Zâmbetul Soarelui

m-am gândit la Sibiu săptămâna asta

când am ajuns și am aruncat o privire nu îmi venea să mai plec din gară

nici nu mă gândeam că o să am parte de un răsărit atât de frumos. pentru că erau nori când am ajuns

apoi cerul arăta așa

am mers puțin prin Pasajul Școlii

Piața Aurarilor era liberă la orele dimineții

în Piața Mare din Sibiu era de asemenea liniște

sub Podul Minciunilor poți să spui ce vrei tu, că nu se cutremură

‘opa! Jur să spun adevărul și numai adevărul!

Fie că spui sau nu adevărul poți privi Turnul Sfatului de sub pod.

primul vizitator era deja acolo

Casa Albastră nu e așa albastră

dar ea este

Mystique boutique..
très chic

nici la cofetărie, nici la restaurant
în parc sună mai bine

la fel de bine a sunat și pentru ei

nu doar pentru că așa scrie acolo, dar aceeași părere o am și eu

mi-am făcut un obicei..
îmi beau cafeaua pe cele mai frumoase străzi
și savurez nu doar cafeaua, ci și momentul

cea mai frumoasă stradă cel mai bun prieten

Turnul Olarilor se vedea bine de acolo

cumpărăturile se fac dimineața

Salut și ție Hermannstadt!

se potrivesc (cel puțin la culoare)

florile au fost în centrul atenției în ziua aia

pentru că a avut loc Festivalul Grădinilor

în inima festivalului

Am urcat până în turnul Catedralei Evanghelice (și în Turnul Sfatului..de acolo am făcut poza asta, dar ajung și acolo)

până să ajung in turnul bisericii, am trecut pe aici

De sus poți vedea Biserica Romano-Catolică „Sf. Treime” și munțiiiiiii

Așa se vede Muzeul de Etnografie si Artă Populară Săsească EMIL SIGERUS de la 73.34 m înălțime

„Orașul lui Iohannis” striga un puști la un moment dat pe aici.

ei erau cu picioarele pe pământ, eu nu eram nici după ce am coborât

Turnul Sfatului se vedea atât de frumos

până la sânge

am aruncat o privire spre festival prin geamurile turnului

am aruncat o privire spre Podul Minciunilor

apoi clădirile au aruncat o privire spre mine

S-a gândit atât de mult la ea încât și-a parcat mașina în față, să nu mai facă nimeni poze cu ea..sper să nu stea acolo non-stop…

trebuia să trec și pe aici

cu bicla prin Pasajul Scărilor

La Meșterul Manole m-am gândit

el cred că se gândea doar la anunț

nemții-s de vină

soția lui e o femeie fericită și iubită

poate e ea și poate pe el îl aștepta la geam

Nu am să mă mai plâng că nu mă țin picioarele, pentru că eu cel puțin le simt

versus

Ceau Hermannstadt!!

Nu încă…hai să mai privim puțin