Arhiva | Cultural RSS feed for this section

Decalog pentru redescoperirea zborului – Alin GAVRELIUC

13 feb.

1. Trăieşte pentru a iubi.

1

2.Iubeşte cu toată fiinţa ta, sau nu iubi deloc.

2

3.Iubirea e neîntreruptă acţiune. Cine şi-o închipuie ca o revelaţie încremenită se înşeală şi se va pierde.

3

4.Iubind, caută să fii mereu mai bun; iubirea să-ţi fie izvorul în care, clipă de clipă, sinele tău să se scalde pentru a se curăţa.

4

5.Iubind, descoperă dreapta măsură: nu judeca pe alţii înainte de a te judeca pe tine, înţelege că toate sunt trecătoare, doar căldura mîinii şi a sufletului celui drag te va însoţi dincolo de ele.

5

6.Iubind, rîvneşte neobosit a afla cît mai mult. Călătoreşte prin lumile care ţi se înfăţişează, aspiră la lumi noi, nelocuite încă, dar toate făptuieşte-le cu gîndul la semenii tăi. Orice căutare care nu se întoarce către oameni, pentru a-i ilumina şi îmbogăţi, e stearpă şi trădătoare.

6

7.Iubind, dăruieşte mereu viaţă. Un copil, o floare sădită în grădină, un om vindecat de o boală grea, hrana oferită inimii celui obosit de îndoieli, gîndul pătrunzător spiritului atins de sfîrşeală sunt singurele în stare să învingă toate cruciadele întunericului.

7

8. Iubirea e deschidere. Cine se ascunde iubind într-o odaie, închizînd temător ferestrele şi porţile, se închide înlăuntrul unei iluzii. Căci nu iubeşti o îngemănare de sînge şi carne în cel drag, ci lumea întreagă, cu tot ce este bun sau rău în ea, viaţa care l-a născut, cerul şi pămîntul necuprins care îl adăpostesc şi care acum, cu-adevărat, te cheamă. Iar acela care nu va pătrunde această înţelegere, să se apuce mai bine de negustorie.

8

9.Iubind, să nu trădezi nicicînd. Fii mai întîi cinstit cu tine, nu înşela idealurile tale, urmează-ţi stăruitor drumul. Cere mereu mai mult. Nu te mulţumi cu jumătăţi de suflet sau de speranţă. Căci în tot ceea ce credem şi în tot ceea ce simţim orice cîntărire va fi întotdeauna scăzătoare.

9

10.Şi mai presus de toate află că iubind zborul tău se va înălţa necontenit spre tărîmuri nebănuite, mereu mai pline de lumină şi taină. Iar dacă, totuşi, zborul se va frînge, vor rămîne… un copil, o floare sădită în grădină, un om care se bucură din nou de primăvară, o inimă înfrăgezită, un spirit despovărat, lumea întreagă, cu tot ce este bun şi rău în ea, şi, mai ales, căldura mîinii şi a sufletului celui drag…

10

Gînduri scrise de „Alin, 1993„

Alin-GAVRELIUC

Alin GAVRELIUC (n. 18 ianuarie 1969) este un psihosociolog român. https://alingavreliuc.wordpress.com

Sursa: 1, 2

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut ? Te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Etichete:, , , , , ,

Vasile ALECSANDRI – Crai nou

11 ian.

Pe când la cuibu-i pasărea zboară

C-un ţipăt jalnic ca un suspin

Şi, plecând capul sub aripioară,

Pe creanga mică adoarme lin,

***

Zamfira tristă din cort ieşise

Şi cu ochi umezi lung se uita

La cornul lunii ce se ivise,

Vărsând pe frunte-i lumina sa.

***

De când în lume gingaşa fată

Zâmbea ca floarea de pe câmpii,

Numai de soare fu sărutată

Pe sânu-i fraged, pe-ai săi ochi vii.

***

Părul său negru ca nori de ploaie

De-a lung pe umeri neted cădea.

Ades copila mândră, vioaie,

De soare-n păru-i se ascundea.

***

Iar când pe frunte-i ducea cofiţă

Cu apă rece de la izvor,

Când era umedă-a sa guriţă

Şi-i sălta floarea pe sânişor,

***

Toţi trecătorii simţeau deodată

O sete mare în pieptul lor;

Beau multă apă, cătând la fată,

Şi urmau drumul oftând de dor.

***

Ea cânta dulce ca ciocârlia

Ce ciripeşte vesel în zori,

Şi suna gingaş atunci câmpia

Ca de un freamăt de Zburători.

***

Ades bătrânii, stând împreună

Şi ascultând-o pe lângă foc,

Trăgeau cu sorţii, noaptea, la lună,

Şi vesteau fetei mare noroc.

***

Dar într-o seară, sus, pe movilă,

O Babă Cloanţă, din bobi trăgând,

I-a zis cu spaimă: Să fugi, copilă,

De străin mândru, cu glasul blând!

***

De-atunci Zamfira în multe rânduri

Vedea o umbră zburând prin nori,

Şi toată noaptea sta ea pe gânduri

În doruri tainice, în dulci fiori.

***

Acum ea, tristă, din cort ieşise

Şi cu ochi umezi lung se uita

La cornul lunii ce se ivise,

Iar glasu-i jalnic aşa cânta:

***

Crai-nou, strălucite!

Plânsă m-ai găsit,

Cu gânduri mâhnite,

Cu chipul cernit.

***

Inima-mi jeleşte,

Dar nu ştiu ce vrea;

Nu ştiu ce doreşte

Inimioara mea.

***

Căci aude noapte

Freamăte de zbor,

Ş-apoi blânde şoapte

Ce-i şoptesc din nor.

***

Iar a zilei rază

Când luceşte sus,

Mult apoi visează

Visul ce s-a dus.

***

Crai-nou! vin cu bine,

Cu bine te du,

Dar jalea din mine

Să nu mi-o laşi, nu!

***

Să mă laşi cu salbă

De galbeni frumoşi,

Cu năframă albă

Şi iminei roşi.

***

Să mă laşi ferice,

Cu dorul împlinit,

Zburând tu de-aice,

Crai-nou mult iubit!

***

Iată că-n valea cea-ntunecată

Un străin mândru atunci trecu,

Auzi glasul, veni îndată

Şi-n calea fetei pe loc stătu.

***

Blânzi erau ochii, blândă-era faţa,

Blând era glasul celui străin!

Căci trecu noaptea, şi dimineaţa

Găsi copila fără suspin.

***

Trei zile-n urmă ea avea salbă,

Salbă de galbeni pe-al său grumaz,

Avea pe frunte năframă albă,

Iar flori nici una pe-al său obraz!

***

Trei zile-n urmă Crai-nou se duse,

Şi, cu el, mândrul străin pieri,

Sărmana fată în drum se puse

Şi mult îl plânse, mult îl dori!

***

Trei zile-n urmă, colo, pe vale,

Rămase singur un biet mormânt!

Ş-ades de-atunce un glas de jale

Şoptind s-aude astfel prin vânt:

***

Tu, ce spui vesel, sus, pe movilă,

La cornul lunii tainicu-ţi gând,

Când vine noaptea, fugi, fugi, copilă,

De străin mândru, cu glasul blând!

Vasile-ALECSANDRI

 

Surse: 1, 2

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut ? Te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Etichete:, , , , , ,

Uriasul cu ochi albastri, de Nazim Hikmet

14 dec.

Avatarul lui maragiminiTeatru, poezie

Esti fericit. Te-ai lipit de cineva de care esti indragostit. E vorba de acea persoana caruia ii cunosti o bucatica din suflet si iti place atat deuriasul1 mult incat, in momentele tale de reverie, visezi la viitorul vostru. Asa de mult te-ai lipit de acest personaj al teatrului vietii tale incat doare orice tentativa de despartire. Si totusi, intr-o zi ti se spune: “ramai cu bine”. Motivul? Nu ai reusit sa indeplinesti visul persoanei la care ai tinut, nu te-ai ridicat la nivelul asteptarilor. Cum se spune sec la procesele de divort, motivul este “nepotrivirea de caracter”.

Poetul turc Nazim Hikmet a construit un basm idilic intr-o poezie de cateva versuri. Mai mult, poezia este si un fragment din biografia poetului. Sunt convinsa ca iti va placea. El a adus basmul in lumea reala, pastrand totusi cateva elemente de poveste.

“…A fost odata ca niciodata un urias cu ochi albastri”


Formula…

Vezi articolul original 452 de cuvinte mai mult

Romeo MORARI

7 dec.

Când ai să-mi ieşi în cale iar
Să nu-mi spui nicio vorbă, doar
să te apropii-ncet, tăcut
să regăsim într-un sărut
Trecutul-ntreg, îmbrăţişaţi
uitând de noi, de toţi uitaţi
şi să rămânem astfel, duşi
ca în „Sărutul” lui Brâncuşi.

 

Romeo_Morari

Sursa: 1

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Ţi-a plăcut ? Te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Etichete:,

George Coşbuc – Iarna pe uliţă

23 nov.

***

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.

***
Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
***
Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.

***
Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.

***
Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierate puşi;
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi plâng grămadă
Pe la uşi.

***
Colo-n colţ acum răsare
Un copil, al nu ştiu cui,
Largi de-un cot sunt paşii lui,
Iar el mic, căci pe cărare
Parcă nu-i.

***
Haina-i măturând pământul
Şi-o târăşte-abia, abia:
Cinci ca el încap în ea,
Să mai bată, soro, vântul
Dac-o vrea!

***
El e sol precum se vede,
Mă-sa l-a trimis în sat,
Vezi de-aceea-i încruntat,
Şi s-avântă, şi se crede
Că-i bărbat;

***
Cade-n brânci şi se ridică
Dând pe ceafă puţintel
Toată lâna unui miel:
O căciulă mai voinică
Decât el.

***
Şi tot vine, tot înoată,
Dar deodată cu ochi vii,
Stă pe loc – să mi te ţii!
Colo, zgomotoasa gloată,
De copii!

***
El degrabă-n jur chiteşte
Vrun ocol, căci e pierdut,
Dar copiii l-au văzut!
Toată ceata năvăleşte
Pe-ntrecut.

***
– „Uite-i, mă, căciula, frate,
Mare cât o zi de post –
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dânsa şapte sate
Adăpost!

***
Unii-l iau grăbit la vale,
Alţii-n glumă parte-i ţin –
Uite-i, fără pic de vin
S-au jurat să-mbete-n cale
Pe creştin!

***
Vine-o babă-ncet pe stradă
În cojocul rupt al ei
Şi încins cu sfori de tei.
Stă pe loc acum să vadă
Şi ea ce-i.

***
S-oţărăşte rău bătrâna
Pentru micul Barba-cot.
– „Aţi înnebunit de tot –
Puiul mamii, dă-mi tu mâna
Să te scot!

***
Cică vrei să stingi cu paie
Focul când e-n clăi cu fân,
Şi-apoi zici că eşti român!
Biata bab-a-ntrat în laie
La stăpân.

***
Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară
Şi-o petrec cu chiu cu vai,
Şi se ţin de dânsa scai,
Plină-i strâmta ulicioară
De alai.

***
Nu e chip să-i faci cu buna
Să-şi păzească drumul lor!
Râd şi sar într-un picior,
Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna
Mai cu zor.

***
Baba şi-a uitat învăţul:
Bate,-njură, dă din mâini:
– „Dracilor, sunteţi păgâni?
Maica mea! Să stai cu băţul
Ca la câini!

***
Şi cu băţul se-nvârteşte
Ca să-şi facă-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Şi mulţimea năvăleşte
Iarăşi stol.

***
Astfel tabăra se duce
Lălăind în chip avan:
Baba-n mijloc, căpitan,
Scuipă-n sân şi face cruce
De Satan.

***
Ba se răscolesc şi câinii
De prin curţi, şi sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc miraţi bătrânii
Din bordei.

***
– „Ce-i pe drum atâta gură?
– „Nu-i nimic. Copii ştrengari.
– „Ei, auzi! Vedea-i-aş mari,
Parcă trece-adunătură
De tătari!

***

1jurnal

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Ţi-a plăcut ? Te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Etichete:

← Older Entries
Newer Entries →