Zâmbetul Soarelui

Vă mulțumesc pentru fidelitate și susținere, dragi cititori ai blogului Zâmbetul Soarelui.

Gânduri bune pentru voi, regăsite în poezia lui Ion Druță – Rugă albă.

La mulți ani, 2018!

Sorina Chirilă.

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

Rezonez cu acest îndrumar găsit într-o postare pe o reţea de socializare. Serviciile NU sunt gratis.

1. Pentru că doar sfaturile prietenilor sunt gratuite, consultanţa este rodul muncii unui specialist.
2. Pentru că nu îţi spun să faci „cum zic eu”, te ajut să iei cea mai bună decizie în cunoştinţă de cauză şi argumentat.
3. Pentru că dacă primeşti consultanţă gratis, nu vei mai pune preţ pe ea.
4. Pentru că am în spate peste 20 de ani de experienţă profesională, examene, cursuri, zeci de mii de pagini citite şi sute de acte normative.
5. Pentru că noaptea trecută am stat până la două să citesc un proiect, în timp ce tu dormeai. Sau duminica am ronţăit un articol din Codul Fiscal vreo 5 ore, în timp ce tu erai la plajă.
6. Pentru că ziua mea are tot 24 de ore, la fel ca a ta, şi nici ţie nu îţi ajunge timpul.
7. Pentru că tu vei salva bani sau vei face bani de pe urma opiniei mele. Acelaşi drept am şi eu, să fac bani de pe urma muncii mele.
8. Pentru că nu toate cazurile asemănătoare sunt la fel, iar eu, ca să îţi dau cea mai bună opinie, trebuie să studiez speţa, documentele, particularităţile şi să mă duc din nou la lege, că poate s-a modificat ceva între timp, în avantajul tău.
9. Pentru că trebuie să studiez zilnic ca să îţi pot da un răspuns argumentat.
10. Pentru că discriminez alţi oameni care apreciază munca mea şi mă plătesc pentru ea.
11. Pentru că îmi respect profesia şi colegii şi nu pot profesa pe un tarif de 0 zero lei.
12. Pentru că prefer să aleg singură să ajut oameni în nevoie, activităţi civice sau voluntariat şi sunt implicată suficient în cauzele mele cât să îmi aducă satisfacţie. Tu în ce proiecte de caritate eşti implicat?
13. Pentru că de cele mai multe ori nu am primit nici măcar „mulţumesc”. Ba chiar am fost certată.
14. Pentru că la rândul meu respect fiecare specialist pe domeniul lui. Nu mă tund singură şi nici gratis, nu îmi scot singură dinţii şi nici gratis, nu îmi repar singură centrala şi nici gratis.
15. Pentru că în profesia mea 1 + 1 nu fac doi de fiecare dată. Pot face +3 sau -5. Depinde.

Sursa: 1

Unora le e frică de întuneric, de spaţiile închise sau traversarea unui pod, altora de singurătate, nereuşite ori boli. Unii izbutesc să-şi învingă temerile, alţii le poartă ca pe o povară, fără ca măcar să-şi dea seama că ele sunt cauza greutăţii ce-i apasă.

În general, vorbind despre frică, ne referim la acea stare de adâncă nelinişte şi de tulburare, o emoţie negativă ce ne cuprinde atunci când integritatea corporală ne este pusă în pericol. Chiar şi atunci când doar ni se pare că ar fi aşa. Într-o asemenea situaţie, sentimentul de frică, manifestându-se brusc prin puseuri, acţionează ca un protector vigilent ce provoacă declanşarea unei serii întregi de mecanisme interioare cu rolul de a ne ajuta să facem faţă împrejurării ce produce frică. Acţionând, aşadar, ca un mecanism de avertizare şi autoapărare care ne ţine departe de pericole, în asemenea situaţii frica este benefică, sănătoasă întrucât ne ajută să supravieţuim. Sunt însă situaţii în care frica este nesănătoasă, ne împiedică să fim liberi şi să evoluăm.

Boală a imaginaţiei

Dar una este să te temi că vei fi muşcat de un câine, cu alte cuvinte de o ameninţare concretă, şi alta e să-ţi fie frică de agresivitate în general sau de viitor, de ceea ce îţi imaginezi că ar putea să-ţi rezerve el.  Dacă priveşti cu groază spre anii ce urmează, se poate întâmpla ca aceştia să te sperie, pe de-o parte, prin aceea că ţi-e imposibil să ştii ce anume îţi vor rezerva, iar pe de alta, prin previzibilul construit în imaginaţia ta.

Păsărilor care s-au născut în colivie le e frică mai ales de cer. (Rabindranath Tagore, filosof indian)

Într-un asemenea caz, frica este o boală a imaginaţiei. Şi are efect distructiv asupra organismului, cunoscut fiind că frica micşorează diametrul vaselor de sânge în urma descărcării în exces de adrenalină, conducând în felul acesta la o slabă alimentare cu sânge a tuturor organelor, ceea ce face ca, în timp, să se manifeste tot felul de afecţiuni, precum boala coronariană, hepatita, impotenţa şi frigiditatea, boli de piele, psihoze şi nevroze.

Într-o asemenea situaţie, soluţia e simplă: ca să nu-ţi fie teamă, trebuie să te debarasezi de obiceiul de a-ţi imagina ce urmează să se întâmple. „Teama de moarte e mai înspăimântătoare decât moartea însăşi”, spunea Boethius, filosof  latin.

Umbre ale trecutului

La fel şi în privinţa trecutului. El poate ascunde temeri cuibărite în străfundurile fiinţei, de care nu suntem conştienţi: tensiuni şi conflicte interioare acumulate în ani, sentimente de vină, mustrări de conştiinţă, dorinţe neîmplinite, promisiuni neonorate. Tocmai pentru că sunt inconştiente, însoţindu-ne mereu şi pretutindeni precum o umbră apăsătoare, se constituie în manifestări ale simptomelor patologice. Întrucât frica nu se supune vreunei legităţi fiziologice sau psihologice, ea poate fi cunoscută doar dacă i se descifrează simbolurile prin care se manifestă. Şi, aşa cum tristeţea se trădează prin expresia feţei şi limbajul nonverbal al corpului, frica se exprimă prin limbajul… organelor (tot felul de mici neplăceri). Chiar dacă nu ne dăm seama de aceste temeri, ele există în subconştient, de unde acţionează asemenea unui proces de erodare asupra organismului. Iar mai devreme sau mai târziu, duc la boală.

Sursa foto: https://ro.pinterest.com/pin/454933999844472982/

Capcană pentru minte

Da, frica se poate constitui într-o capcană pentru minte. Cel mai adesea, este vorba de apăsătoarele traume suferite în copilărie – din cauza excesului de agresivitate fizică sau verbală din partea părinţilor, a asistării la scene violente sau suferinţa unei persoane dragi -, faţă de care nu am fi avut cum  să ne apărăm, de care nici ulterior, neaducându-le la nivelul conştientului ca să le trecem prin raţionamente logice, n-am ştiut cum anume să ne debarasăm. Puşi, chiar şi în anii maturităţii, în faţa unei situaţii asemănătoare (când cineva se răsteşte la noi sau ne ameninţă, spre exemplu), vom reacţiona ca în anii fragilei copilării – o vom judeca prin prisma minţii imature  a copilului de atunci, ne va fi teamă cum i-a fost şi lui. Cu alte cuvinte, mintea ne va fi căzut în capcana fricii. Şi nu vom riposta cum ar trebui, nu ne vom apăra nicicum. Vom rămâne înmărmuriţi de frică. Şi-atât. Precum copilul de odinioară. 

Eliberează-te

Lipsa de logică se tratează prin logică, se spune. Conştientizează-ţi frica, supune-o raţionamentelor logice, iar acestea o vor neutraliza şi anihila. Priveşte-ţi frica… fără frică, imaginează-te ca om matur, fără povara temerilor traumatizante din copilărie.

Frica în stare cronicizată e un obstacol în calea libertăţii de a fi noi înşine, ne face mai mult să cerem decât să dăruim, mai mult să criticăm det să tolerăm, să ne simţim dezamăgiţi în loc să-i iubim şi să-i înţelegem pe ceilalţi.

Uită trecutul, el nu mai există decât în mintea ta, aşa că nu mai poate fi trăit, ci doar retrăit, ceea ce nu-ţi este de niciun folos. Uneori, chiar dimpotrivă.

Nu rememora scene care te-au îngrozit, momente care te-au îndurerat. Trăieşte în prezent. Şi nu te preocupa în mod excesiv, obsedant nici de viitor: lasă-i dreptul să-ţi ofere surprize. Cu speranţa, cu convingerea că majoritatea vor fi îmbucurătoare.

Sursa: 1