.
Corporațiile au descoperit că pot continua să crească dacă slăbesc forța cetățenilor sau îi transformă, conform relatărilor de odinioară ale lui Henry Kissinger, în consumatori inutili. Alegerea nu este nici una rațională și nici morală pentru omenire. De-a lungul multor ani de studiu și de cercetare am conceput o hartă care indică faptul că economia SUA (și a lumii per ansamblu) este extrem de coruptă și va avea tendința să se comporte în acest fel. Exactitatea hărții respective motivează în parte acceptarea primei mele cărți, Crossing the Rubicon: The Decline of the American Empire at the End of the Age of Oil, în biblioteca Harvard Business School și vânzările dinamice chiar și la patru ani de la publicare. Aceasta s-a clasat pe locul întâi sau aproape de locul întâi în categoria Afaceri publice / Administrașie a Amazon în cea mai mare parte a anului 2008.
În respectiva lucrare am detaliat meticulos faptul că elitele puternice, în special Dick Cheney (fostul director general executiv al gigantului din domeniul serviciilor petroliere Halliburton) și cei pe care îi reprezintă au cunoscut prea bine, și încă de mult timp, că această criză avea să lovească în cele din urmă. A existat și un plan de remediere a problemei, ținut secret față de populația de rând. Părerea mea este că prima parte, cea evidentă a schemei respective a fost invadarea Irakului, care deține a doua cea mai mare rezervă cunoscută de petrol convențional de pe planetă.
O parte importantă a planului este cuprinsă în evidențele, procesele-verbale și raportul final al National Energy Policy Development Group (NEPDG) din anul 2001, prezidat de Dick Cheney. Grupul operativ în cauză a fost finanțat cu bani publici și Cheney a încercat în două rânduri, mergând până la Curtea Supremă, să păstreze confidențialitatea proceselor-verbale și a descoperirilor sale față de lumea întreagă și poporul american care le finanțase. Avem tot dreptul să avem acces la respectivele înregistrări, mai ales că prețul petrolului a crescut cu aproximativ 500% în perioada dintre atacurile de la 11 septembrie și luna iulie 2008.
Cititorul neexperimentat va întreba, probabil: Ei bine, din moment ce prețul petrolului a scăzut din nou la aproximativ 40 de dolari per baril, asta nu înseamnă că nu trebuie să ne mai facem griji pentru moment? Răspunsul este: Categoric nu. Ar trebui să ne îngrijorăm și mai tare. Explicația pe scurt este că nicio redresare economică (adică creștere) nu este posibilă fără un consum energetic majorat. Atâta timp cât prețul petrolului rămâne scăzut, stagnează și investițiile în posibili înlocuitori ai acestuia, care nu mai sunt profitabili în cadrul paradigmei economice actuale. Și, după cum va demonstra această carte, nu există nicăieri vreo combinație de energii alternative – acum sau în viitor – care ar susține structura ridicată de petrol și combustibilii fosili.
Harta pe care am zămislit-o împreună cu mulți cercetători dedicați în peste un deceniu îmi permite să fac predicții deosebit de de exacte. Cele pe care le-am adus în atenția publicului de-a lungul anului au fost precise în ceea ce privește energia, resursele financiare, războaiele, geopolitica și politica SUA. Legendarul Ted Williams a trebuit să obțină o medie a paselor de 0,400 pentru a deveni cel mai bun jucător de baseball din lume. Istoricul pe care vi-l propun este estimat la o medie de peste 0,800 în ultimii opt ani, putând fi susținut de dovezi clare în acest sens.
Cineva spunea odată că Mai degrabă aș crede că a existat un Dumnezeu și aș afla ulterior că nu a fost așa, decât să nu cred și să aflu apoi că a existat. Marii eroi ai mișcării legate de Vârful petrolului / durabilitate au fost, timp de zeci de ani, niște biete voci în pustiu, avertizând cu privire la cea mai mare amenințare cu care s-a confruntat vreodată civilizația umană. Poate să argumenteze cineva că nu ar fi mai bine să se pregătească în mod realist pentru criza energetică, care are loc aici și acum, decât să încerce să se joace de-a prinselea mai târziu? Am obosit să vedem cum previziunile noastre se adeveresc an de an, iar declarațiile nesincere ale contestatarilor Vârfului petrolului și-au pierdut atât de mult din intensitate, încât nu mai întrevedem nicio necesitate de a dezbate chestiunea cu privire la veridicitatea crizei în cauză. Vestea bună și vestea proastă este că timpul este de partea noastră acum.
Psihologia populară ne-a făcut tuturor cunoscute cele cinci etape ale acceptării morții invocate de Elizabeth Kubler Ross. Într-adevăr, rasa umană va deplânge pierderea energiei ieftine și a stilului de viață pe care l-a permis aceasta. Etapele menționate sunt următoarele: negare, furie, negociere, depresie și acceptare. Ross spunea, în esență, că acceptarea însemna că sunt pregătit(ă) pentru ceea ce urmează. Adevărata conducere a Americii și a lumii întregi trebuie să plece de la etapa acceptării morții, nu să își adapteze modul de abordare la cel al contestatarilor, supăraților sau al negociatorilor ori deprimaților. Acesta este marele eșec al mass-mediei, sectorului politic și economic din paradigma actuală.
Rețineți că furia este cea de-a doua etapă. Lumea (și mass-media dominante) se depărtează deja, încet și în mod schizofrenic, de negare. Atunci când stadiul furiei se va instala pe deplin, mânia se va revărsa dezlănțuit și va fi îndreptată în special către experți, mass-media și agenții de vânzări perfizi din domeniul petrolier, care i-au asigurat pe consumatorii americani că datoriile și consumul excesiv erau aspecte pozitive, că exista suficientă energie sau că alternativele ar fi permis aceleași niveluri de consum ca până în primăvara anului 2008. Dar am fost martorii colapsului planificat și orchestrat al pieților imobiliare americane, al transferului bogățiilor atât din țară, cât și din direcția surselor publice către fondurile private. Am fost martorii falimentării la scară largă a milioane de persoane și a sărăcirii lor prin încătușarea în datorii. Iar acesta este doar începutul a ceea ce va veni.

* Extras din scrierile publicate de Michael C. Ruppert
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea.
Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!


Lasă un comentariu