Arhiva | Călător în viață RSS feed for this section

Joseph Rudyard Kipling – Dacă

8 sept.

Lacu Roșu

7 nov.

Lacu Roșu este un lac de baraj natural, situat la poalele Munților Hașmașu Mare, în apropiere de orașul Gheorgheni, din județul Harghita. Este cel mai mare lac natural montan din România numele provenind de la Pârâul Roșu, care traversează straturi de culoare roșie, cu oxizi și hidroxizi din fier.
Pe vremea lui Ceaușescu, cele două minuni erau destinații turistice obligatorii pentru concediile  prin țară.
Lacul pare întunecat și amenințător, cioturile ce ies din apă lăsând impresia că o civilizație lacustră și-a găsit sfârșitul cu numai câțiva ani înainte să treci pe acolo. Cârduri de rațe trec nestingherite pe lânga tine dacă te aventurezi cu barca pe apă. Motiv suficient să dai la râme cam 10 minute, la concurs cu măcănitoarele, cât să te depărtezi de mal și să observi civilizația de la distanță.

Lacul Roșu s-a format relativ recent, întro zi din luna iulie 1837. Atunci, după o serie de furtuni și ploi torențiale, din Muntele Ucigașu s-a desprins o bucată și a blocat pârâul Licaș, pârâul Oii si pârâul Roșu.
Martori actuali ai calamitații naturale de atunci sunt cioatele de molid rămase în apă. Reflectarea purpurie în lac a Suhardului Mic, prezența aluviunilor roșiatice aduse îndeosebi de pârâul Roșu și calcarele roșcate din jurul său i-au făcut pe ciobani să-i dea numele de Lacul Roșu.
Abia în 1857, trei turiști din Gheorgheni au poposit pe malurile sale, uimiți și fermecați de frumusețea sălbatică a priveliștei montane și a lacului. Au povestit tuturor că au descoperit un colț din paradis. De atunci, atrași de frumusețea naturală a lacului, de bogăția faunei, florei, numeroși turiști au străbătut potecile acestei regiuni.

În 1910 a început construirea drumului din Gheorgheni până la Lacul Roșu, realizat până în locul numit „Gâtul Iadului“, și numai în 1937 s-a terminat drumul care leagă Transilvania de Moldova.

Împrejurimile lacului au o faună și o floră foarte bogată, predomină pădurile de conifere în amestec cu alunul, salcia de munte, pe versanții din preajmă cresc bradul alb, paltinul și plopul de munte iar dintre animale viețuiesc râsul, capra neagră ,lupi, cerbi mistreți.

Legende

  • Prima legendă spune că trăia în Lazarea o fată de o frumusețe rar întâlnită, care se numea Estera. S-a dus la târg, la Gheorgheni și acolo a întâlnit un flăcău voinic care se lua la trântă și cu ursul. Cum s-au văzut, s-au și îndrăgostit. Flăcăul a rugat fata să-i fie mireasă. Dar cununia nu s-a putut face, deoarece flăcăul a fost luat în armată. Fata îl tot aștepta, pe-nserate se ducea cu ulciorul la izvor, stătea ore în șir, în nădejdea că se va întoarce alesul inimii sale. Era întro duminică, după-amiaza, când trecând pe acolo, a fost văzută de un tâlhar, care repezindu-se la ea a ridicat-o în șa, zburând ca vântul spre Suhardul Mic, între stâncile cu o mie de fețe , unde locuia. I-a promis fetei și aur și argint numai să-l îndrăgească, dar fetei nu-i trebuia nimic. Tâlharul își pierdu răbdarea și voia să o ia în căsătorie cu sila. Estera a strigat către munți, implorându-le ajutor. Stâncile cuprinse de strigătele îndurate au răspuns cu tunete. S-a pornit o ploaie torențială măturând tot ce întâlnea în cale. Acolo au rămas, sub fărâmăturile stâncilor fata și tâlharul. Apoi s-au adunat acolo apele munților, formând Lacu Roșu (Ucigașul).
  • A doua legendă spune că pe pajiștea dintre versanții munților a fost stâna Ciobanii. Aceștia, văzând apropierea furtunii, au încercat să se refugieze, dar muntele ucigaș, dărâmându-se, i-a îngropat împreună cu oile.

 

Sursă

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Zidul plângerii din România

7 nov.

În apropiere de Sângiorgiu de Pădure, lângă Sighişoara, se află un prosper sat –Bezidul Nou. Vechea localitate Bezid  a fost acoperită de ape în 1988. Unii au acreditat ideea că satul a dispărut în urma sistematizării puse la cale de Ceauşescu, iar după alţii , s-a încercat strămutarea unor comunităţi religioase de aici. Sunt şi oameni care spun că terenul era nesigur şi apos, aşa că a fost acoperit cu apă pentru a se alimenta turbinele barajului din apropiere.

Sub apa lacului yac, de prin vara lui ’88, sute de case, un dispensar şi o gradiniţă. Neacoperită complet de ape a rămas doar turla bisericii reformate, construită pe un deal. Din lac mai ies vârfurile copacilor, pe care, cu ingeniozitate, pescarii şi-au amenajat platforme , unde se instalează  încă de la primele ore ale dimineţii pentru a prinde peşte.

Nu au vrut să plece din case

Oamenii din Bezid şi-au dus viaţa liniştiţi până când aici a luat fiinţă un lac de acumulare care să deservească hidrocentrala de la Fântânele.

Sătenii au avut puţin timp la dispoziţie şă îşi strângă lucrurile şi, eventual, materialele de construcţie. Mulţi n-au crezut, totuşi, că satul în care locuiau va fi distrus , aşa că au rămas până în ultima secundă, însă nu i-a luat nimeni în seamă. Chiar sub privirile lor, peste 140 de case au fost înghiţite de ape.

Parcă te afli în Maramureş

Foarte aproape de vatra vechiului sat se află Bezidul Nou , satul în care s-au mutat o parte din cei care au avut ghinionul ca gospodăriile lor să fie printre cele acoperite cu apă . În sat se pot întâlni frumoase porţi secuieşti sculptate în lemn, asemănătoare porţilor maramureşene. Pe marginea lacului a fost ridicat un monument în memoria celor care au fost strămutaţi din aceste locuri. o bucată din zidul unei case aminteşte de gospodăriile acoperite de ape.

Împrăştiaţi în toată ţara

Acum , aceşti oameni sunt împărţiţi în 36 de localităţi din toată ţara. Nu au uitat însă locul unde au copilărit, au legat prietenii şi au muncit, aşa că revin în fiecare an la Zidul Plângerii.

Din când în când , casele scot capul la lumină

Ca o ironie a sorţii, o bisericuţă din sat a reuşit, în ultimul deceniu, să iasă de sub ape, iar în zilele când nivelul acesteia mai scade , se pot vedea şi acoperişuri de case. Deşi au primit locuinţe în alte părţi, oamenii nu pot sta departe de lac, vin în fiecare an şi privesc luciul apei. Ei ştiu mai bine decât oricine că acolo se acunde o întreagă poveste, povestea unei lumi adormite

Sursă

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––