Iată-ne pe lună, dincolo de lună,
pe orbita soarelui.
Am plecat de pe pămînt
dar nu pentru că nu-l iubim destul.
Nu, nu ne-am săturat de fructe,
de cîini și de cai, de iarbă, de zăpadă,
de glasurile noastre
mai pure decît timbrele astrale.
Am plecat de pe pămînt
pentru-a cunoaște Spațiul și Timpul,
aceste două mari coordonate
ce ne delimitează viața
ca două săbii-albastre;
pentru a le da în lături și a fi
mult mai aproape de eternitate.
***
Am plecat de pe pămînt
ca să ne-ntoarcem triumfal la el
cum te întorci la casa părintească,
mai maturi, mai puternici și recunoscători,
ca să ne scoatem căștile de-astronauți
și părul, să ne fluture în vînt
și să privim zăpada, caii, cerul,
cu ochi din cari știința n-a izgonit candoarea;
și sărutînd pămîntul,
patetic, cum săruți obrazul mamei,
să-i mulțumim că ne-a născut,
ca ne-a-nțărcat și ne-a lăsat să-l părăsim
ca să ne facem drum spre nemurire.
***
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !





















Păreri