Ai un copil care nu-i de nota 10? Probabil că majoritatea avem. De ce nu ne mulţumesc pe noi copiii? Noi, care muncim de dimineaţă până seara pentru hainele şi hrana lor? De ce nu se străduiesc mai mult? De ce nu sunt atenţi, conştiincioşi şi competitivi? De ce nu citesc şi nu dau importanţă minţii proprii?
Poate din cauză că:
– la tine în casă nu primează totuşi şcoala, în sens mai larg: nu aveţi neapărat timp pentru arte, documentare interesante, pentru discuţii despre magia lumii, a ştiinţelor, a muzicii, a cărţilor; e foarte improbabil ca o atmosferă administrativă, de organizare şi grijă fizică să cultive în copii apetenţa pentru subtilitate, lumea ideilor şi a cunoaşterii, în general; şcoala, oricât de bună, nu trezeşte în copii ceea ce, de regulă, familia ignoră sistematic;
– la tine în casă se aud des propoziţii ale dezamăgirii: „se putea şi mai bine”, „brânză bună în …”, ” poţi, dar eşti leneş”. Probabil că i-ai pus de mult timp eticheta neîncrederii tale, a neliniştilor şi a fricii că nu vei reuşi să fii cel mai bun părinte, nici el – cel mai bun copil; de asta, oricât de mult şi-ar dori să fie bun, ambiţiile lui vor fi artificiale, pornite dintr-un loc tare neluminos: din umbra ameninţătoare a nemulţumirilor tale de adult.
– la tine în casă, ambiţiile nerealizate din copilăria voastră, a părinţilor, se toarnă acum în copii cu aceeaşi presiune şi voce negativă cunoscute de voi, în anii propriei şcolarizări. Probabil că aţi ajuns să îi certaţi şi să îi mânaţi de la spate cu biciul vechi al bunicii şi cu fraze care vă ies din gură fără să le mai gândiţi; probabil că îi subminaţi cu cele mai bune intenţii şi le retezaţi aripile cu cele mai bune dorinţe.
– la tine în casă, succesul este legat de un fel de plată pe care trebuie să ţi-o dea copilul pentru că îl iubeşti şi te oboseşti, la muncă, pentru el. Când şcoala e doar o monedă de schimb pentru munca ta de părinte, nevoia copilului de a fi atent şi a afla mai mult scade. Creşte numai dacă nu este judecat pentru eşecurile lui şi dacă este susţinut, indiferent de scorul de moment la un test sau altul.
– la tine în casă, voinţa şi pofta de viaţă sau creştere sunt un fel de datorii, de plăţi care trebuie făcute pentru că aşa vă imaginaţi voi viaţa. Nu. Voinţa şi nevoia de a învăţa bine se educă. Fac parte din energia personală a fiecărui om. Cresc din câtă dragoste şi acceptare e în sufletul fiecăruia, necondiţionate. Puterea de a învăţa bine este egală cu forţa vitalităţii oricărui copil. De multe ori, părinţii sug aceasta forţă cu cele mai stupide afirmaţii, de genul „dacă vrei, poţi.”
– la tine în casă există un mod îngust şi nedrept de a judeca un copil. Copilul tău e cu mult mai mult decât ce face el la şcoală. Dacă prin ochii tăi nu se vede ca individ total, apreciat şi oglindit din toate unghiurile, atunci se dezechilibrează. Nu mai poate fi nici atent, nici sârguincios, cum îl vrei.
– la tine în casă se bat declaraţiile de dragoste cu admonestările crude la tot pasul. Probabil ca îi dai multe mesaje mixte – acum îl iubeşti, acum eşti dezamăgit de el. Probabil că ai accese de furie, dar şi de pătimaşă dragoste – un carusel în care îl dai şi îl ameţeşti constant, fără să vrei. Din suişul şi coborâşul ăsta de emoţii, ies şi neconcentrarea şi nedeterminarea copilului tău.
Dacă tu nu eşti hotărât ce simţi şi cine eşti pentru el, nici el nu va creşte altfel decât ambiguu, nesigur, nemulţumit de el însuşi şi drenat de toată energia pe care ar fi putut să şi-o pună pentru nota aia de 10.
Mă văd zilnic cu părinţi dezamăgiţi. Dezîndrăgostiţi de proprii copii. Părinţi care i-au înconjurat deja cu norii nemulţumirii şi care le amintesc mereu că iubirea şi munca lor trebuie răsplătite. Nimic mai trist şi mai violent în acelaşi timp. Haideţi să îi acceptăm şi să îi apreciem aşa cum sunt! Haideţi să îi iubim cum ne-ar plăcea şi nouă să fim iubiţi de partenerii noştri de viaţă: fără judecată, cu îngăduinţă şi speranţă. Lăsaţi nota 10! Ajungem la ea abia atunci când nu mai facem din asta un scop în sine. Abia când învăţăm să îi sărbătorim în fiecare zi aşa cum i-am sărbătorit în prima lor zi de viaţă! Ţineţi-i în suflet, în fiecare zi, aşa cum i-aţi ţinut în braţe la maternitate!
Sursa: 1
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Etichete:cauze ale eşecului şcolar, cine este Oana Moraru, copii care nu sunt de 10 cauze, cum învaţă un copil, Cum să ai un copil de nota 10?, cum să determini un copil sa înveţe bine, Oana MORARU - Cum să ai un copil de nota 10?, Oana Moraru despre educaţie, Oana Moraru educaţie valori, Oana Moraru facebook, parinţi şi copii eşec şcolar, părinţi şi copii
Zâmbetul Soarelui 
Păreri