Cuvântul Autorilor
Cartea aceasta condensează experiența noastră de cercetători în domeniul relațiilor de atașament în cuplu, într-un ghid practic pentru cititorul care dorește să întemeieze o relație durabilă ori să o amelioreze pe cea deja existentă. Teoria atașamentului este un domeniu de cercetare vast și deosebit de complex, vizând atât dezvoltarea copilului și relațiile parentale, cât și relațiile de cuplu. În cartea de față ne vom opri doar asupra atașamentului și a relațiilor de cuplu.
Decodificarea comportamentului într-o relație
* Au trecut doar două săptămâni de când ne întâlnim și am început deja să-mi fac griji. Poate că nu sunt destul de frumoasă pentru el! Oare o să mă sune? Știu că voi reuși și de data aceasta să-mi transform vechile temeri că nu sunt o persoană suficient de înzestrată într-o profeție care, în cele din urmă, se va adeveri; astfel o să zădărnicesc și această șansă de a avea o relație.
* Oare ce se întâmplă cu mine? Arăt bine, sunt deștept, am o carieră de succes. Am multe de oferit. Am cunoscut câteva femei excepționale, dar de fiecare dată se întâmplă la fel: după câteva săptămâni îmi pierd interesul și încep să mă simt captiv. N-ar trebui să fie atât de greu să găsesc pe cineva cu care să fiu compatibil.
* Sunt căsătorită de mulți ani și totuși am sentimentul că sunt absolut singură. Soțul meu nu a fost niciodată o persoană deschisă, doritoare să-și exprime emoțiile ori să discute despre relația noastră, dar situația aceasta s-a înrăutățit tot mai mult. Acum rămâne la serviciu mult peste program aproape în fiecare zi, iar în weekend fie merge să joace golf cu prietenii, fie urmărește emisiunile sportive de la televizor. Nu ne mai leagă absolut nimic. Poate că mi-ar fi mai bine singură.
Fiecare dintre aceste probleme este extrem de dureroasă și afectează profund existența individului respectiv. Și, totuși, nu există o singură explicație ori soluție valabilă pentru toate situațiile de felul acesta. Fiecare caz pare a fi unic și personal; fiecare poate fi generat de nenumărate situații specifice. Descifrarea lor ar impune cunoașterea temeinică a fiecăreia dintre persoanele implicate. Istoricul personal, relațiile din trecut și tipul de personalitate sunt doar câteva dintre elementele pe care le terapeutul ar trebui să le analizeze. Acestea cel puțin, sunt lucrurile pe care, ca clinicieni specializați în domeniul sănătății mentale, le-am învățat și în care am crezut, până în momentul în care am făcut o descoperire – una care ne-a oferit o explicație simplă, valabilă în cazul tuturor celor trei probleme descrise mai sus și al multor altora. Povestea acestei descoperiri și a cercetărilor ce au urmat apoi constituie subiectul cărții noastre.
*
Stilul securizant, stilul anxios și stilul evitant
Teoria atașamentului distinge trei stiluri de atașament principale sau modalități prin care persoanele percep și reacționează la apropiere în cuplu, asemănătoare cu cele constatate în cazul copiilor – stilul securizant, cel anxios și cel evitant. În linii generale, se poate afirma că persoanele cu stil securizant se simt confortabil în intimitate și sunt de obicei calde și iubitoare. Persoanele anxioase sunt foarte dornice de intimitate, sunt deosebit de preocupate de relațiile lor și sunt în general îngrijorate în legătură cu capacitatea partenerului de a le iubi la fel de mult. Persoanele evitante pun semnul egalității între intimitate și pierderea independenței personale și încearcă în permanență să limiteze apropierea de partener. În plus, indivizii prezentând fiecare dintre aceste stiluri de atașament se deosebesc prin:
* perspectiva pe care o au asupra intimității și a apropierii în cuplu,
* modul în care gestionează situațiile conflictuale,
* abilitatea lor de a-și exprima dorințele și nevoile personale,
* așteptările pe care le au în privința partenerului și a relației cu acesta.
Fiecare individ din societatea noastră, indiferent dacă este chiar la începutul unei relații ori este căsătorit de 40 de ani, aparține uneia dintre aceste trei categorii sau, mai rar, poate să prezinte o combinație de elemente aparținând ultimelor două categorii (anxios și evitant). Doar puțin peste 50% dintre indivizi sunt siguri, aproximativ 20% sunt anxioși , 25% sunt evitanți, iar restul de 3-5% aparțin celei de-a patra categorii – o categorie mai puțin frecventă (combinația dintre anxios și evitant).
Cercetările asupra atașamentului la adulți s-au concretizat în sute de articole științifice și zeci de cărți care descriu în amănunt felul în care se comportă adulții în cadrul relațiilor cu persoanele apropiate. Aceste studii au confirmat, de nenumărate ori, existența acestor stiluri de atașament la adulți din diferite țări și aparținând unor culturi diverse.
Identificarea stilurilor de atașament este o modalitate sigură și ușoară de a înțelege și de a prezice comportamentul indivizilor în orice relație de cuplu. De fapt, unul dintre mesajele principale transmise de această teorie este acela că, în asemenea relații, suntem programați să acționăm într-o manieră predeterminată.
Cum se formează stilurile de atașament?
Inițial, s-a sugerat că stilurile de atașament ale adulților ar fi cu precădere un produs al propriei educații. Ipoteza aceasta conducea la ideea că stilul de atașament din prezent este determinat de modul în care ați fost îngrijit în copilărie: dacă părinții au fost sensibili, disponibili și atenți, ar trebui să aveți un stil de atașament securizant; dacă atenția pe care v-au acordat-o a avut un caracter inconsecvent, atunci ar trebui să dezvoltați un stil de atașament anxios, iar dacă ei au fost distanți, rigizi și insensibili, ar trebui să dezvoltați un stil de atașament evitant. În prezent, știm că stilurile de atașament identificate la vârsta adultă sunt influențate de o diversitate de factori, unul dintre aceștia fiind într-adevăr modul în care părinții ne-au crescut și ne-au educat, dar știm, de asemenea, că există și alți factori relevanți, inclusiv experiențele de viață.
Care este stilul meu de atașament?
Vă prezentăm mai jos un chestionar conceput pentru evaluarea stilului de atașament – modul în care relaționăm cu ceilalți în contextul relațiilor intime. Acest chestionar se bazează pe Chestionarul de evaluare a experienței în relațiile apropiate (Experience in Close Relationship – ECR). ECR a fost publicat pentru prima dată în 1998 de către Kelly Brennan, Catherine Clark și Philip Shaver, același Shaver care a publicat chestionarul despre dragoste împreună cu Cindy Hazan. ECR este alcătuit din întrebări scurte și specifice, vizând în mod direct aspecte particulare ale atașamentului adulților, împărțiți în două categorii principale: anxietatea în relație și evitarea. Ulterior, Chris Fraley de la Universitatea din Illinois, împreună cu Niels Waller și Kelly Brennan, au revizuit chestionarul și au elaborat ECR-R. Vă prezentăm o versiune modificată, care considerăm că funcționează cel mai bine în situațiile obișnuite din viața de zi cu zi.
Stilurile de atașament sunt stabile, însă flexibile. Cunoașterea profilului dumneavoastră specific de atașament vă va ajuta să vă înțelegeți mai bine și vă va ghida în relațiile cu ceilalți. La modul ideal, veți fi mai fericiți în relațiile pe care le aveți.
Dacă afirmația este ADEVĂRATĂ în cazul dumneavoastră, bifați pătrățelul din dreptul acesteia, indiferent dacă el se găsește pe coloana A, B sau C. (Dacă afirmația nu este adevărată, nu bifați nimic.)
Mostră de chestionar



(Foarte) Pe scurt

Quiz 🙂
Care este categoria în care se încadrează următoarea situație?

* Extras din cartea Stilurile de atașament scrisă / gândită de Amir Levine și Rachel S.F. Heller

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea.
Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!


Lasă un comentariu