Arhiva | O povestioară RSS feed for this section

Ştefan Alexandrescu – Poveste cu tâlc

30 oct.

Un asistent social merge să-și vadă unul dintre clienţi la închisoare. Tipul mai ajunsese de peste zece ori acolo, de fiecare dată din cauza prostiilor pe care le făcuse din cauza băuturii. Asistentul social e disperat, neștiind cum să-l ajute pe tip.
Se hotărăște să-i spună în faţă.

– De ce continui să bei? îl întreabă disperat.

Tipul își trece degetele prin păr, oarecum jenat.

– Nu știu. Probabil e din cauza tatălui meu. A crezut că răspunsul la fiecare problemă se afla pe fundul paharului de bere. L-am văzut că începe să bea de fiecare dată când avea probleme în viaţă, iar eu am învăţat, cred, să fac la fel ca el.

Cei doi bărbaţi au continuat să vorbească o vreme, apoi clientul menţioneză pe fratele său geamăn.

– Știi, nu l-am cunoscut niciodată pe fratele tău. spune asistentul social.

– Poate ar trebui să stau de vorbă cu el. Mi-ar putea da nişte indicii despre cum te-aş putea ajuta.

– Sigur. spuse tipul.

– Îţi dau numărul și adresa lui.

O săptămână mai târziu, asistentul social parchează în faţa unei case cochete din suburbii. Bărbatul care-i deschide ușa arată foarte îngrijit, dar, în rest, era o clonă a celui din închisoare. O soţie drăguţă îi dă cafea în timp ce doi copii cuminţi se jucau în grădină. Era și o mașină pe alee și, per ansamblu, totul sugera un cămin fericit. Bărbaţii încep să vorbească despre cel cu problema cu băutura.

– Obișnuiești să bei? întreabă asistentul social.

– Nu, niciodată. spuse bărbatul în timp ce-și bea cafeaua.

– E incredibil. spuse asistentul.

– De ce crezi că s-a întâmplat asta? Bărbatul își trecu degetele prin păr.

– Nu știu, din cauza tatălui meu, cred. El credea că răspunsul la fiecare problemă se afla pe fundul paharului de bere. L-am văzut că începe să bea de fiecare dată când avea necazuri în viaţă, iar eu am învăţat să nu fac la fel.

Ştefan Alexandrescu - Poveste cu tâlc

Bere – https://fr.pinterest.com/pin/26177241561010716/

 

Sursa: 1

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Etichete:, , , ,

Câte una pe rând

4 sept.

  Odată, un prieten de-al nostru se plimba seara pe o plajă mexicană goală. La un moment dat, el a văzut o siluetă undeva departe. După ce s-a apropiat, a observat că era vorba de un localnic care se apleca, culegea anumite lucruri de pe jos şi le arunca în mare.

  Apropiindu-se şi mai mult, prietenul nostru a constatat că bărbatul culegea de pe jos stele de mare eşuate la ţărm, pe care le arunca înapoi în ocean, câte una pe rând.

  Uimit, prietenul nostru s-a apropiat de străin şi i-a spus:

–Bună seara, om bun. Ce faci?

– Arunc aceste stele de mare înapoi în apă. Vezi tu, e reflux şi bietele de ele au rămas pe nisip. Dacă nu le voi arunca repede înapoi, vor muri din cauza lipsei de oxigen.

–Înţeleg, i-a răspuns prietenul nostru, dar cred că există mii de stele de mare eşuate la ţărm. Ar fi imposibil să le arunci pe toate înapoi în apă. Sunt pur şi simplu prea multe. În plus, fenomenul se petrece probabil pe sute de plaje de-a lungul întregii coaste.  Cred că înţelegi că este imposibil să schimbi cu ceva această situaţie!

Localnicul a zâmbit, s-a aplecat şi a cules o altă stea de mare, pe care a aruncat-o în apă, după care i-a răspuns:

–Poate că nu pot schimba situaţia tuturor stelelor de mare eşuate, dar o pot schimba cu siguranţă pe a acesteia!

Stea de mare

Stea de mare

Jack Canfield şi Mark V. Hansen

(extras din cartea Supă de pui pentru suflet de Jack Canfield şi Mark V. Hansen)

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Etichete:, , , ,

S-a mişcat Pământul pentru tine?

28 aug.

  Angela, o fetiţă în vârstă de 11 ani, a fost lovită de o boală degenerativă care îi afecta sistemul nervos. Nu mai putea vorbi, iar mişcările ei erau mult restricţionate. Medicii nu le-au dat părinţilor ei prea multe speranţe că fetiţa se va putea vindeca vreodată de această boală. Dimpotrivă, le-au prezis că ea îşi va petrece tot restul vieţii într-un scaun cu rotile. Au adăugat că foarte puţini oameni au reuşit de-a lungul timpului să învingă boala şi să revină la normal. Auzind aceste cuvinte, fetiţa a jurat că ea va fi unul din cei care au reuşit să se recupereze în urma bolii.

  A fost transferată într-un spital specializat în reabilitare din zona Golfului San Francisco. Medicii au aplicat toate terapiile pe care le cunoşteau, fermecaţi de spiritul dârz al fetiţei. Printre altele, i-au vorbit de procesul vizualizării şi au învăţat-o să îşi imagineze că poate merge din nou, gândindu-se că chiar dacă nu va avea alte rezultate, cel puţin îi va reda speranţa  şi o va ajuta să facă ceva pozitiv în lungile ore în care era ţintuită la pat. Angela s-a străduit din răsputeri să execute toate mişcările de terapie fizică, în apă sau în şedinţele de exerciţii fizice. Ea nu se oprea din lucru nici între şedinţele de fizioterapie, vizualizând faptul că poate merge din nou!

  Într-o zi, pe când se străduia din răsputeri să îşi imagineze că picioarele ei funcţionau din nou, i s-a părut că s-a petrecut un miracol: patul a părut să se mişte! De fapt, chiar se mişca dintr-o parte în alta a camerei! Fetiţa a început să ţipe:

 –Priviţi ce fac! Priviţi! Priviţi! Pot să fac asta! M-am mişcat! M-am mişcat!

  Dar nu numai ea ţipa, ci toţi cei din spital, care alergau de colo-colo într-o stare de agitaţie nebună, în timp ce echipamentele medicale treceau dintr-o parte în alta a camerelor, iar geamurile se spărgeau. De fapt, se producea un mare cutremur de pământ, dar nu-i spuneţi asta Angelei. Ea este convinsă şi astăzi că ea a provocat acele mişcări ale patului. De atunci au trecut câţiva ani, iar ea s-a întors la şcoală. Pe picioarele ei! Fără cârje şi fără scaun cu rotile. Vedeţi voi, un om care poate cutremura pământul între San Francisco şi Oakland poate cu siguranţă să învingă o boală oarecare. Nu credeţi?

Angela

Hanoch McCarty

(extras din cartea Supă de pui pentru suflet de Jack Canfield şi Mark Victor Hansen)

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , ,

Povestea măgarului bătrân

31 iul.
Sursa: 1

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , ,

Înţelepciunea bătrânului samurai

17 iul.

Lângă Tokio trăia un vestit samurai care îi îndruma pe cei tineri în budismul Zen. Se spune că, în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar.
Într-o după-amiază, un luptător, cunoscut pentru lipsa lui de scrupule, a ajuns în localitatea unde trăia bătrânul samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la luptă: aştepta până când adversarul făcea prima mişcare şi, apoi, contraataca cu viteză.
Tânărul luptător nu pierduse încă nici o luptă. Auzind de reputaţia samuraiului, a decis să-l învingă pentru a-şi mări faima. Toţi studenţii erau împotriva luptei, dar bătrânul samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toţi în piaţa din centrul oraşului, iar tânărul a început să-l insulte pe samurai. A aruncat câteva pietre în direcţia lui, l-a scuipat în faţă, i-a aruncat toate insultele ce există sub soare, i-a insultat până şi strămoşii. Timp de câteva ore a făcut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar bătrânul rămânea impasibil. La sfârşitul după-amiezii, simţindu-se obosit şi umilit, războinicul a abandonat şi a plecat.
       Decepţionaţi de faptul că maestrul primise atât de multe insulte şi provocări, studenţii l-au întrebat:
– “Cum ai putut răbda atât de multă umilinţă? De ce nu ţi-ai folosit sabia, chiar dacă ştiai că ai fi pierdut, în loc să-ţi expui laşitatea în faţa tuturor?”
– “Dacă cineva vine la tine cu un cadou şi tu nu îl primeşti, cui aparţine cadoul?” a întrebat bătrânul samurai.
– “Celui care a vrut să ţi-l ofere.” a replicat unul dintre discipoli.
– “La fel se întâmplă şi cu orice mânie, insultă sau invidie.” spuse maestrul. “Când nu sunt acceptate, continuă să aparţină celui care le-a purtat.”
       În viaţa de zi cu zi sunt nenumărate situaţiile în care ne trezim prinşi fără să vrem în tot felul de situaţii nedorite.
       Fiecare clipă îşi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne încurcă. Totul depinde de noi. Putem alege să acceptăm orice dar şi să ne lăsăm atraşi în jocul altora, sau să fim selectivi… şi să acceptăm doar acele daruri care ne ajută în creşterea şi maturizarea noastră.

Sursa: 1

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Etichete:, , , , , , ,

← Older Entries
Newer Entries →