Zâmbetul Soarelui

E aşa de uşor să te îndrăgosteşti de schimbare. Mai ales când tu, implicit, compania ta are nevoie de o regândire totală. O probă de farmec care să aducă adaptarea la nou. Pe scurt, evoluţie fără drept de revocare.

Acesta este şi cazul Alinei care, de mai bine de 2 ani, are deschisă o firmă ce ocupă un loc fruntaş la capitolul invitaţii pentru evenimente. Mai exact, traduce emoţia în forme creative de a invita persoanele la o petrecere/activitate.

A început cu un ajutor financiar din partea familiei, împlinindu-şi visul din copilărie. A dorit succes, însă nu şi-a imaginat că va veni atât de repede. Are comenzi în fiecare colţ al ţării, pentru o diversitate de activităţi şi, cu greu, le mai poate face faţă. Chiar dacă are o echipă în ajutor, lipsa de echipamente performante şi de soft de calitate, îi îngreunează calea spre mai bine.

Ce poate face acest tânăr antreprenor pentru a da curs evoluţiei fireşti şi necesare pentru firma sa?

Soluţia  vine din partea unui credit pentru afaceri, obţinut cu ajutorul unui broker bancar, îndreptăţit să explice, cu argumente solide, acest avantaj. 

Să detaliem.

Alina gândeşte o modernizare a spaţiului de lucru, atât în dimensiune, cât şi în dotări. Ştie, cu siguranţă, că 2 imprimante mari, 2 calculatoare cu soft de editare, licenţiat şi preinstalat, sunt de ajuns. Însă, aminteam de această supradimensionare a cadrului în care se desfăşoară munca. Aduc în discuţie adăugarea unui atelier de creaţie, asemeni pictorilor. De ce? Pentru că, Alina doreşte să includă în gama de invitaţii posibile şi pe cele realizate manual. Clasic, cu pensonul şi culoarea, se construiesc adevărate opere de artă, care să uimească fiecare client. 

Toate aceste aspecte sunt realizabile cu un credit pentru investiţii de la AVBS Credit, cum menţionează brokerul bancar. Primeşte o sumă maximă de până la 670,000 RON, cu perioadă de rambursare până la 7 ani. Ce poate fi mai bine de atât?

Visează în termenii tăi şi obţine cu AVBS.

Acum, Alina se vede îndreptăţită să înceapă şi să ducă la final tot ce şi-a propus. Are bani suficienţi pentru a tranzita spre succes. Îşi imaginează cum, datorită schimbării, va mai face un pas spre o altă idee a sa. Anume, deschiderea unor locaţii în oraşele principale ale ţării, precum şi distribuţia în străinătate. Ştie că oferă mai multă calitate şi promptitudine, decât alţi competitori din piaţă. Vrea să dovedească că se poate orice, important este să-ţi doreşti suficient de mult schimbarea.

*Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017

Educaţia este cel mai de preţ dar al omului, dacă ar fi să mă întrebi pe mine. Construită la timp, perfecţionată în fiecare etapă a vieţii, iată o cale spre succes.

Accentul pe studiu trebuie pus la momentul potrivit, în funcţie de contextul care te priveşte. De pildă, nu găseşti în ţară, modelul educaţional care te reprezintă şi ai iniţiativa de a pleca în străinătate. Găseşti potrivit că acolo standardele sunt mai ridicate, se pune accent pe practică sau alte motive întemeiate, fapt care te determină să cauţi oferta educaţională detaliată dintr-o anume ţară.

Cel mai frecvent caz este întâlnit la etapa dintre liceu şi facultate, trecere care aduce mulţi adolescenţi în situaţia de a aplica pentru cursuri în străinătate. Şi, dacă se hotărăsc prea târziu, din lipsa de detalii ataşate universităţilor, riscă să  facă o alegere proastă.

O soluţie la îndemână ar fi să cunoască cultura, mediul universitar şi ţara, printr-o tabără educaţională. Aceasta are rolul de a pregăti viitorul student cu sistemul din străinătate. Mai mult decât atât, pe durata a 2, 3 săptămâni îşi va da seama dacă opţiunea sa este în deplină concordanţă cu realitatea din teritoriu.

Acest concept m-ar fi tentat şi pe mine dacă eram la nivel de liceu. Nu am ştiut de existenţa acestor activităţi în străinătate, pentru că ar fi fost o bună familiarizare cu viitoarea mea facultate.

Nu mai pot da timpul înapoi însă fac un joc al imaginaţiei, ce trece de graniţa adultului şi ajunge la adolescentul de liceu. 

Ce aş fi făcut de cunoşteam informaţia aceasta? Aş fi profitat din plin sau nu? Răspunsul este da. Iată cum aş fi procedat şi ce tabără educaţională mă interesa. 

Pasiunea pentru Germania o am de multă vreme şi aş fi mers până la a vizita şi a înţelege activitatea academică din Potsdam, un orăşel din partea de est a ţării. Îmi doresc să preiau din cultura şi stiul riguros care caracterizează germanii.

În viaţa de zi cu zi, pornesc de la a avea imaginea în perspectivă, pe câţiva ani, atunci când iau o hotărâre. Astfel că, opţiunea pentru cercetare şi studii post-doctorale o va reprezenta Hasso Plattner Institut, Potsdam un centru de renume în domeniul IT.

Pentru a-mi da voie să interacţionez cu stilul şi practicile germanice, trebuie să fiu acolo. Preţ de câteva săptămâni, analizez care este baza de cursuri ce îmi pot fi oferite, ce nivel de pregătire au, cu adevărat, cadrele universitare, cât accent pun pe cercetare, ce tip de laboratoare, respectiv dotări, deţin. Mă asigur, cumva, că anii de studiu, vor facilita candidatura mea pentru studiile (post)doctorale la institutul amintit de mine.

Desigur, cultura locală, vreau să o înţeleg! Şi de aceea mizez pentru activităţile diverse incluse în tabara educaţională. Este creată special pentru a întruni specificul ţării şi te ajută foarte mult să vezi dincolo de nişte informaţii, spuse pe hârtie, despre o ţară.

Ar fi fost frumos şi util, pentru mine, zic eu. Am depăşit vârsta dar dacă tu eşti în situaţia prezentată în acest articol, nu ezita să dai curs acestei opţiuni. Te salvează de multe riscuri, în principal, şi te ajută să iei o hotărâre pertinentă când vine vorba de viitorul tău. O tabără educaţională în străinătate este imaginea perfectă pentru ce te aşteaptă! Succes!

Ziua de luni este un moment prielnic pentru a defini săptămâna. Mai ales când este Ziua Fericirii şi, mai mult decât atât, face apel la partea generoasă din fiecare persoană. Cel puţin, aşa simt eu. 

De aceea, spun un DA campaniei lansate de Dr. Oetker.

Această companie invită fiecare persoană să scrie, cum şi ce moment dificil din viaţă l-au rezolvat cu bine. Încarcă sau redactează  povestea pe http://www.prajiturifarafrica.ro/ iar Dr. Oetker donează 1 euro pentru cauza socială SOS Satele Copiilor, divizia Mama SOS. Mai exact, copiii ce au rămas fără părinţii biologici şi sunt daţi în grija unei alte structuri familiale, vor beneficia de generozitatea ta.

Iată  cum arată şi  povestea mea #farafrica.:), ce va contribui la fericirea acestor tineri.

Aventura curajoasă este cea referitoare la obţinerea carnetului de şofer. Nu am fost o împătimită a maşinilor şi, trebuie să recunosc, că nu m-a preocupat prea tare acest domeniu. Dar, evident, ca orice lucru bifat în viaţă, este necesar şi un permis de conducere. Părinţii mei au insistat foarte mult, deşi eu priveam cu reticenţă ideea, până când am dat, totuşi, o şansă.

Experienţa mea a început cu frică MAXIMĂ, noroc că instructorul auto era de un calm ieşit din comun. Mi-a explicat, de multe ori şi m-a pus să exersez la volan, în aşa fel încât, după ce am finalizat orele la şcoala de şoferi eram împăcată cu acest tip de activitate. Am trecut de la noţiuni de mecanică, la traseul din oraş, pe rute speciale, până la aflarea unor trucuri de condus.

Nu mai spun că, la început, îmi era frică şi să accelerez, o ţineam în viteza a doua, opream la fiecare semafor şi tot aşa. Era responsabilitatea dusă la extrem. Poate că a fost mai bine, deoarece am înţeles mecanismul de a şofa şi îl aplic în cunoştinţă de cauză mereu.

Acum, la momentul prezent, am carnet de peste 7 ani şi conduc impecabil. A devenit o formă plăcută de a valida ce am învăţat şi cred că am depăşit momentul de frică iniţial.

Concluzionez, gândindu-mă că am îndeplinit dorinţa familiei şi, cu siguranţă, regret doar că iniţiativa nu a venit mai devreme.

Tu ce poveste #farafrica ai ? Nu uita să o înscrii pe site-ul amintit anterior şi fii generos cu cei mai puţin norocoşi. Momentul tău dificil devine motivaţie pentru toată lumea şi, desigur, pentru copiii României. Fii un exemplu pentru noi toţi. Aşa cum transmite şi mesajul campaniei realizate de Dr. Oetker. 

Vară. Cald. Iar tu nerăbdător să iei drumul estival în a căuta relaxare. Ţi-ai planificat din timp mini-concediul de sfârşit de august, cu scopul de a uita, măcar pentru un pic, de zgomotul oraşului în care trăieşti. Fără prea multe ezitări, ai început să cauţi  ofertele hotelurilor din Mamaia  şi ai găsit ce-ţi trebuie. 

Un loc în care se îmbină perfect modernul, calitatea şi amplasamentul strategic. Un loc în care relaxarea este cuvântul ce-ţi caracterizează escapada estivală. Este vorba de Hotel Aurora Mamaia.

Te recunoşti în descrierea amintită de mine? Pentru că devine sugestia  mea pentru a alege o vacanţă reuşită. Aşa am procedat şi eu, deoarece la fine de vară, anul trecut, stresul de la serviciu şi-a pus amprenta. Şi aveam nevoie de o oază de relaxare, pe care am găsit-o la mare.

Hai să-ţi spun, sub forma unui mini-jurnal, cum m-am distrat şi am reuşit să am un concediu revigorant.

Ziua 1 – cazare la complexul hotelier Aurora, cu cele mai bune impresii la nivel de primire, respectiv personalul. Camera rezervată de mine era în stare excelentă, de la curăţenie, până la dotări spaţiu. M-am bucurat tare, când am auzit şi de beneficiul wireless 🙂

Am ajuns în zori, ceea ce mi-a permis să observ, direct din cameră răsăritul de soare. O fotografie a măritului astru în conectare cu marea, ce poate fi mai sublim.

Am profitat de vremea frumoasă şi am ieşit la o plimbare pe plajă, pentru că era la doar 25 de metri faţă de hotelul meu. Briza mării şi sunetul lin al apei, au reprezentat începutul relaxării pentru mine. Timpul a trecut pe nevăzute şi am ales să rămân aici vreme de 2 ore.

La întoarcerea spre locul unde eram cazată, am  căutat să iau masa şi am apelat chiar la restaurantul Aurora. Elegant, modern şi cu o mâncare pe cinste, m-a ajutat să-mi completez foamea.

Ulterior, am revenit la hotel, pentru a mă odihni. Prospeţime în cameră, fereastră cu vederea spre peisajul de poveste al mării, ce frumos.

Spre seară, am ales o distracţie la pisicină, unde aglomeraţia era întreţinută de muzică bună şi băuturi răcoritoare pe alese. Trebuie să recunosc că, m-am furişat pe un şezlong şi am preferat mai mult o uşoară aşezare a gândurilor. Am privit veselia tuturor, cu dorinţa de a mă încărca cu energie pentru mine.

Seara s-a încheiat interesant, în camera mea, citind din romanul preferat şi admirând stele ce oglindeau, cu bândeţe, valurile mării.

Ziua 2- a început tot cu o călătorie spre nisipul de pe plajă, unde mi-am răsfăţat picioarele cu o plimbare minunată. Am savurat câte clipe alături de mângâierea atentă a soarelui şi am cules bogăţia momentului. Am întins prosopul şi am dat o şansă şi bronzului însă cam fără succes.

Mă uit spre ceas şi mă anunţă că e ora 12, la prânz, adică e momentul să-mi întorc paşii spre hotel. Trebuie să-mi fac bagajele şi să plec spre casă, în mai puţin de o oră.

Aşa relaxare mai vreau, cât de curând, pentru că m-a scos din tumultul obositor al Iaşului şi m-a reîncărcat cu buna dispoziţie.

*Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017

Lumea poveştilor este încântătoare, mai ales când apelezi la realitate pentru a le susţine veridicitatea. Despre o astfel de adevărată istorisire îţi voi vorbi astăzi. Cuprinde informaţii despre cât de bine şi indicat este să apelezi la o firmă de traduceri autorizate. Scapi de griji, ai beneficiul calităţii produsului final şi te bazezi pe profesionalism.

Aşadar, să „traducem” ideea amintită anterior.

Fabricile mari adesea funcţionează în regim de multinaţionale, fapt ce determină necesitatea cunoaşterii uneia sau mai  multor limbi străine. Acesta este şi cazul unei fabrici de construcţie piese avioane, ce are sediul atât în România, cât şi în Germania, Danemarca şi Suedia.

Pentru buna desfăşurarea a activităţii, mai mereu, se face schimb de idei  între firmele ce există sub aceeaşi marcă. Adică, practic, pleacă manageri, muncitori către o locaţie adiacentă a fabricii şi află metode îmbunătăţite ce le utilizează acolo. Mai apoi, se întorc „acasă” şi pun în practică ce au învăţat. 

Un astfel de caz s-a petrecut şi la fabrica din România, când au sosit oaspeţi din Danemarca să facă training pentru muncitorii ce făceau piese de avion. Însă, nimeni nu a anticipat faptul că, engleza nu era cunoscută de românii angajaţi pe utilaje, daneza nici atât, făcându-le imposibil realizarea unui program de pregătire.

Nu şi-au dorit să amâne ce s-a stabilit şi au căutat soluţii.

Au apelat, pe moment, la folosirea unui program online de traducere cu scopul de a crea nişte documente în limba română utile instruirii. Însă, nu au avut succes, din cauza multor termeni tehnici traduşi eronat. Astfel, nu se putea explica corect procesul de producţie. 

A doua variantă a fost apelul la agenţia de traduceri Swiss Solutions, specializată pe traduceri, interpretări, legalizări, dar şi revizii, toate în domeniul a peste 80 de limbi străine. Şi a fost o alegere inspirată, deoarece promptudinea, calitatea şi experienţa de muncă şi-au spus cuvântul. 

S-a reuşit, într-un timp relativ scurt, să se întocmească un portofoliu de lucrări tehnice, traduse din daneză în română. Adică, problema rezolvată.

Am remarcat, pe lângă profesionalismul celor de la agenţie, un lucru aparte. Acela de a oferi, la început, o estimare de preţ pentru traduceri, înainte de a face, efectiv, pentru tine o activitate cerută. Este o remarcă ce te ajută să vezi dacă dispui de banii necesari pentru a apela la ei, sau îţi faci imaginea preţului din piaţă, de la concurenţă. Găseşti avantaje şi revii asupra unei eventuale idei de colaborare, cu o firmă sau alta.

Închei povestea mea cu traducere autorizată şi  te las cu gândul că merită să apelezi la profesionişti în domeniu.

*Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017