Al doilea episod al rubricii Cine Ideea se oprește asupra lui „Amadeus”, film realizat în 1984 de Milos Forman. Pelicula atrage atenția în primul rând prin modul în care este construit profilul protagoniștilor.
Râsul tembel al lui Mozart, geniul neînțeles de contemporani, dublat de sarcasmul vlăguit al lui Salieri, concurentul chinuit de conștiința mediocrității.
Am testat această construcție cinematografică invitându-l pe Tiberiu Soare, dirijor al Operei Naționale București. A pus bemoli, a nuanțat și a chestionat interpretarea lui Milos Forman asupra lui Mozart cu precizia și atenția celui care stăpânește arta îndrumării unei orchestre. Filmul este construit plecând de la o ipoteză avansată în 1830 de Alexandr Pușkin în drama sa „Mozart și Salieri”. Studiile de muzicologie și cercetările istorice, dublate de investigații anatomo-patologice, infirmă majoritatea punctelor de forță avansate de interpretarea lui Puskin, preluată de Forman.
Plecând de la aceste delimitări, Tiberiu Soare ne aduce înaintea imaginea unui Mozart a cărui genialitate se lasă a fi înțeleasă din perspectiva celui care sparge tiparele știind exact ce face și nu din unghiul unui personaj care trăiește iresponsabil o viață socială excentrică.
Surse: 1
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Ţi-a plăcut ? Te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Zâmbetul Soarelui 
Păreri