Te naşti din plasma zării cu limpezimi de-albuş, Ne dai în semicicluri lumina ta prin rază -- Mă entuziasmează sublimul tău urcuş, Căderea ta în hăuri adânc mă întristează. Când urci, adapi pământul cu sângele-ţi ceresc, Ucizi fără de milă bacterii ucigaşe. Dar când cobori sub zare, piticii se fălesc Cu umbre pieritoare, dar mari, dar uriaşe.
Arhiva | Cultural RSS feed for this section
Nicolae Labiş – ODA SOARELUI
30 dec.
Onu Ionescu – Îmi placi?
17 dec.Îmi placi?
De-mi placi,
Nu sunt convins!
Dar sigur, ştiu,
Ca m-am surprins
Gândindu-mă intens, la tine.
Ce m-o fi apucat?
Mi-am zis! Şi gândul
L-am sufocat în mine; Să nu-mi scape,
Să nu-i fiu sclav.
Că vezi, oricum,
E mult mai bine Să-ţi aparţii,
Să nu depinzi de nimeni!
Aşa-mi spuneam,
Pe când reflex, sunam,
La numărul ce-ţi aparţine.
Ce noroc! Nu mi- ai răspuns.
Şi faptul, mă fortifiaza!
Dar, până când?
Cât mă va ţine?
O linişte, ce fără tine,
Nu are noimă,
Nu-mi face bine?
George Coşbuc- Tricolorul
1 dec.Albastru, române, ţi-e steagul, Dar ştii tu de ce ? Să te-nvăţ. Albastru-nsemnează ciocoii, Şi tot ce-ţi aduni tu cu boii Din mila căldurii şi-a ploii Al lor e, şi-acum şi de-a pururi, Şi-al tău, cerşetorule, -un băţ. Dar rabdă, c-o fac din iubire: Să tem că te duce-n perire Belşugul prin trai cu răsfăţ. Şi galben, române, ţi-e steagul, Iar galbenul spune de voi, De cei de la pluguri, ţăranii, Voi galbeni de foame sărmanii, De boale purtate cu anii - La scară, şi dracul vă ducă! Stăpânii au scumpe nevoi: Va banque şi dineuri şi păsuri Şi-amante cu cai şi mătăsuri, Şi toată nădejdea-i la voi! Şi roşu, române, ţi-e steagul. Şi-un geniu e tâlcul, s-o ştii. Al neamului geniu, vezi-bine: E roşu de-o tristă ruşine, Că vremea-ndreptării nu vine, Că tot mai cu multe mânii Ne-ajunge voitul dezastru; Abisu-ntre galben şi-albastru - Satano, de unde vii ?
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Marin Sorescu -Trebuiau să poarte un nume
27 nov.
Eminescu n-a existat.
A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe
Ca o barbă nepieptănată de crai.
Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
În care luna îşi avea cuibar rotit.
Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani şi plugari,
Cărora le plăcea să spună
Seara în jurul focului poezii -
"Mioriţa" şi "Luceafărul" şi "Scrisoarea a III-a".
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii
Şi cu turcii.
În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Aceşti oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,
De curgeau doinele la vale
Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei
Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei
Şi ai altor ţări româneşti.
Au mai existat şi nişte codri adânci
Şi un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt ?
Acest tânăr cu ochii mari,
Cât istoria noastră
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilică în cartea vieţii,
Tot numărând plopii luminii,
ai dreptăţii, ai iubirii,
Care îi ieşeau mereu fără soţ.
Au mai existat şi nişte tei,
Şi cei doi îndrăgostiţi
Care ştiau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.
Şi nişte păsări sau nişte nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi şi mişcătoare şesuri.
Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.
Sursa
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Îmbrăţişarea zburătoare
25 nov.Mi-e dor de-o privire, De-un zâmbet pe-ascuns, De-o îmbrăţişare care zboară, De la al meu la al tău trup. E dor ce se simte în aer... E dor ce se simte mereu... Când te vei întoarce, oare, Vei mai simţi parfumul meu!?Sursa
Sorina Chirilă
Zâmbetul Soarelui 
Păreri