*** Un prieten este acela care-ţi dă libertatea să fii tu însuţi *** Jim Morrison
Prietenia este elementul vital al legăturii frumoase dintre oameni. Însă, acelaşi sentiment îl încearcă şi relaţiile dintre persoane şi animale. Drept dovadă vă prezint una dintre cele mai captivante poveşti, cea a lui Tippi Degré. Este o fată ce se aseamănă cu personajul lui Rudyard Kipling, Mowgli, cel descris în Cartea Junglei.
Născută la 4 Iunie 1990 în Africa, Namibia, Tippi Benjamine Okanti Degré avea să-şi petreacă primii 10 ani din copilărie departe de civilizaţie, avându-i alături pe părinţii săi, Alain Degré şi Sylvie Rober, care erau fotografi şi realizatori de filme cu animale sălbatice.
Dincolo de necunoscut fetiţa reuşeşte să afle tainele prieteniei adevărate, cei mai buni camarazi ai săi devenind animalele. De la elefantul Abu, leopardul J&B, crocodili, pui de leu, girafe, manguste,până la struţi, pui de zebră, şerpi şi multe, multe alte animale. Alături de fiecare dintre ei a simţit libertatea şi frumuseţea de a fi ea însăşi.
Această prezentare necesită JavaScript.
A reuşit, totodată, să se integreze alături de triburi namibiene, San Bushmen şi Himbas, unde a făcut activităţi diverse şi specifice locului.
Această prezentare necesită JavaScript.
Părinţii ei au documentat viaţa şi relaţiile fetiţei cu sălbăticia Africană şi au transformat acele momente în cărţi şi filme captivante.
Dintre cărţi amintesc: Tippi of Africa (cartea aventurilor sale ) şi Tippi My Book of Africa( un roman pe baza experienţelor trăite acolo).
Dintre filmele documentare , se remarcă:Le Monde Selon Tippi(1997), Around the World with Tippi(2004)şi Bridging the Gap to Africa(în curs de apariţie).
Poţi urmări filmul din 1997, în limba franceză:
Are şi unsitededicat unde puteţi afla mai multe informaţii.
Ulterior, Tippi s-a întors în Franţa , unde a urmat aceeaşi carieră ca a părinţilor, studiind cinema şi arte vizuale, momentan lucrând ca director la ‘El Petit FICMA‘ (FICMA – International Environmental Film Festival).
M-a impresionat această poveste de viaţă, precum şi sensibilitatea şi naturaleţea cu care Tippi interacţionează cu animalele sălbatice. Tu ce părere ai ?
24 Iunie este o zi plină de semnificaţii. Dacă în tradiţia populară este denumită Sărbătoarea Sânzâienelor , în 2013 a primit încă un sens: Ziua Universală a Iei. Le vom lua pe rând , pentru a discuta câteva dintre lucrurile ce le caracterizează. Sărbătoarea Sânzâienelor << […] este, în tradiţia populară, un prilej de a sărbători soarele şi muncile agricole specifice verii, care începe chiar în această zi. În multe zone din ţară, se aprind focuri pe dealuri în noaptea luminată. Flăcăii se strâng seara în jurul rugurilor aprinse, învârtesc făcliile şi strigă: „Du-te soare, vino lună,/ Sânzâienele îmbună, Să le crească floarea-floare,/ galbenă, mirositoare, Fetele să o adune, să le aşeze în cunune, Să le prinda-n pălărie,/ struţuri pentru cununie, Boabele să le răstească,/ până-n toamnă să nuntească“!. Tot flăcăii, spre dimineaţă, umblă prin sat şi aruncă cununiţe de sânzâiene pe la casele unde stau fetele de măritat: „Du-te lună, vino soare,/ Că tragem la-nsurătoare,/ Cununile neursite,/ Zac sub hornuri azvârlite,/ Hai frumoaselor ce staţi,/ Zâne vreţi să rămâneţi,/ Că venim după peţit,/ Până nu v-aţi răzgândit.“ O altă strigare pe care o mai foloseau băieţii, dar prin preajma caselor unde locuiau fetele care nu prea erau pe placul lor era: „Toate slutele-s grăbite,/Toate vor să se mărite,/Cu-alde unii dintre noi,/ Feciori mândri, vai de noi,/ Că la nuntă ştim hori,/La praznice ştim prânzi,/ Şi la dragoşti şi mai şi…“
Sărbătoarea Sânzâienelor mai este denumită în popor şi Amuţitul Cucului. Această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la echinocţiu de primăvară, când este sărbătorea Bunei Vestiri, sau Blagoveşteniea, până la solstiţiul de vară sau de sânziene, sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul, pe 24 iunie. Se spune în popor că dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânzâiene, înseamnă că vara va fi secetoasă. Se spune că în noaptea de Sânzâiene (23 spre 24 iunie), se deschid porţile cerului şi lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană. Cu acest prilej, în foarte multe zone din ţară se fac pomeni pentru morţi, de moşii de Sânzâiene. Noaptea de Sânzâiene este cea în care pot fi descoperite comorile ascunse, acum răsare şi floarea albă de ferigă, care aduce noroc celui care o va culege. În unele sate, oamenii umblă cu făcliile aprinse, înconjurând casa, ogoarele, grajdurile. Tot în ziua deSânzâieneau loc bâlciuri şi iarmaroace, acestea fiind un foarte bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei. Târgurile de fete erau des întâlnite în această zi, iar printre cele mai renumite târguri care aveau loc la Sânzâiene se numără cele de la Buzău, Focşani, Buda, din judeţul Vrancea, Ipăteşti, judeţul Olt, Piteşti, Câmpulung Muscel, Cărbuneşti, judeţul Olt, Broşteni, judeţul Mehedinţi, Giurgeni, judeţul Ialomiţa) şi, cel mai cunoscut, Târgul de Fete de pe Muntele Găina. >>
Ziua Universală a Iei O iniţiativă a celor de laLaBlouseRoumaine, care este prima comunitate online dedicată IEI şi costumului tradiţional românesc. ” La Blouse Roumaine promovează IA ca brand de ţară al României. Pe 21 ianuarie 2013, La blouse roumaine a propus ca ziua de 24 iunie 2013, Sânzâienele, să marcheze prima celebrare a IEI româneşti sub denumirea de ZIUA UNIVERSALĂ A IEI. Evenimentul s-a bucurat de un succes imens, fiind sărbătorit pe 6 continente, în peste 50 de ţări din lume.” ” Ce trebuie să facem este foarte simplu. În această zi fiecare ne vom îmbrăca într-o ie, ne vom fotografia şi vom posta imaginea ca poză de profil peFacebooksau în orice altă reţea socială. Nu contează dacă ia pe care o purtăm este moştenită de la bunici şi străbunici sau este adaptată modern de un designer. Important este să fie albă. Nu contează dacă vă aflaţi în România, dacă sunteţi românce în strainatate sau doar fane ale feminităţii româneşti. Important e să o purtaţi cu drag. „ Dacă încă nu aveţi o IE pentru sărbătoare, vă recomand pe cele lucrate detanti Ravecuţa Soporan. Iată un extras din povestea sa: << Români din diverse colțuri ale lumii își potolesc dorul de țară purtând de sărbători cămăși și ii cu flori de câmp, brodate de mâinile unei clujence din Frata. Raveca Soporan are acum aproape 60 de ani, dar a învățat să coasă, ca toate femeile de vârsta ei, pe vremea când avea doar șapte — opt ani.
Primul costum tradițional l-a cusut însă pentru soțul ei, de nevoie. Raveca și Samoilă Soporan erau dansatori într-un ansamblu folcloric și având de mers într-un turneu în Germania și-au dat seama că au nevoie de costume. Era pe la începutul anilor 2000, iar costumele populare nu se prea găseau de cumpărat. Știind să coasă, Raveca a luat modelul unui costum mai vechi, pe care l-a făcut însă mai colorat. Nu peste multă vreme cineva a remarcat broderia și a rugat-o să mai facă unul. „Încet — încet am prins un pic de curaj, pentru că oamenii au apreciat ce am făcut și m-au încurajat să lucrez, apoi am început să mai și vând. Primul costum l-am făcut pentru soțul meu. Apoi am făcut unei profesoare de la o școală populară de artă, care apoi mi-a comandat și altele. Și curând am început să lucrez pentru formații”, afirmă femeia. „Modelele le iau de pe cămeșile foarte vechi și autentice. Cămeșile le iau de prin poduri, de pe la babe. Unele chiar vin ele să mă îmbie să le iau. Chiar dacă sunt rupte, ne uităm la model, cum a fost făcută, cum e cusută. Ne inspirăm de la ele și uneori păstrăm modelul așa cum e, alteori îl mai modificăm. Trebuie să creăm și noi ceva nou. Facem o combinație între modelele vechi și ideile noastre”, spune Raveca. De la o vreme, de când un artist tânăr pentru care a lucrat un costum i-a făcut pagină de Facebook, îi scriu din ce în ce mai mulți români plecați în străinătate. În ultimii ani a trimis cusăturile sale în America și Canada, în Anglia, Italia, Spania, Belgia, Japonia și în multe alte locuri.
Această prezentare necesită JavaScript.
>> ––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––– Dacă ţi-a plăcut, te invit să distribui(share) sau să apreciezi(like) postarea. Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui ! –––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Aleksander DOBA made the longest open-water solo kayak crossing off the Atlantic Ocean in history and won 2015 ‘People’s Choice Adventurer of the Year’ award from National Geographic.
<< ” It was the vote at National Geographic that showed how many known and unknown friends I have all over the world who are fascinated with a 67-years-young adventurer in a kayak on the great ocean. It makes me feel humbled and very honored,” said Doba on winning this award. “I have two sons and two granddaughters. I hope they will learn not to be afraid to dream, turn dreams into plans, and bring plans to reality. Then there is the satisfaction of great achievements. ” >>
National Geographic asked DUBA for some << life lessons learned from the hull of a kayak set on a course for big dreams:
On living adventurously: “I have always been curious as an active tourist. Exploring the world is very fascinating. When you go on a long trip (regardless of the type) it is impossible to predict everything. This unpredictability is a magnet for me, while to some people it is discouraging. [A] life full of fun and adventure is a dream [for] many people. I try to not only dream but also to plan and carry out the expedition. Adventures will meet us on the way …. not in a chair in front of the TV.”
On courage: “When I have a goal, I try to strive hard for it and to overcome the emerging problems instead of looking for excuses why I did not pursue it.”
On friendship: “A friend in need is a friend indeed: This old proverb really works on expeditions.”
On wonder: “For me, fascinating are the moments of silence before a tropical storm. The water is calm, there is a light breeze and powerful storm clouds … for several kilometers, extending from horizon to horizon. I can sense the energy pulsing from breaking waves and the inevitability of a violent storm, which in the moment will embrace me. This beauty of mighty nature is fascinating.”
On regret: “Sometimes I regret that I did not do something, that I left it for later—for the ‘holy never.’ It doesn’t happen often though.
”On solitude: “[During] intense everyday life we don’t have time for self-reflection. During several months of solitary expedition I have time to contemplate matters [that] normally I would not spend time on. It’s fascinating how deeply a man can look into himself when not distracted by daily worries.”
On fitness: “I do not go to the gym to exercise. Daily physical activity and various expeditions allow me to maintain good physical and mental condition—I am a tourist, not an athlete.”
On money: “As yet, I haven’t made money on any of my expeditions. My wife always is teasing me that in everyday life I am too frugal to make sure that I can collect funds for the next trip.”
On dreaming big: “Do not be afraid to have dreams. Turn your dreams into plans—ambitious plans—and then pursue those plans. It is important to plan carefully and systematically prepare for the implementation of the ambitious plans. Be consistent in execution of your plans without letting yourself be distracted in the process. My prescription is simple and effective. However, it is not easy for the dreamer to be methodical!”
On staying young at heart: “We are aging spiritually and physically. I believe that living an active life, being open to people and opportunities, and eating sensibly, as well as skipping addictions—especially cigarettes—is very important. When exploring the world, start with the surrounding area. Then go farther and farther. Avoid toxic people. Be yourself, natural and joyful. Let’s enjoy every moment of life, because there is nothing better.” >>
Curățe-ne, Doamne casa și masa, și duhul, și trupul, de toate rătăcirile, de toate păcătuirile, de toate nelegiuirile, așa încât să nu ne rămână decât o singură grijă, un singur drum, o singură dragoste și o pâine rotundă pe masă. ~ Izbăvește-ne, Doamne,
de străvechiul nostru blestem, de a porni peste tot, și nu a ajunge nicăieri, de a încărca mai mult decât putem duce, de a le începe pe toate, și a nu duce nimic până la capăt. ~ Scoală-ne, Doamne în zori, și trimite-ne la muncă, la munca cea care nu atât pentru tine, cât pentru aproapele tău, nu atât pentru trup, cât pentru suflet. ~ Dăruiește-ne o zi bună cu spor și hărnicie, așa încât spre seară întorși acasă, împăcați cu sine și cu lumea din jur, să cinăm cu ceea ce ni s-a dat – pâine și apă. ~ Atât de la Domnul. Și va fi gustoasă, și va fi sățioasă, Pâinea ceea, Pentru că mușcând încet, Cu evlavie, Adunând în palme fărămiturile, Vom porni, În urma plugarului, Pășind domol pe brazde puhave, Și calde, După care tot cântând vom semăna, Apoi vom ieși la plivit, La secerat. ~ Vom aduna spic la spic, Snop lângă snop, După treierat, După vânturat, Vom merge la moară, Vom căra saci, Și, firește, plămădind, Făcând focul la cuptor, Vom urmări să nu fugă, Aluatul din covată. ~ Astfel, tot cântând,
Ne vom întoarce la străbuni, Asigurând mersul vremurilor, Ne vom creștiniza, Ne vom reboteza, Cu gândul la Mântuitorul, La cele spuse de către Domnul, La Cina cea Taină. ~ Pentru că acolo, Unde este pâinea, Acolo este și Dumnezeu. ~ Curăță-ne, Doamne Cugetul de pustietate, De întunicime, de răutate, Curăță-ne auzul de înjurături, De scrânșete, de blesteme, Curăță-ne vederile de urâțenii, De sălbăticii, de josnicii. ~ Dăruiește-ne, Doamne , Măcar o oră de liniște curată, Neprihănită, O oră de tăcere, de resemnare, De contemplare, De aciuare, Așa ca să putem, Sta la sfat cu sufletul, Cu conștiința, Cu inima. ~ Apoi, tot sfătuindu-ne, Tot rătăcind prin vremuri, Prin destine, De la una la alta, Vom simți, Cum se prelinge pe sus, Pe sus de tot, pe sub ceruri, Veșnicia. ~ Și atunci vom tresări, Căci suntem miruiți, De acea mare minune. ~ Și atunci nu vom înfiora, Când se va stinge de noi umbra veșniciei. ~ Ne vom auzi glasul, Acel glas tainic, Care încă nu a îmbrăcat, Haina cuvântului, Nu și-a găsit cu cine să comunice, Nu și-a ales unda sonoră. ~ Fiind mult prea firav, Mult prea gingaș, Mai rămâne gângurind în fașe. ~ Dar acel glas tainic,
Intim, Pe care-l auzim numai noi, Ne este reazim și sfetnic, Este sensul suprem, Al existenței noastre, El fiind suflare, din suflarea Domnului. ~ Fără a-l căuta, Fără a-l cinsti, Fără a-l înțelege, Ne vom chinui toată viața, Nedându-ne seama cine suntem, De unde venim și, Încotro ne ducem, Rămânând în fond, O păpușă gonită de vânt, Și îngropată de ploi la întâmplare, Undeva la o margine. ~ Luminează-ne, Doamne, Cel puțin arareori, Cu gânduri bune, Înțelepte, Roditoare, Căci trecându-ne veacul, Cu apucături, De cele care, Eu ție, tu mie, Ori tu pe el, Ori el pe tine, Jos cu cela, Jos cu ista, Și tot așa din an în an, Din tată în fiu, Din generație, În generație, Am distrus totul ce ni s-a nimerit, La îndemână. ~ Pământurile, Satele, Vetrele, Limba, Și însuși felul nostru de a fi. ~ Am decăzut , Doamne, Tot numărându-ne zilele, De la o datorie, La o altă datorie, De la o supărare, La o altă supărare, De la o speranță, La o altă speranță, De la o alegere, La o altă alegere, De la o dezamăgire, la o altă dezamăgire… Am sălbăticit, Doamne, Tot înlocuind iubire cu patul, Convingerile cu șiretenia, Demnitatea cu rațiuni politice, Fața, Cu averea, Slujirea cu trădarea. ~ Luminează-ne , Doamne, Cu câte-un gând curat, Adânc, omenesc. ~ Așa încât, Să ne putem aduna, Sub acoperișul lui, De la părinți, De la strămoși, Până la urmașii, Ce vor să vină. ~ Pornind prin streinătăți, Prin vremuri străbătând, Mizerie, Sărăcie, Nedreptate, Vom duce, Crucea Destinului, Cât ni s-a dat, Până la locul hotărât, De către Tine, Simțind, La fiece pas, La fiece cotitură, Ajutorul, Bunătatea, Și Binecuvântarea Ta. ~ Întoarce-ne , Doamne, Acea respirație, Largă, senină, Care să cuprindă, În sinea sa, Toată frumusețea, Toată adâncimea, Toată tristețea, Verbului matern. ~ Dăruiește-ne , Doamne, Acea Bunăvoință, Fără de margini, Cu care vom privi, Cu care vom primi, Lumea, Pentru ca atunci, Luminarea cerească, Va prinde rădăcini, Va da roadă, Așa ca să putem spune, În ceasul de pe urmă, C-am trăit și noi, Pe lumea asta. Și Dumnezeu, A fost cu noi. Amin.
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea. Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui ! ––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
* Moșii de iarnă (Sâmbăta Morților) reprezintă o zi în care se pomenesc cei adormiți (în veșnicie). Anul acesta, 2026, sufletele celor dragi sunt aminitite la 14 februarie de creștinii ortodocși. Să nu uităm să le aprindem o lumânare. * Un videoclip (cu și) pentru mediul (nostru) înconjurător. Ce dorim să dăinuie, trebuie să fie […]
Cuvântul Autorilor Cartea aceasta condensează experiența noastră de cercetători în domeniul relațiilor de atașament în cuplu, într-un ghid practic pentru cititorul care dorește să întemeieze o relație durabilă ori să o amelioreze pe cea deja existentă. Teoria atașamentului este un domeniu de cercetare vast și deosebit de complex, vizând atât dezvoltarea copilului și relațiile parentale, […]
Dacă am fost mințiți cu privire la ipoteci, planurile 401 (k), portofoliile de acțiuni, fondurile speculative, instrumentele derivate, tranzacțiile pe bază de informații privilegiate, schemele Ponzi, valorile evaluate, ratingurile de credit și ratele variabile, de către Bear Stearns și Lehman Brothers, AIG și Citigroup, Bernie Madoff și Stanford Financial, în legătură cu invadarea Irakului și […]
Cartea sau filmul? Depinde, aș îndrăzni să răspund. Astăzi este despre ecranizarea unui roman, care s-a concretizat într-un serial de mare profunzime, cu două sezoane și cu povești de viață spuse, în taină, în acea cameră roșie. Ce știm (cu siguranță) „Serialul turcesc Destăinuri este bazat pe poveștile reale incluse în volumul În interiorul medalionului […]
Colecția NOI este despre Casă, Pământ și Om; cuprinde cărți despre mediu și despre urma pe care o lăsăm noi. Considerăm că impactul pe care o carte îl are asupra mediului înconjurător este la fel de important ca impactul ei asupra spiritului. La editarea fiecărei cărți, minimalizăm consumul de resurse naturale și alegem procesele de […]
Acest site şi materialele expuse în cadrul lui sunt protejate de legea drepturilor de autor. Este interzisă copierea şi distribuirea în orice fel a materialelor scrise publicate in cadrul acestui blog, fără acordul autorului, sau fără o menţiune bibliografică/URL site.
Zâmbetul Soarelui 
Păreri