Bine te-am găsit!
Astăzi vreau să-ți povestesc despre campania „Mână cu Mână”, dedicată integrării în societate a copiilor din centrele de plasament românești. Un proiect deosebit, inițiat în Constanța, cu o abordare sensibilă și emoțională.
Hai să vezi la ce mă refer.
Organizatorii campaniei, împreună cu doi artiști, și-au pus în gând să contribuie la viitorul copiilor defavorizați, cei fără familie, care, deseori, sunt lipsiți de îndrumare pentru formarea socială corespunzătoare. Premisa de la care se pleacă este aceea că, nu reușesc să se integreze în societatea de azi, din cauza faptului că își petrec majoritatea timpului într-un centru de plasament. Nu au ocazia, efectivă, să participe la diferite activități, organizate în afara unui cadru organizațional. Din lipsă de bani, de rude care să-i sprijine, să-i educe în spiritul consacrat al unei comunități umane.
Așadar, pentru a combate acest deficit, se dorește, în primă fază, să se strângă fonduri, sub formă de donații online sau din partea companiilor. Cu acești bani, inițiatorii proiectului „Mână cu Mână” vor derula programe în afara centrelor, ca: excursii, tabere, cursuri, diverse acțiuni cu scop recreațional, educațional, dar și cultural.
Un gest demn de toată stima, spun eu.
Pentru a-și duce la bun sfârșit campania, începută la 22 noiembrie 2017, au nevoie de sprijinul tău. O sumă cât de mică, pentru tine, înseamnă un viitor mai bun pentru copilul/adolescentul din centrul de plasament. O invitație la a face bine, la a fi generos cu semenii tăi, în măsura posibilităților, bineînțeles.
Pentru a te convinge mai mult, acești copii și-au fotografiat mâinile și au transmis mesaje, care să ajungă la tine sub formă artistică, să-i auzi cumva. Mixul (fotografie și text) a fost realizat de renumitul fotograf Horia Manolache, alături de artistul grafic Gabriela Toma.
Pe mine, una, m-au impresionat foarte tare strigătele acestor copii, după normalitate.
Am înțeles că, își doresc să fie priviți corect de comunitatea locală, și ei sunt copiii noștri și ei sunt parte din viitorul comunității, fără prea multe discuții și dramatizări care nu schimbă, prea mult, situația lor.
De pildă, uite din lista cu toate fotografiile artistice, am ales-o pe aceasta:
Este o sinteză a dorințelor unui copil de 12 ani, Radu, care transmite emoție și perspectiva unui viitor, al său, nobil. Vorba ceea, o imagine face cât o mie de cuvinte. La drept vorbind, asta se întâmplă și acum. Un mesaj care arată atât maturitatea copilului în gândire, cât și grija pentru comunitate. Este un exemplu înduioșător, pentru vârsta pe care o are. Mai mult, arată și similitudinea cu un copil care nu este instituționalizat.
Să redau, încă o dată, ideile sale:
- „Cred că mersul la școală este sănătos”,
- „Cele mai valoroase lucruri în viață sunt familia și locul de muncă”,
- „Când voi mare vreau să devin director”,
- „Dacă aș fi animal aș vrea să fiu câine căci aș păzi casa omului”,
- „Cel mai mult îmi place să dorm dar și să mă plimb cu tricicleta”.
Acum, te las pe tine să decizi, dacă merită implicarea într-o astfel de campanie, care să edifice mitul copilului din centrul de plasament și să-l aducă ca membru al societății contemporane.
Ce zici? Merită?
Închei acest articol, cu vorbele lui Lucian Blaga:
„Când facem un bine cuiva dintr-o pornire într-adevăr adâncă și curată, nu numai că nu așteptăm recunoștință, dar ne vine parcă să mulțumim noi aceluia, că ne-a primit cu bucurie darul și binele.”
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
Zâmbetul Soarelui 
Păreri