CE ESTE EMOȚIA?
În limbajul curent, cuvântul emoție desemnează un simțământ din categoria trăirilor în același timp psihice și fizice. În orice caz, este ceva care ne mișcă. Acest simțământ are un conținut care poate fi caracterizat mai precis după valența, pozitivă (agreabilă) sau negativă (dezagreabilă), pe care o capătă.
Emoțiile sunt fenomene foarte intime despre care ne este greu să vorbim când nu suntem obișnuiți. Registrul emoțional dă o coloratură la tot ce facem, la tot ce vedem, la tot ce trăim în general: nu ne mulțumim doar să acționăm mecanic sau să observăm pasiv, ci simțim toate aceste lucruri. Emoțiile sunt un martor important al acțiunilor noastre. Fără ele, nicio alegere nu poate fi abordată cu fermitate.
Nu există o definiție științifică consensuală a termenului de emoție. Jacques Cosnier numește emoții „toate evenimentele sau stările domeniului afectiv care se caracterizează printr-un ansamblu de simțiri psihice specifice, însoțite într-o manieră variabilă ca intensitate și calitate, de manifestări fiziologice și comportamentale”. Astfel, afectele sau simțirile psihice sunt incluse în emoții. Paul Ekman numește emoții entitățile psihofiziologice și comportamentale discrete (adică distincte unele de altele), al căror număr este limitat.
Se consideră că există emoții de bază având caracteristici comune (evenimente declanșatoare universale, apariție spontană și rapidă, durată scurtă, percepție automată, tablou de activare vegetativă specifică, expresie coerentă cu experiența trăită și universalitate a expresiei și a recunoașterii lor). Aceste emoții de bază sunt bucuria, surpriza, frica, mânia și tristețea, cărora anumiți autori le-au adăugat disprețul, disperarea, interesul, vinovăția, rușinea și dragostea.
EMOȚIILE ȘI COGNIȚIA SE COMPLETEAZĂ
În ziua de azi, pare clar că reprezentările mentale pot fi la originea emoțiilor, așa cum emoțiile pot provoca apariția reprezentărilor mentale. Dacă prima aserțiune pare evidentă (gândul la ceva trist te poate face să plângi), cea de-a doua formulare a fost examinată mai îndeaproape. Or, faptul de a-i face pe actorii profesioniști să adopte mimici și posturi deosebite le induce apariția afectelor și a reprezentărilor mentale congruente cu ceea ce a fost mimat.
Ar exista, așadar, o reciprocitate între reprezentarea mentală și emoție, și una și cealaltă implicând sisteme separate având în mod necesar repercusiuni unul asupra celuilalt. În plus, trebuie să uităm că mintea nu prelucrează doar informațiile provenind din mediul exterior, ci și pe cele care vin din corp.
SUPORTUL FIZIOLOGIC AL EMOȚIILOR
Care sunt structurile cerebrale necesare trăirii și exprimării emoțiilor? Cercetările în fiziologie și în psihologia experimentală privitoare la emoții au dovedit că acestea sunt resimțite sau produse datorită implicării diverselor regiuni ale creierului. Printre acestea, există diferite regiuni ale cortexului, dintre care zonele implicate în percepție și în asocieri, dar și zonele subcorticale, printre care amigdalele (care joacă un rol fundamental și deosebit în frică, emoția cea mai studiată și la om, și la animal), cortexul cingular anterior, cortexul insular, corpul striat, hipotalamusul și formațiunea reticulată. Producerea de emoții nu poate avea loc dacă formațiunea reticulată, situată la nivelul trunchiului cerebral și responsabilă pentru trezire, prezintă un anumit nivel de activare, inferior totuși celui care este indispensabil percepției și acțiunii. Dat fiind că formațiunea reticulată servește la integrarea virtuală a oricărei activități cerebrale, aceasta ar putea explica de ce o emoție este obligatoriu asociată cu orice percepție sau acțiune.
Cu toate acestea, dacă structurile citate sunt necesare pentru producerea de emoții, ele nu sunt suficiente pentru integrarea lor cu reprezentările, care necesită intervenția cortexului cerebral. Emoțiile au trei componente: fiziologică, expresivă și experimentală. Or, această ultimă componentă necesită luarea în considerare a celorlalte două la un nivel superior. Fiecare nivel are astfel structurile și funcțiile sale proprii.
* Extras din cartea Antrenați-vă și protejați-vă creierul scrisă de Nicolas Franck
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea.
Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!
Zâmbetul Soarelui 
Păreri