Am descoperit, zilele acestea, o companie interesantă:Colop. Ce mult mi-aş fi dorit să o cunosc mai devreme. De ce ? Pentru că aş fi schimbat, chiar şi puţin, motivaţia pentru educaţie. Am să vă explic, pe larg.
Debutul meu pe piaţa muncii a fost la catedră, la clasele I-VIII, într-o localitate de la ţară. Am avut ocazia să cunosc copii talentaţi şi dornici de educaţie, chiar dacă mediul din care făceau parte, nu-i ajuta chiar atât de mult. Mă refer aici la lipsa de: rechizite, haine, sprijin moral din partea părinţilor şi lista e lungă. Şi, totuşi, pe durata unui an se simt aceste lipsuri, deoarece scade interesul elevului pentru învăţare.
Pornind de la acest argument şi de la faptul că bazele formării minţii încep la grădiniţă şi se continuă în clasele I-IV, perioadă în care fricile, prejudecăţile, intră inconştient în viaţa individului, aş da o mai mare atenţie comportamentului copilului. Acest lucru se traduce prin exersare pentru motivaţia elevului pentru şcoală. Să-l fac să înţeleagă beneficiile rezultate în urma parcurgerii, cu seriozitate, a actului educaţional.
Decupez acel moment din trecut, în care predam la clasele a-II-a şi a-IV-a, nu înainte de a vă spune detalii despre ce aş lua cu mine de laColop. Această firmă produce o gamă deştampileunice: dreptunghiulare ca formă, adaptate emoţiei umane ca text. Cel mai important e că îţi dă posibiltate depersonalizarea ştampilei.
Aşadar, „trusa mea de ajutor” ar conţine următoarele:
Ştampila Tinereţii – pentru a o folosi să-mi menţin mereu spiritul tânăr, să am idei proaspete pentru elevi,
Ştampile pentru: Cel mai bun Pictor, Cel mai bun Matematician, Cel mai bun poet … , ajungând să am pentru fiecare disciplină câte un astfel de obiect. Te întrebi de ce? Pentru că în fiecare clasă există elevi care sunt talentaţi la câte o materie. Şi o astfel de ştampilă i-ar motiva să cunoască mai mult în domeniul în care sunt pasionaţi. Desigur, astăzi pictorul e Alex, mâine e Delia. Adică, i-aş încuraja să îndrăgească şi alte domenii.
Iată-mă la catedră şi cu un nou panou al clasei. Acolo am să ştampilez, după fiecare oră cel mai bun elev al clasei. Consider că ,i-aş motiva, pe cei mici, doarece dorinţa de curiozitate, e ca o sclipire continuă în ochii lor. Aş acoperi cumva lipsurile şi tristeţile, îmbogăţindu-i cu speranţă de mai bine, implicit informaţie utilă.
Duminica aceasta, de octombrie, mă găseşte pe canapeaua din camera mea. Sunt puţin nostalgică, cred că vremea e de vină. Televizorul merge, parcă prea grăbit, deoarece telecomanda din mâna mea îi modifică intens canalele. Şi, în fundal, se aude muzica bună de la radio…Vibe FM.
Dar, stai, ce film găsesc la postul 5 ? Nu se poate, e vorba de: A Walk to Remember. Rămân pe frecvenţă, pentru că e filmul adolescenţei mele. Vă spun mai multe chiar acum.
Anii mei de studiu s-au petrecut la distanţă de casă. Am stat la cămin, de prin clasa a-5-a. S-a dovedit a fi un traseu victorios, în final, însă cu multe provocări pe parcurs. Nu primeam răsfăţul de acasă, ci trebuia să respect anumite reguli. Începând cu soneria dimineaţa la 6, continuând cu ora fixă: la cantină, de stingere şi lista poate continua… Mai toate erau „cu porţia”. Însă, clasa a-9-a, vârsta adolescenţei, colegii de cameră, de cămin, toate au reprezentat schimbări majore pentru mine.
Trei lucruri erau savurate, cu plăcere, la acea vreme în cămin:
Grătarul de joi, la prânz,
Baschetul pe teren, seara,
Filmul de vineri, la televizorul din camera pedagogului.
Eram mulţi căminişti, ceea ce a permis legarea de prietenii frumoase şi , implicit, realizarea de activităţi împreună. Aşa este şi filmul de vineri. Singurul ce avea televizor în cameră era pedagogul. Un domn tare de treabă, care făcea un gest frumos pentru noi. Cei care rămâneam în cămin , pe durata sfârşitului de săptămână, ne puteam bucura de filmele de la TV. Băieţi şi fete transformau camera în cinema. Era minunat, chiar dacă nu ne lăsa mai mult de 3 ore. Ce ţin minte, e că primul film văzut a fost A Walk To Remember.
Să ştiţi că, a fost o disciplină constructivă pentru noi, chiar şi acest sistem „cu porţia”.
Acum, în momentul prezent, aplic un alt tratament „Lungeşte-te la distracţie cât vrei tu „. Sigur, responsabil, nu altfel. Cum adică? Am devenit client fidelUPC, au oferte de nerefuzat. Şi mă pot bucura de TV, atât cât doresc, plus internet de mare viteză şi minute pe telefon.
De curând, au lansattrei pachete de servicii, la care primeşti şi CADOU la abonare. Iată detalii aici:
Dacă v-am stârnit curiozitatea, şi ştiu că da, accesaţi serviciile profesionale de la UPC. MERITĂ!
Mă întorc la canapeaua mea şi urmăresc filmul în continuare, căci mă leagă de evenimentele din viaţa mea. Şi aşa, ca pe final, o duminică reuşită şi …
Aseară am avut parte de o surpriză foarte reuşită. Despre ce este vorba ? Povestea începe cu sunetul discret al telefonului meu mobil. Răspund şi la celălalt capăt se aude vocea prietenei mele, Elena. Ciulesc bine urechile.
Era nespus de entuziasmată şi-mi spune următoarele: ” Sorina, eu şi Alex te aşteptăm pe la noi, la ora 19. Avem o surpriză pentru tine. Ştim că sărbătoreşti 4 ani de blog. Îţi dăm şi un indiciu format din cuvintele: Turcia, cafea şi tradiţie. Pe curând.” Apelul se termină brusc şi eu sunt pe gânduri. Wow , ce gest frumos din partea lor. Hmm, când întâlneşti Turcia, cafea şi tradiţie în aceeaşi propoziţie, deja timpul capătă altă semnificaţie.
Îmi pun imaginaţia la treabă şi încep să-mi dau cu părerea despre ce mi se pregăteşte. Or fi fost plecaţi în excursie în cele două săptămâni de când nu am vorbit. Şi au ales ca destinaţie Turcia. Au ajuns şi la Istanbul, cred . Unul dintre obiectivele turistice este marele bazar.
De acolo au cumpărat şi cafea, un ibric ,ceşti tradiţionale, poate puţină baclava. Revenirea în ţară a coincis cu evenimentul de sărbătoare pentru blogul meu şi, datorită prieteniei strânse dintre noi, mi-au aranjat acestea:
Prima variantă este gata. Zâmbesc! Cum ar fi dacă aş continua până la o mie şi una de variante? Ar coincide, probabil, cu celebra antologie de poveşti O mie şi una de nopţi, însă „aromate” cu stil românesc.
Revin în timpul prezent, deoarece aveam la dispoziţie doar jumătate de ceas până la ora întâlnirii. Sunt gata imediat şi pornesc, cu interes, spre locuinţa celor doi prieteni.
Apăs soneria şi uşa se deschide repede. Alex mă pofteşte înauntru, de unde sosea o aromă irezistibilă de cafea. În camera principală, observ pe Elena care umplea şi ultima ceaşcă cu cafea. Primesc urările cuvenite şi dăm start conversaţiei.
Înainte de toate, vă spun ceva vouă, cititorilor: intuiţia n-a dat greş. Au lipsit doar ibricul şi baclavaua de pe masa unde eram servită. În schimb, exista o cafetieră cu un design deosebit, acolo.
Sunt invitată să gust din licoarea „cu esenţă de 500 de ani”, precum zice Elena. Era ceva delicios, incredibil de aromat! Îmi exprim bucuria şi cer mai multe detalii despre cafea. Atunci, prietena mea îmi spune despre călătoria de pe meleagurile turceşti, unde au savurat o asemenea calitate. Acolo au aflat de cafetiera Arzum Okka , un aparat ce îmbină procedeul de preparare a tradiţionalei cafele turceşti. Aduce 500 de ani de experienţă în pregătirea cafelei la ibric, într-o formă adaptată secolului 21.
Ce minunăţie!
Ajunşi acasă, impresionaţi fiind de ce au savurat, şi-au achiziţionat propria cafetieră. Au căutat pe internet produsul dorit şi au găsit magazinul MarketOnline.ro .
Spre fericirea lor mai scrie şireduceri cafetiere. Nimic mai simplu. În dreptul cafetierei Arzum Okka îi întâmpină o descriere riguroasă, ce întăreşte, încă o dată, ideea de tradiţie şi profesionalism:
„Cafea 100 % naturală, gustul cafelei la ibric, reînviat și adus în secolul 21 de Arzum OKKA. Designul deosebit, materialele de cea mai bună calitate și faptul că ne-am inspirat din cele mai profunde tradiții turcești ne-au adus un binemeritat premiu Red Dot Design Award în anul 2014.
„
Au comandat, au primit prompt pachetul , graţie seriozităţii magazinului. Ajutaţi de acest simbol al cafelei, mi-au pregătit surpriza. Cum este blogul pentru mine, aşa este aparatul Arzum Okka pentru ei: o importanţă de suflet.
Le-am mulţumit pentru atitudinea lor şi le-am confirmat alegerea. Am reţinut că modul de preparare a cafelei are un rol major pentru a da profunzime în gust şi arome.
Timpul a trecut foarte repede şi la la ora 20:00 m-am îndreptat spre acasă. A fost o regăsire ca între prieteni. Am aflat informaţii utile şi am primit un cadou aromat cu esenţă de 500 de ani. Închei cu un proverb turcesc care sintetizează experienţa povestită : „ Cafeaua trebuie să fie neagră ca iadul, tare ca moartea şi dulce ca dragostea. ”
*** Articolul acesta a fost scris pentru SuperBlog 2015***
Sâmbătă, 26 Septembrie 2015, emisiuneaLa Radio , moderată de Andreea Esca, a avut un invitat special: artistaAndra. O îndrăgesc foarte mult 🙂 Admir la ea , printre altele, bucuria , talentul şi profesionalismul.
Te invit să o descoperi pe Andrafără secrete, cu poveşti dragi spuse direct din viaţa personală a sa. Ai să afli idei despre o familie numeroasă, unită , în care muzica a ocupat un loc fruntaş.
Cu gândul la parcursul elementar pe care-l are o persoană de la naştere şi până când devine un adult integrat în piaţa muncii, aduc în discuţie o temă tratată prea puţin de presa din România: formarea tinerilor români în spirit european.
Concepte ca educaţie, şcoală, formare individuală nu sunt greu de asmilitat şi, totuşi, abordarea responsabilă a lor, în contextul dezvoltării personale, lasă de dorit.
Cum ar fi o Românie în care fiecare tânăr are un loc de muncă potrivit pregătirii sale şi care este educat/antrenat la standarde europene? Cât de mult ar creşte economia ţării, gradul de cultură, interesul pentru o viaţă trăită frumos… şi lista poate continua? Toate întrebările au un singur răspuns: un efect exponenţial spre bine. Sunt măsuri care ar evita pe deplin şomajul frecvent în rândul tinerilor.
Se spune că, în România, sistemul de educaţie actual nu este construit în aşa fel încât să încurajeze multe dintre aspectele menţionate mai sus, deoarece are tehnici învechite de învăţare/educare care nu stimulează, cu adevărat, nici o categorie de persoane implicată în actul de educaţie fie el profesor, elev sau părinte. Să nu uităm că suntem într-o perioadă în care tehnologia are un cuvânt major de spus în evoluţie.
Înainte de a continua cu soluţii găsite în presă pentru tema tratată aici, vă invit să urmăriţi un video sugestiv despre comparaţia dintre creierul unui copil şi internet:
Continuând discuţia, consider că o mediatizare profundă a acestui subiect, despre formare corectă, ar invita la o schimbare mai rapidă pe toţi actorii participanţi în actul de educaţie. Ce am găsit eu la o căutare despre acest subiect? Două iniţiative remarcate prin sfaturile oferite, din ani de experienţă în acest sens. Voi vorbi despre ele ca punct de plecare în îndeplinirea acestui ideal.
Prima iniţiativă este urmărită la Interviurile Europa FM, unde „a venit învățătoarea Oana Moraru, consultant educațional și manager al unor școli private. Anca Grădinaru, moderatorul, a discutat cu invitata sa despre nevoia de reformare a Învățământului românesc, despre ora de Religie, dar și despre implicarea/neimplicarea părinților în viața Școlii.„
Care sunt soluţiile doamnei Moraru? Pornind de la faptul că bazele formării minţii încep la grădiniţă şi se continuă în clasele I-IV, perioadă în care fricile, prejudecăţile, paradigma pedepsei şi a recompensei intră inconştient, fără apărare, în viaţa individului, recomandă, în primă fază, atenţia la comportamentul copilului pentru a evita cele menţionate anterior ( ex. paradigma pedepsei) şi orientarea către aşa-zisele noi forme de alfabetizare: limbile străine şi codingul – limbajele de programare.
Întrebată fiind, care ar fi 3 lucruri pe care le-ar face, dacă ar fi Ministrul Educaţiei şi de care e nevoie urgent şi cu impact imediat, aceasta a răspuns:
„
Lucrat la programă, pe reorganizarea conţinuturilor şi aşezarea materiei din perspective relevante,
Aş merge în şcoli şi aş face echipe elitiste care să formeze cadrele didactice din nou; echipe: profesori, psihologi, manageri care să implementeze câteva modele de reuşite în şcoală,
Şcoli parentale – „hrănirea” părinţilor cu privire la cine e copilul lor, unde se află, ce drum are de parcurs, care sunt, de fapt, principiile de care trebuie să te ţii şi „cu dinţii”.
„
Cea de-a doua iniţiativă am găsit-o laTânăr în Europa unde „Bianca Dragomir, delegat de Tineret al României la ONU povesteşte despre experienţa de acolo şi cât de importante sunt pentru dezvoltarea personală cursurile de debate.„
Bianca Dragomir punctează, printre altele, despre provocările de la Bruxelles pentru tineri. „UE încurajează statele membre să discute în mod real cu acest sector demografic, tineri, pentru a creşte legitimitatea şi credibilitatea uniunii. Una dintre iniţiative se numeşte „Dialoguri structurate” care aduce împreună tineri din toată ţara, pe decursul unui an, cu scopul de a fi un liant între ce se discută în forumul local şi cel european.„
Sigur, ea este de părere că o calitatea a tânărului european trebuie să fie discursul şi argumentarea (debate). Deja în anumite licee există opţionale pentru acest tip de activitate, şi ea salută această implicare a elevilor şi profesorilor.
De asemenea, numeşte şi abilităţile dezvoltate în urma practicării debate-ului:
„
Gândire critică,
Toleranţă,
Spirit de echipă.
„
Bianca crede că, obiectivele menţionate în acest dialog ajută alinierea şcolii la cerinţele pieţei muncii, ca o primă soluţie la această problemă pe care a ridicat-o şi preşedintele Klaus Iohannis în discursul de la Târgovişte, de anul acesta.
Alături de aceste două puncte de vedere, spun şi că „Parlamentul European a aprobat bugetul de 1 miliard de euro pentru Inițiativa de Tineret pentru anul 2015. Aceasta vine drept confirmare a faptului că implementarea proiectelor de tineret este o axă prioritară la nivel european, urmărind atragerea tinerilor în activități care le sunt utile atât la nivelul dezvoltării personale, cât și în sfera dezvoltării potențialului de cetățeni activi.„, citând noutăţile transmise pe site-ul Ministerului Tineretului şi Sportului.
Trag concluzia că, finanţare în direcţia formării unui tânăr român european, există, dar lipseşte o implicarea reală pentru schimbarea modului de operare în învăţământ, cu accent pe creativitate, gândire critică, negocierea informaţiei, interdisciplinaritate, adică pentru a rezulta „O minte modernă şi adaptarea ei la mersul acesta rapid, impus şi de tehnologie, de toate schimbările noastre de conştiinţă.”(Oana Moraru).
Sunt de părere că un prim pas, mic, dar valoros în această direcţie, începe cu presa, care dacă ar avea un mod constant de mediatizare a acestui subiect, ar fi prima „cărămidă” zidită pentru un vis realizabil pentru România, o educaţie europeană, care să nu genereze un val extrem de şomeri, cu precădere în rândul tinerilor, aşa cum a anunţat marţi Institutul Naţional de Statistică, pentru anul 2015 („șomajul în rândul tinerilor (15 – 24 de ani) a atins cel mai ridicat nivel, 20,4% „; citeşte mai mult peRTV.NET )
Te invit şi pe tine, cititorul acestui articol, să-ţi exprimi părerea cu privirea la ce „subiect european ți se pare că ar fi meritat o dezbatere mai detaliată în presă și în blogosferă .
Reprezentanța Comisiei Europene îi încurajează pe bloggeri și jurnaliști să acorde spații mai largi analizei tematicii europene, pentru a oferi publicului, pe lângă știrea de la Bruxelles, și contextul acesteia și relevanța pentru România. De aceea, a lansat concursul REPORTER ȘI BLOGGER EUROPEAN, în care este premiat conținutul original, exprimat prin articole de opinie, analize, comentarii, reportaje, interviuri, sau imagini însoțite de explicații sugestive.”
Mai multe detalii le găseşti la această adresă web:
* AFIRMAȚII. (Cerasela Rogen) * Ochii nu văd, dar sufletul cântă! * Perspective Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea. Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!
* PASUL #10 Consider că este foarte important să ai o buclă de feedback, pentru a te gândi constant la ceea ce ai făcut și la modul cum poți să o faci mai bine. (ELON MUSK, fondator Tesla, SpaceX și OpenAI) Starea de flux implică mai mult decât concentrare, imersiune și implicare. Presupune să determinăm […]
Odată demult, într-un sat mic, trăia un tâmplar. El avea un atelier plin de scule de tâmplărie. Într-o zi pe când stăpânul nu era în atelier, uneltele s-au luat la ceartă. S-au sfădit multă vreme…– Ceva mai rău ca fierăstrăul, cel cu colţi ascuţiţi, nu se află sub soare! Dinţii lui sfâşie şi el taie […]
Acest site şi materialele expuse în cadrul lui sunt protejate de legea drepturilor de autor. Este interzisă copierea şi distribuirea în orice fel a materialelor scrise publicate in cadrul acestui blog, fără acordul autorului, sau fără o menţiune bibliografică/URL site.
Zâmbetul Soarelui 
Păreri