Arhiva | Cultural RSS feed for this section

Pitagora – versuri aurite

15 nov.

Versurile aurite ale lui Pitagora, anticul filosof care a trăit înaintea erei creştine,  datorită înţelepciunii lor au ajuns de-a lungul secolelor sentinţe de morală vulgară. Ele au însă o cu totul altă explicaţie: sunt, după cum spune  Eliphas Levi , legile preliminare ale iniţierii magice, prima parte a marei opere, adică  creaţia adeptului perfect.

După legi, zeilor laude adevărate daţi

Respectaţi jurământul, eroii şi pe învăţaţi;

Cinstiţi-vă părinţii, pe regi şi pe binefăcători;

Alegeţi-vă de prieteni oameni cu bune purtări.

Fiţi îndatoritori şi buni, cinstiţi în orice lucrare

Nu duşmăniţi prietenii pentru greşeli uşoare;

Slujiţi din răsputeri cauza bunului drept:

Căci cel ce face ce poate, îndeplineşte ce-i corect.

Învăţaţi a vă înnăbuşi, ca un stăpân fără milă,

Lăcomia, somnul, pe Venus, şi orice mânie.

Nu precumpăniţi cinstea, de aproape ori depărtare

Şi singuri fiţi pentru voi un martor fără îndurare.

Fiţi drepţi în fapte, nu numai în vorbe goale;

Şi nu daţi răutăţii adesea pretexte uşoare.

Soarta ne-a dat bună stare, ea ne poate sărăci

Dar slabi ori puternici, toţi va trebui a muri.

Durerilor din parte-ţi, nu fi deloc refractar

Primeşte remediul de folos şi salutar,

Şi află că totdeauna oamenii cu virtuţi

Loviţi de rele, sunt cei mai puţin pierduţi.

La nedrepte fapte inima ţi-o resemnează;

Lasă să vorbească lumea şi calea-ţi urmează.

Dar mai ales nu face nimic prin imitare.

Care să fie fără de faţă şi fără întrebuinţare.

Pune-ţi în faţă sfatul ce-ţi dă lumina

Pentru ca ocara să nu-ţi fie urma.

Nerozia-i cea mai mare nenorocire

Şi omul fără sfaturi răspunde de-a sa rătăcire.

Nimic nu face fără să ştii, fii harnic în a afla

Şi loc fă învăţăturii ca fericirea s-o ai a lua.

Sursă

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Niciodată toamna – Tudor ARGHEZI

5 nov. Tudor Arghezi - Niciodată toamna

Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid aşternut e şesul cu matasă.
Norilor copacii le urzesc brocarte.

Casele-adunate, ca nişte urcioare
Cu vin îngroşat în fundul lor de lut,
Stau în ţărmu-albastru-al rîului de soare,
Din mocirla cărui aur am băut.

Păsările negre suie în apus,
Ca frunza bolnav-a carpenului sur
Ce se desfrunzeşte, scuturînd în sus
Foile, -n azur.

Cine vrea să plîngă, cine să jelească
Vie să asculte-ndemnul nenţeles,
Şi cu ochii-n facla plopilor cerească
Să-şi îngroape umbra-n umbra lor, în şes.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Ce este ?

16 oct.

O serie de răspunsuri oferite de Thales :

  1. Ce este cel mai bătrân – Dumnezeu; căci nu s-a născut.
  2. – Ce este mai mare ? – Spaţiul; pentru că universul cuprinde celelalte, dar pe univers îl cuprinde acesta.
  3. Ce este cel mai frumos ? – Universul pentru că tot ce-i în ordine este o parte a lui.
  4. – Ce este cel mai înţelept ? – Timpul; pentru că unele lucruri le-a găsit , iar pe altele le va găsi.
  5. – Ce este cel mai comun Speranţa; pentru că cine nu mai posedă nimic, o are pe ea.
  6. – Ce este cel mai de folosVirtutea; pentru că ea face folositoare şi celelalte (lucruri) prin întrebuinţarea bună (ce le-o dă).
  7. – Ce este cel mai vătămător ? Viciul; pentru că unde se iveşte, vatămă cel mai mult.
  8. – Ce este cel mai puternic ? – Necesitatea; pentru că e singura ce nu poate fi învinsă.
  9. – Ce este cel mai uşor ? – Ceea ce-i conform naturii; pentru că adesea oamenii(trebuie să renunţe) la plăceri.Ce este ?

De-abia plecaseşi – Tudor ARGHEZI

15 oct. Tudor-Arghezi
De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?


Tudor-Arghezi

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

 

Scrisoare unui prieten – Cristina Liţoiu

6 oct.

 

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––