Arhiva | Cultural RSS feed for this section

Agăţat de litera P

15 apr.

Cum te numeşti, domnule ?
– Petru Popescu, poreclit Parpanghel…
– Şi ce lucrezi ?
– Prepar peşte prăjit pentru pescari.
– Bine, şi ce anume faci ?
– Pun peştele pe plăci, pisez piper, presar piper peste peşti, potrivesc plăcile pe plită; pentru peştele prăjit, pregătesc piure; pun peştele pe platouri; pentru placul pescarilor pun pahare pentru palincă.
– Dar de ce vorbeşti numai cu „P?
– Poftim?
– De ce vorbeşti numai cu „P”?
– Pot pronunţa pe P perfect perceptibil.
– Ei, asta e acum ! Pun ramaşag că la întrebările mele vei greşi.
– Primesc provocarea.
– Pe cât ?
– Pun pariu pe patru poli !
– S-a făcut , spune-mi ce-ţi place să mănânci ?
– Pastramă, papricaş, pârjoale, pui pane, porumbei, piftie piperată, peşte plachie, prefer păstrăvi, potârnichi, papanaş, paparai.
– Şi ce îţi place să bei ?
– Palincă, pinot, pelin, porto;
– Şi la desert ?
– Plăcinte, prăjituri, pişcoturi, pepene, prune, pere, portocale, piersici, papanaşi;
– Dar îngheţată obişnuieşti ?
– Puţin ; profiterol, parfait;
– Spune-mi cum îţi petreci timpul liber ?
– Primăvara prefer plimbări prin parcuri, pe poteci, prin pădure, prin poiană;
– Dar vara ?
– Plajă, pescuiesc.
– Şi iarna ?
– Prefer patinajul.
– Te pomeneşti că poţi să-mi spui şi o poezie numai cu litera „P”?
– Păi pot.
– Asta nu o mai cred.
Spune-o!
Poezia poetului Petru Popescu, poreclit Parpanghel
„Prin păduri, peste poiene,
Prin pustiuri, peste pietre
Păsări, pâlcuri pribegesc
Părăsindu-şi puii proprii
Pe pămâ
ntul părintesc
Prima pasăre, pilotul,
Plescăind puternic pliscul,
Plutea privind pământul
Pajiştea, pădurea, piscul.”
– Bine, bine ! Dar nevestei, când ai plecat de acasă, ce i-ai spus?
– Paraschivo, plec pripit; pentru prânz presară puţin pătrunjel proaspăt peste peştele prăjit; pa păpuşă!
– Văd că am pierdut .
– Pardon, pentru pariul pierdut plăteşti patru poli!!!
– Plătesc.
– Pune paralele pe portofel.
– Încă o întrebare.
– Poftim !…
– Ce adresă ai matale ?
– Prelungirea Popa Petrescu, 4, parter, plecând prin Pângăraţi, peste pod.

Agăţat-de-litera-P

Sursa: 1

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Marin SORESCU – Pricina

4 apr.

Mi s-a omorât timpul,                                                                                                                                                                          Onorată instanţă.

Când mă întorceam eu voluntar
Din război,
Am băgat de seamă
Că timpului meu îi fuseseră amputate
Inima, gura şi fruntea.

Dar nici aşa nu mi l-au lăsat în pace,
L-au pus să facă zile-chin, zile-lacrimi, zile-maşină, zile-bou,
O mulţime de lucruri
Care nu-l interesau.

Apoi au început să experimenteze pe el
Fel de fel de otrăvuri –
Tristeţe, necazuri –
Parcă aşa le zicea.

Lovitura de graţie i-a fost dată în cap
Cu o bucată de destin
De esenţă tare.

Iertaţi-mi expresia,
Dar asta n-a fost viaţă!
De atunci, iată, am pierdut şi jumătate din moarte
Aşteptându-mi rândul la coadă,
Ca să v-aduc la cunoştinţă pricina mea,
Aici,
La judecata de apoi.

Marin SORESCU

Marin SORESCU (n. 19 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj – d. 8 decembrie 1996, București) a fost un scriitor român, membru titular (din 1992) al Academiei Române.

Sursa: 1, 2

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut ? Te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Eduard POPOVICI – Numere. Altă poveste

31 mart.

Te  invit să citeşti o altfel de poveste despre numere, scrisă acum 12 ani,                      de Eduard POPOVICI                                                                             

Eu o caracterizez ca fiind extrem de interesantă. Tu ?

Eduard POPOVICI

Eduard POPOVICI

.

Motto:
„Unul îl creează pe Doi,
Doi îl creează pe Trei,
Iar Trei creează toate lucrurile.”

„- Unu a fost dintotdeauna.”
„- De unde ştii ?”
„- Dacă nu ar fi aşa, tot ce a fost înainte nu ar conta. Nu ar fi un înainte. Întotdeauna începe cu Unu. Înainte nu putea fi decât ceva ce nu poate fi gândit, să-i spunem Tao.”
„- Eşti sigur de asta?”
„- Şi, dacă nu ar fi aşa, ai prefera să mă opresc aici ?”
„- Desigur, nu!”
„- Atunci ascultă! Dacă nu ar fi nu s-ar povesti. Unu e dintotdeauna. Făra el nu s-ar povesti.
Doi e prima poveste a lui Unu. El face povestea posibilă. Simpla, cea mai veche poveste, poveste veche ca şi timpul. Într-un capăt Unu, în celălalt Doi. În afară de ei nimic, două capete totuna. Diferite, opuse, dar alăturate, unite. Unite prin spaţiul lipsă dintre ele.
Pe Trei, Doi l-a creat în centru. Ceva neutru, în mijloc, umplând spaţiul dintre Unu şi Doi. Trei, calea ce îi uneste şi desparte, prin Unitatea luată de la Unu, şi Dualitatea de la Doi.
Trei a creat apoi pe Patru, împreună cu Unu, pe Cinci, împreună cu Doi, şi pe Şase, împreună cu amândoi. Era maximum pe care îl puteau face împreună.
Când l-a creat pe Şapte, Trei s-a folosit de propriile lui creaţii. S-a simţit minunat, creaţiile lui începuseră să creeze.”

(01.04.2004)

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut ? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Înţelepciunea populară

22 mart.

Dragul meu Filip,

 

Astăzi este una dintre acele zile agitate şi era cât p-aci să renunţ la a-ţi scrie, când mi-am amintit o zicală populară, apropo de ce vorbeam data trecută.

Zicala era cam aşa: „SĂ NU ARZI NICIODATĂ CASA, DOAR CA SĂ SCAPI DE ŞOARECI!”

Cred că e ceva care merită adâncit, tot în legătură cu tema ostilităţii din cuplu. La fel sunt şi alte proverbe populare peste care am dat, în timp ce căutam să-mi amintesc cum era formulat exact acesta.

M-am hotârât să-ţi mai scriu câteva aici, ca o contribuţie  a înţelepciunii populare la tema       ” cum să te porţi cu o femeie. ” La cum te ştiu eu pe tine, sunt sigur că, dacă le „rumegi” un pic, se vor transforma singure în lecţii de nepreţuit.

 

”  NUMAI UN PROST SCUIPĂ ÎMPOTRIVA VÂNTULUI  „

” CÂND EŞTI ÎNTR-O CASĂ DE STICLĂ, NU TE-APUCA SĂ ARUNCI CU PIETRE „

” STAI ÎNTOTDEAUNA ÎN SPATELE PISTOLULUI ŞI ÎN FAŢA MĂGARULUI „

” NU POŢI SĂ PUI UN OSCIOR ÎN LOCUL COLOANEI VERTEBRALE „

Amuzat,

      Tata.

extras din cartea Scrisori către Filip, autor Charlie W. Shedd.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut ? Te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Cugetări – Fericita Tereza de Calcutta

14 mart.

Cugetări

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut ? Te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-