Arhiva | Cultural RSS feed for this section

Lucian BLAGA – Autoportret

9 mai
Lucian-BLAGA-Autoportret

Lucian Blaga a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar academician şi diplomat român, care s-a născut la data de 9 Mai 1895 în satul Lancrăm, lângă Sebeş.





  Lucian Blaga e mut ca o lebădă.
  În patria sa
  zăpada făpturii ţine loc de cuvânt.
  Sufletul lui e în căutare,
  în mută, seculară căutare,
  de totdeauna,
  şi până la cele din urmă hotare.
  El caută apa din care bea curcubeul.
  El caută apa
  din care curcubeul
  îşi bea frumuseţea şi nefiinţa. 






Această prezentare necesită JavaScript.



Surse: 1, 2

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Constantine CAVAFY – Ithaca

7 feb.

Poetul grec Constantine Cavafy sesizează relația profundă dintre destinație și călătorie în nemuritorul său poem Itacha:

Când pornești spre Ithaca

Dorește-ți să ai drum lung,

Plin de aventuri, plin de descoperiri.

Lestrigonii, ciclopii, mâniosul Poseidon –

Nu-ți fie frică de ei:

N-ai să întâlnești asemenea făpturi în cale

Câtă vreme gândurile-ți sunt nobile,

Câtă vreme entuziasmul

Îți cuprinde sufletul și trupul.

Lestrigonii, ciclopii, sălbaticul Poseidon –

Nu-i întâlnești

Dacă nu-i porți în suflet

Dacă sufletul nu ți-i scoate în cale.

~

Dorește-ți să ai drum lung.

Și multe dimineți de vară în care,

Plin de încântare, plin de bucurie,

Să intri în porturi pe care le vezi întâia oară;

Să te oprești în târguri feniciene

Să cumperi lucruri frumoase,

Perle și coral, chihlimbar și abanos,

Parfumuri senzuale

Câte poți să duci;

Și să vizitezi orașe egiptene

Să înveți și iar să înveți cu cei ce știu.

~

Gândește-te tot timpul la Ithaca.

Căci ți-e sortit să ajungi acolo.

Dar nu scurta deloc călătoria.

Poate e chiar mai bine să dureze ani și ani.

Și când vei sosi pe insulă vei fi bătrân,

Îmbogățit de comorile întâlnite în cale,

Și nu vei mai aștepta bogățiile de la Ithaca.

 ~

Ithaca ți-a oferit călătoria minunată

Fără ea nicicând n-ai fi plecat la drum.

Dar nu mai are ce să-ți dea acum.

Și dacă o găsești săracă, nu înseamnă că Ithaca te-a-nșelat.

Ai devenit înțelept, ai câștigat experiență

Și până atunci vei fi înțeles ce este, de fapt, Ithaca.

 

Extras din Alan H. COHEN – Viața ca o țeapă, Editura Nemira.

Despre viață cu Oana PELLEA

1 feb.

Ion DRUȚĂ – Rugă albă

11 dec.

Curățe-ne, Doamne casa și masa,
și duhul, și trupul, de toate rătăcirile,
de toate păcătuirile,
de toate nelegiuirile,
așa încât să nu ne rămână decât o singură grijă,
un singur drum,
o singură dragoste și o pâine rotundă pe masă.
~
Izbăvește-ne, Doamne,

Monica Pîrlici

de străvechiul nostru blestem,
de a porni peste tot,
și nu a ajunge nicăieri,
de a încărca mai mult decât putem duce,
de a le începe pe toate,
și a nu duce nimic până la capăt.
~
Scoală-ne, Doamne în zori,
și trimite-ne la muncă,
la munca cea care nu atât pentru tine,
cât pentru aproapele tău, nu atât pentru trup,
cât pentru suflet.
~
Dăruiește-ne o zi bună cu spor și hărnicie,
așa încât spre seară întorși acasă,
împăcați cu sine și cu lumea din jur,
să cinăm cu ceea ce ni s-a dat –
pâine și apă.
~
Atât de la Domnul.
Și va fi gustoasă, și va fi sățioasă,
Pâinea ceea,
Pentru că mușcând încet,
Cu evlavie,
Adunând în palme fărămiturile,
Vom porni,
În urma plugarului,
Pășind domol pe brazde puhave,
Și calde,
După care tot cântând vom semăna,
Apoi vom ieși la plivit,
La secerat.
~
Vom aduna spic la spic,
Snop lângă snop,
După treierat,
După vânturat,
Vom merge la moară,
Vom căra saci,
Și, firește, plămădind,
Făcând focul la cuptor,
Vom urmări să nu fugă,
Aluatul din covată.
~
Astfel, tot cântând,

MPîrlici

Ne vom întoarce la străbuni,
Asigurând mersul vremurilor,
Ne vom creștiniza,
Ne vom reboteza,
Cu gândul la Mântuitorul,
La cele spuse de către Domnul,
La Cina cea Taină.
~
Pentru că acolo,
Unde este pâinea,
Acolo este și Dumnezeu.
~
Curăță-ne, Doamne Cugetul de pustietate,
De întunicime, de răutate,
Curăță-ne auzul de înjurături,
De scrânșete, de blesteme,
Curăță-ne vederile de urâțenii,
De sălbăticii, de josnicii.
~
Dăruiește-ne, Doamne ,
Măcar o oră de liniște curată,
Neprihănită,
O oră de tăcere, de resemnare,
De contemplare,
De aciuare,
Așa ca să putem,
Sta la sfat cu sufletul,
Cu conștiința,
Cu inima.
~
Apoi, tot sfătuindu-ne,
Tot rătăcind prin vremuri,
Prin destine,
De la una la alta,
Vom simți,
Cum se prelinge pe sus,
Pe sus de tot, pe sub ceruri,
Veșnicia.
~
Și atunci vom tresări,
Căci suntem miruiți,
De acea mare minune.
~
Și atunci nu vom înfiora,
Când se va stinge de noi umbra veșniciei.
~
Ne vom auzi glasul,
Acel glas tainic,
Care încă nu a îmbrăcat,
Haina cuvântului,
Nu și-a găsit cu cine să comunice,
Nu și-a ales unda sonoră.
~
Fiind mult prea firav,
Mult prea gingaș,
Mai rămâne gângurind în fașe.
~
Dar acel glas tainic,

MP

Intim,
Pe care-l auzim numai noi,
Ne este reazim și sfetnic,
Este sensul suprem,
Al existenței noastre,
El fiind suflare,
din suflarea Domnului.
~
Fără a-l căuta,
Fără a-l cinsti,
Fără a-l înțelege,
Ne vom chinui toată viața,
Nedându-ne seama cine suntem,
De unde venim și,
Încotro ne ducem,
Rămânând în fond,
O păpușă gonită de vânt,
Și îngropată de ploi la întâmplare,
Undeva la o margine.
~
Luminează-ne, Doamne,
Cel puțin arareori,
Cu gânduri bune,
Înțelepte, Roditoare,
Căci trecându-ne veacul,
Cu apucături,
De cele care,
Eu ție, tu mie,
Ori tu pe el,
Ori el pe tine,
Jos cu cela,
Jos cu ista,
Și tot așa din an în an,
Din tată în fiu,
Din generație,
În generație,
Am distrus totul ce ni s-a nimerit,
La îndemână.
~
Pământurile,
Satele,
Vetrele,
Limba,
Și însuși felul nostru de a fi.
~
Am decăzut , Doamne,
Tot numărându-ne zilele,
De la o datorie,
La o altă datorie,
De la o supărare,
La o altă supărare,
De la o speranță,
La o altă speranță,
De la o alegere,
La o altă alegere,
De la o dezamăgire, la o altă dezamăgire…
Am sălbăticit, Doamne,
Tot înlocuind iubire cu patul,
Convingerile cu șiretenia,
Demnitatea cu rațiuni politice,
Fața,
Cu averea,
Slujirea cu trădarea.
~
Luminează-ne , Doamne,
Cu câte-un gând curat,
Adânc, omenesc.
~
Așa încât,
Să ne putem aduna,
Sub acoperișul lui,
De la părinți,
De la strămoși,
Până la urmașii,
Ce vor să vină.
~
Pornind prin streinătăți,
Prin vremuri străbătând,
Mizerie,
Sărăcie,
Nedreptate,
Vom duce,
Crucea Destinului,
Cât ni s-a dat,
Până la locul hotărât,
De către Tine,
Simțind,
La fiece pas,
La fiece cotitură,
Ajutorul,
Bunătatea,
Și Binecuvântarea Ta.
~
Întoarce-ne , Doamne,
Acea respirație,
Largă, senină,
Care să cuprindă,
În sinea sa,
Toată frumusețea,
Toată adâncimea,
Toată tristețea,
Verbului matern.
~
Dăruiește-ne , Doamne,
Acea Bunăvoință,
Fără de margini,
Cu care vom privi,
Cu care vom primi,
Lumea,
Pentru ca atunci,
Luminarea cerească,
Va prinde rădăcini,
Va da roadă,
Așa ca să putem spune,
În ceasul de pe urmă,
C-am trăit și noi,
Pe lumea asta. Și Dumnezeu,
A fost cu noi.
Amin.

Interpretare: Monica PÎRLICI

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Creion – Tudor ARGHEZI

7 sept.

Obrajii tăi mi-s dragi

Cu ochii lor ca lacul,

În care se-oglindesc

Azurul și copacul.

 

 

Surîsul tău mi-i drag,

Căci e ca piatra-n fund,

Spre care -nnoată albi

Pești lungi cu ochi rotund.

 

 

Și capul tău mi-i drag,

Căci e ca malu-n stuf,

Unde păianjeni dorm,

Pe zori făcute puf.

 

Făptura ta întreagă

De chin și bucurie,

Nu trebuie să-mi fie,

De ce să-mi fie dragă ?

Creion

 

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––