ArtistulJoe Mangrum are un talent aparte, deoarece reuşeşte să transforme nisipul într-un adevărat mister. Cea mai recentă colaborare a sa, cumuzeul Doe, dovedeşte din plin cele spuse. A creat spontan 8 desene temporare, timp de 11 zile. Toată munca depusă de artist, a fost fotografiată în timp ce el lucra şi, mai apoi, transformată în video-uri time-lapse.
Desenele cu nisip vor rămâne în atenţia curioşilor din Olanda până la 30 octombrie 2015. Iată câteva dintre videoclipuri:
Unde să-i afli hotar
acestui lăuntru de har?
Pe ce chin
s-aşază asemenea alin?
Ceruri, câte se-nşir,
în mările interioare
ale acestor involţi trandafiri,
ale acestor netemători,
ce pierduţi în destinderea lor
zac, ca şi cum nicicând
vreo mână nu i-ar putea scutura
tremurând.
Abia de se pot reţine;
mulţi s-au dăruit,
răsplin s-au umplut,
şi-acum îşi revarsă
spaţiul lăuntric, umbrit,
în salba de zile lumină
ce-ntr-una mai pline,
mai pline se-mbină,
până ce vara întreagă devine
o încăpere într-un vis.
Dacă îl ascult cu urechea dreaptăCeasul meu bate clipele vieţii mele.Dacă îl ascult cu urechea stângăCeasul meu bate clipele vieţii tale.Dacă îl ascult cu osul frunţiiCeasul meu măsoară durata universului.Dacă îl arunc în apăDau înapoi cu un regn şi devin copac.Dacă îl arunc în focDau înapoi cu două regnuri şi devin piatră.Dacă îl arunc în neantŞi îl ascult cu memoria morţilorDau înapoi cu trei regnuriŞi devin Cuvânt.
Sursa: 1
Într-o după-amiază, pe când mă întorceam din oraş, am întîlnit-o pe Mihaela pe scară, aproape de locul unde o sărutasem cu două luni înainte. A încercat să mă ocolească ( parcă se temea să nu i se întâmple acelaşi lucru ) şi chiar o luă înapoi. Prea târziu! O prinsesem de mînă şi o ţineam pe loc.
– De ce mi-ai trimis scrisorile înapoi ? am întrebat-o aspru, cu glas străin .
Ea se smuci să scape:
– Lasă-mă!
– Nu te las pînă nu-mi dai o explicaţie. Înţelegi, nu mai pot trăi aşa…
I-am spus aceste cuvinte greu, cu opintiri, iar vocea mea avea un tremur ciudat. Vorbindu-i, o fixam lacom, drept în ochi.
Mihaela, cu mîna cealaltă liberă, îşi acoperise faţa. Nu putea să-mi suporte privirile.
Intuind slăbiciunea care o cuprinsese, am muiat glasul şi i-am şoptit cald şi convingător:
– Nu simţi cît te iubesc de mult ?
Fără a mai aştepta răspunsul ei, fără să mă gîndesc că în clipa aceea ar fi putut cineva să urce sau să coboare scările şi să ne surprindă, i-am răsturnat capul şi mi-am lipit lacom buzele de gura ei. În sărutarea aceea am descoperit o ţară nouă, minunată, din altă planetă, pe care, anexând-o, m-am simţit stăpînul universului. Mirarea mirărilor: în loc să reacţioneze violent, aşa cum mă aşteptam, Mihaela se părăsi toată în voia mea. Nu scoase nici un cuvînt, nu făcu măcar un gest de împotrivire. Cînd i-am dat drumul, mi-a fost frică să nu se prăbuşească fără suflare. Avu, ce-i drept, şi de rîndul acesta o clipă de ameţeală şi se sprijini de balustradă. Dar îşi veni repede în fire. Se făcuse palidă, ca o moartă. Numai în ochi i-am surprins o licărire ciudată, neverosimilă, dar nici ochii nu mai erau parcă ai ei. Stelele îşi pierduseră strălucirea. Abia atunci mă năpădi teama de a nu ne surpinde cineva. Am fugit pe scări în jos ca un hoţ, lăsînd-o acolo, buimăcită încă de neaşteptata întâmplare.
Aşadar, se întâmplase şi minunea minunilor: cucerisem pe Mihaela. O sărutasem cu voia ei şi asta însemna capitularea. Pînă atunci fusese urcuşul: greu, anevoios, plin de trudă, obstacole, primejdii. Dar pusesem piciorul pe culme. De aici se deschidea luminişul, paradisul, fericirea.
De multe ori, în reveriile mele, cînd îmi imaginam momentul acesta, mă treceau fiori de voluptate şi-mi spuneam: „Îl voi trăi vreodată ?”
1.Nu-i loc pentru iubire pe pământ Ofelia pe ape s-a-necat Actorii joacă Hamlet – rolul sfânt Sub zodia fatalului păcat Veneam din ţară-n ţară-nspre a mea Şi undeva, nici nu mai ştiu precis Un vameş îmi ucise poza ta Iubirea e un lucru interzis
2.Dar tu, iubirea mea, poţi să şi mori Eu te păstrez întreagă, ochi şi nervi Degeaba te tot vând neguţători Sclavia lor n-ai vreme s-o observi De gen neutru e acest destin Care pe oameni vrea să-i ţină reci Dar noi în masculin şi feminin Ne împărţim, ne-om împărţi în veci
3. Iubirea-i o anexă pentru mulţi Rulota unei vesele maşini Dar noi, sălbateci, tineri şi desculţi Ne vom iubi trecând prin foc şi spini Iubirea nu e târgul indecent În care dăm ce ni se dă-napoi Legalizaţi în orice parlament Această conspiraţie în doi
R: E un cireş, e un cireş Cireş sublim, cireş sublim Care ne-aşteaptă să-i fim hoţi Să-l jefuim – noi, noi, voi, voi, ei, ei, toţi, toţi
Odată demult, într-un sat mic, trăia un tâmplar. El avea un atelier plin de scule de tâmplărie. Într-o zi pe când stăpânul nu era în atelier, uneltele s-au luat la ceartă. S-au sfădit multă vreme…– Ceva mai rău ca fierăstrăul, cel cu colţi ascuţiţi, nu se află sub soare! Dinţii lui sfâşie şi el taie […]
Bine te-am regăsit 🙂 Dat fiind că, obișnuiesc să citesc diverse materiale (articole online), m-am gândit să-ți transmit o selecție săptămânală, sub forma unei liste (a cunoașterii… am numit-o). De ce? Poate, pentru simplul fapt că, te pot ajuta să rezolvi ceva in viața ta sau te pot binedispune (până la un punct). Zis și […]
The 77 Percent este titlul unei emisiuni difuzate de televiziune germană DW – Deutsche Welle -. Principalele teme abordate fac referire la educație, sănătate, locuri de muncă, politică și diferite modalități de a-ți petrece timpul liber. Se adresează, în principal, tinerilor și are o structură atractivă și datorită formei de expunere: dezbateri, povești de viață […]
Ni se poate întâmpla, dintr-odată, să auzim câteva cuvinte, să citim câteva rânduri într-o carte, să vedem o imagine sau o fotografie și să o primim ca pe un semn în care auzim o chemare – și atunci ne trezim că întreaga noastră viață este atinsă, interpelată, schimbată, ba chiar propulsată către noi stadii ale […]
* Stresul se definește ca fiind totalitatea răspunsurilor defensive sau adaptate ale organismului nostru la factorii de agresiune fiziologici sau psihologici, precum și la emoțiile (plăcute ori neplăcute) care ne asaltează și care vor apăsa asupra noastră un timp mai lung sau mai scurt, într-o situație sau într-un mediu dat. (Jacque Salomé) * Închinare la […]
Acest site şi materialele expuse în cadrul lui sunt protejate de legea drepturilor de autor. Este interzisă copierea şi distribuirea în orice fel a materialelor scrise publicate in cadrul acestui blog, fără acordul autorului, sau fără o menţiune bibliografică/URL site.
Zâmbetul Soarelui 
Păreri