Zâmbetul Soarelui

A inova este principalul factor ce defineşte secolul în care trăim. Iar rezultatele nu întârzie să apară în diverse domenii. Spre exemplu, la capitolul mâncare, Caroli face un pas spre viitor cu eticheta inteligentă. Aceasta te notifică cu privire la temperatura optimă la care trebuie să stea produsul de consum.

Practic, un carolimetru termic, te invită să fii atent ce mănânci. Momentan, este disponibil doar pentru Salamul Semenic Extra şi se anunţă a fi un real succes pentru consumatori, producători şi distribuitori.

Principiul de funcţionare este definit de următoarele două culori: GALBEN şi VERDE, plus o temperatură de referinţă: 8 °C.

Astfel, când temperatura este:

• PESTE 8 °C- eticheta începe să se coloreze în GALBEN, semn că salamul trebuie pus la frigider, între 2-8 °C,
• SUB 8 °C – eticheta are culoarea VERDE, semn că este optim pentru consum acel produs.

Este o  #MâncareCuNotificare, care are grijă de sănătatea ta şi a familiei, prin simplul fapt că monitorizează temperatura şi anunţă când ceva (nu)este în regulă.

Tu ce părere ai despre această iniţiativă?

Astăzi este despre personajul Certificat Energetic, ce pleacă într-o aventură palpitantă. Vrea să pună în valoare confortul unei locuinţe şi, pentru asta, porneşte la drum. 

Un cetăţean amabil i-a solicitat performanţa energetică pentru un spaţiu de locuit. Doreşte să-l închirieze şi să-l transforme în farmacie. Are nevoie de părerea specialistului în materie de energie.

Acestea fiind spuse, fără a ezita prea mult, agentul nostru soseşte la faţa locului. Aduce cu el şi trusa magică care-i şopteşte, timid, care sunt clasele de energie în care se încadrează viitoarea farmacie. Să fie A sau B sau… G?

Cetăţeanul gândeşte cu vocea tare şi-l întreabă pe cel prezent:

-De ce contează, aşa de mult, litera pe care o ataşezi certificatului pentru spaţiu?

Agentul răspunde:

-Pentru că, atunci când eşti cât mai aproape de  clasa A, spre exemplu, cheltuielile cu întreţinerea sunt mai mici şi confortul ridicat.

C: – Aşa deci.

Agentul îşi continuă activitatea şi are parte de o nouă întrerupere.

C:- Şi cât costă să faci tot ce e aici?

A:- 130 de lei.

C:- Şi eşti autorizat să eliberezi astfel de certificate?

A:- Desigur, de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. Fără aceasta, nu sunt eligibil la a face activităţi de acest gen.

C: – Am şi valabilitate/termen de garanţie pentru serviciile tale?

A: – 10 ani frumoşi.

C: – Tu chiar eşti în regulă cu legea, după cum observ. Am făcut alegerea potrivită.

C: – Ascultă, dar din experienţa bogată pe care o ai, oare nu ar fi fost mai bine să fac un audit energetic? Ce zici?

A: – Deseori, întâlnesc persoane care nu s-au documentat suficient şi fac confuzie între cei doi termeni. Certificatul energetic te ajută să ştii starea actuală a clădirii/unităţii, în timp ce auditul vine cu soluţii de îmbunătăţire a performanţei energetice a spaţiului respectiv. Da, eu recomand acest lucru, mai ales când se dovedeşte o clasă de energie, ca G, cu pierderi în întreţinere pe termen lung.

C: – Super, am înţeles. Dacă mă crezi şi eu aveam nedumerirea amintită de tine.

A: – Ştii cum este vorba aceea „Dai un ban, dar stai în faţă”. Calitatea este numele garanţiei mele. Îmi place să aduc persoanelor adevărul pe masă şi să găsim soluţii pertinente, chiar dacă implică anumite costuri. Nu vreau să ascund nimic, transparenţa în servicii este până la urmă o formă de respect.

C: – Ia să vedem dacă merită să deschid aici farmacia. Spune-mi, te rog, ce clasă energetică are acest spaţiu?

A: – Este B, deci e bine. Îţi recomand să ţii cont de observaţiile de pe certificat şi să închiriezi.

C: – Mulţumesc.

Agentul şi-a încheiat serviciul acesta pe astăzi. Pleacă spre alţi cetăţeni doritori de calitate. 

*Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017

Contestată de unii şi aprobată de alţii, ideea de a avea o franciză prinde teren pe piaţa din România anului 2017. De aceea, se cuvine să aduc în discuţie acest subiect şi să fac un exerciţiu de imaginaţie. Îmi propun să vorbesc despre  un plan de a-mi dezvolta o astfel de afacere, în inima Moldovei, la Iaşi şi să atrag atenţia asupra potenţialului de a inova pe plan local.

Înainte de toate, hai să răspundem împreună la următoarea întrebare:

Ce este o franciză şi cum se deosebeşte de un start-up?

„Franciza este operaţiunea care îmbracă forma unui contract prin care o persoană numită francizor îi acordă unei alte persoane, numită beneficiar sau francizat, dreptul de exploatare a unui ansamblu de drepturi de proprietate industrială sau intelectuală, în scopul de producţie sau de comercializare a anumitor tipuri de produse şi/sau de servicii. Obţinerea unei francize implică plata unei taxe de intrare în sistem, precum şi a unor redevenţe anuale, de regulă sub forma unui procent din cifra de afaceri.”, conform Wikipedia.

Se deosebeşte de start-up, încă din faza definirii scopului şi principiului de funcţionare. Concret, un start-up este practic INOVARE din toate punctele de vedere: vrei să aduci pe piaţă ceva TOTAL NOU sau reinventezi modalitatea  de existenţă a produselor. În plus, finanţarea este privată (de exemplu investitori de tip business angels), procesul de adaptare şi construcţie este în medie 3-5 ani, nu merge pe profit direct, ci pe valoarea acţiunilor pe piaţa de capital.

Sunt doar câteva dintre punctele care te limitează în alegerea unei afaceri de tip start-up. La început de drum în domeniul antreprenorial, îţi trebuie mai degrabă o ghidare asemeni mentoratului. Cu practici şi idei atent testate prealabil, care să te ajute spre o dezvoltare armoniasă de business. Într-un cuvânt franciza.

Care sunt beneficiile deţinerii unei francize

• Poţi exploata o marcă de prestigiu cu servicii consacrate,
• Poţi atrage mult mai uşor clienţi datorită faptului că foloseşti un brand prezent în conştiinţa socială,
• Poţi beneficia de întreg know-how-ul afacerii preluate: tehnici de producţie, comercializare şi marketing, perfecţionate în timp,
• Poţi scădea riscurile de faliment şi eşec în demararea unei afaceri de la zero,
• Poţi avansa la nivelul de masterfranciză, cu mai multe unităţi, implicit venituri ridicate.

Aceste beneficii sunt pliate şi pentru piaţa românească, care întârzie la a susţine alte tipuri de investiţii, ce implică riscuri majore (exemplu start-up).

Despre franciza Coffee-Bike

Franciza Coffee-Bike este o reţea de business care a demarat în 2015 în România şi care este prezentă cu succes în multe ţări europene. Pleacă de la conceptul de cafenea mobilă, pe trei roţi, ce imită un cofee-shop, mai puţin la nivel de costuri fixe asociate de tip chirie sau structură personal. O poţi deplasa în orice loc, este autonomă, fără a depinde de conectarea directă la o sursă de electricitate şi de apă. 100 de cafele pe oră este numărul magic ce poate fi transmis iubitorilor de arome speciale, implicit cafea.

Plan de dezvoltare la nivel local

Întotdeauna am fost pasionată de antreprenoriat, am citit, am aplicat la nivel micro, însă provocarea de a dezvolta o franciză profitabilă în Iaşi nu am experimentat-o încă.

Iată cum aş proceda:

• Aleg zona populată cu studenţi, elevi  şi pasionaţi de toate vârstele, adică universitatea, în  Copou,
• Aleg intervale orare cu trafic maxim, studiate în prealabil pe bază de factori precum: calendar evenimente locale, activităţile de la universitate,
• Aleg planul de mobilitate, când, cum pot să plec dintr-un capăt în altul cu bicicleta, să vând produsele,
• Aleg o gamă variată de cafea, plus băuturi ce nu distribuie magazinele din apropierea unde sunt eu,
• Aleg persoane respectate din mediul ieşean, pentru a-mi face publicitate, implicit punct de credibilitate; Îi ofer o cafea gratuită, îl invit să-şi facă o poză, să scrie o părere şi să distribuie în online. De asemenea, îi pot da cafea pentru a duce cunoscuţilor şi a forma impresii,
• Aleg bloggeri care să fie pe domeniul meu de activitate.

În urma unei analize de funcţionare şi axate pe experienţa din Copou, mă reorientez către alte zone extrem de circulate, precum Piaţa Unirii, Tudor şi Calea Chişinăului. Fac această operaţiune, de dezvolatare a mai multor unităţi, în ideea de a crea o reţea teritorială de tip masterfranciză, de a creşte veniturile.

Consider că este un concept nou pe plan local, la Iaşi, şi ar prinde contur prin forma de afacere. Fiind un centru universitar unde se adună diverse naţionalităţi, se induce spiritul specific unei ţări native.

*Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017

O dimineaţă de primăvară pretenţioasă, mohorâtă, care vânează timid câte o rază  de soare. Iată contexul care mă găseşte astăzi. Moment prielnic pentru a depăna amintiri plăcute. Prima care îmi vine în minte este cea referitoare la familie şi la influenţa acesteia pentru a-mi construi farmecul personal.

Da, ai citit bine. Este o tematică despre frumuseţe, cu toate complexităţile ei. Fie că te referi la noţiuni ce ţin de partea interioară, sau exterioară a fiinţei, împreună formează un întreg al persoanei. Am să pun accent, totuşi, pe ABC-ul primit în a-mi construi imaginea externă.

Aşadar, să începem.

Dintotdeauna mi-am admirat mama pentru calităţile de care dă dovadă. Şi, de aici, extrag şi modalităţile precise de a-şi da voie să fie frumoasă. Mi-a rămas adânc întipărit în amintire, mama aşezată la oglindă, înconjurată de produse româneşti de îngrijire. Este adepta preparatelor autentice şi tind să cred că acesta este un atu al frumuseţii sale.

Are un ritual de îngrijire nu complicat, dar pe care-l respectă cu sfinţenie. Atât dimineaţa, cât şi seara aplică creme pentru faţă, gât şi decolteu. Nu uită, în momentele în care mâinile îi sunt uscate, să folosească aliatul său cu glicerină, renumita cremă de mâini Farmec. O numeşte produs de excepţie, deoarece rezultatele sale sunt vizibile.

Mi-a transmis şi mie din sfaturile şi obiceiurile sale, iar acum mă simt nevoită să recunosc că le respect. Sunt mândră de acest lucru şi vreau să spun că am găsit ce am nevoie la gama Farmec. De pildă, mi-am cumpărat recent crema pentru mâini şi unghii cu argan, pe care o consider deosebită. În stilul acela al mamei mele, caracterizat de calitate şi alegeri responsabile. Mă ajută să-mi protejez pielea şi unghiile împotriva factorilor dăunători ca: uscare, deshidratare, exfoliere.

Cât despre îngrijirea părului, nu vă pot aduce multe noutăţi, faţă de cele pe care le cunoaşteţi deja. Aici, mă refer la spălatul cu şampon  o dată la 2-3 zile, folosire de balsam, o dată pe săptămână aplicare de mască. În acelaşi timp, utilizarea unor perii din materiale naturale, evitarea de a folosi placa de păr, uscătorul. 

Este bine de asociat şi un fixativ mai mult pentru momentele de petreceri, când ai nevoie de susţinere a podoabei capilare, altfel.

Ar fi multe de povestit, însă vreau să rămâi cu o idee interesantă: „Frumuseţea şi încrederea se cultivă în familie„.  Modul cum te îmbraci şi te aranjezi îţi determină starea de spirit. Devii încrezător în forţele proprii, te admiri mai mult pentru ceea ce eşti, eşti deschis la a primi complimente generoase şi adevărate.

Consider că, am avut o influenţă pozitivă din partea mamei mele, şi te îndrum şi pe tine să-ţi dai voie să ai acele momente de frumuseţe cu tine. Timpul este neiertător cu femeile, într-un anumit sens, însă poţi să-i vii de hac cu produsele potrivite.

În loc de încheiere, te las cu o povestioară plină de farmec, care subliniază perfect tema acestui articol.

„Un împărat a primit doi şoimi. Unul a fost antrenat, iar despre celălalt i s-a spus că refuza să se dezlipească de creanga pe care stătea. Unul dintre slujitori trebuia să se caţere în fiecare zi în copac să-i ducă de mâncare.
Dupa ce a încercat în fel şi chip să facă şoimul să zboare de pe creangă, împăratul şi-a rugat supuşii să-l ajute. Un bătrân înţelept s-a oferit să facă el asta şi a doua zi când s-a trezit, împăratul a văzut şoimul zburând de colo-colo.
– Cum ai făcut? şi-a întrebat el supusul.
– A fost foarte simplu. Nu a trebuit decât să îi tai craca de sub picioare.”

Morala: Uneori trebuie sa ni se taie craca de sub picioare ca să ne aducem aminte că suntem, cu adevărat, frumoase.

Tu ce ritual ai pentru farmecul personal?

*Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017

Am să-ţi povestesc despre concursul de fotografie pufoasă  ce s-a desfăşurat de curând. Este ceva special, deoarece s-a adresat tututor celor ce sunt oficial  fani brânză. Ai ghicit deja, probabil, cine este organizatorul. Delaco, bineînţeles.

Hai să vedem mai multe detalii. 

Început de martie 2017, cer înnorat, pe un teren înconjurat de munţi, începe concursul mult aşteptat. Cu mic, cu mare şi-au dat întâlnire pasionaţi de brânză şi de fotografie. 

Zumzăit puternic de idei şi păreri nerăbdătoare. Puţin mai era până când se lansa un sortiment aparte de brânză. Iar cei prezenţi trebuiau să surprindă cel mai reprezentativ moment cu aceasta. 

Apel la creativitate şi talent, desigur.

Iată că se face apelul şi apare în scenă vedeta zilei: crema de brânză pufoasă. Aplauze nenumărate, fotografii în stil mare, ce să mai… într-un cuvânt BUCURIE. Când, ce să vezi, încet, încet brânza, profitând de neatenţia unora, se ridică spre cer.

Soarele văzând că se apropie un oaspete de seamă, scoate aparatul foto şi imortalizează momentul. De emoţie, crema de brânză îi spune: „PUFF…PUFF…PUFF…PUFF…PUFULEŞTE-TE”.

Râsete şi zâmbete pentru cei rămaşi la sol, dar şi pentru măritul Soare.

Toţi cei prezenţi, impresionaţi de ce anume s-a întâmplat, l-au declarat câştigător pe astrul ceresc.

Şi, au avut şi o idee năstruşnică.  În speranţa de a ajunge şi ei spre înălţimi cereşti, cu dorinţa de a fi mai pufoşi, au cumpărat şi au mâncat din noul  sortiment de brânză.

Te întrebi dacă au zburat ? Încă nu am aflat, însă cu siguranţă au rămas cu acel gust deosebit de cremă de brânză, care te face să pluteşti.

*Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017