Arhiva | Un gând, o vorbă bună RSS feed for this section

Poveste cu tâlc

1 feb.

“ Un turist îşi petrecea vacanţa în Africa. Într-una din zile el urmărea elefanţii cum trec. Spre surprinderea lui aceste puternice animale gigant erau ţinute doar cu o funie subţire legată de un picior din faţă , evident fiind faptul că ar fi putut fugi oricând îşi doresc. Cu toate acestea, ei n-o făceau.

La un moment dat acesta a văzut un dresor şi l-a oprit pentru a-l întreba cum se poate ca niciun singur elefant să nu încerce să scape, şi acesta i-a explicat:
<Când elefanţii sunt încă foarte mici folosim o funie de aceleaşi dimensiuni pentru a-i lega, şi în acel moment aceasta este suficient de rezistentă pentru a-l ţine. De-a lungul timpului ei cresc, devin mai puternici, dar nu mai încearcă să scape, ştiind că funia nu le va permite>

Turistul era uimit,aceste animale puternice s-ar fi putut elibera în orice moment, dar nu o fac, crezând că asta este imposibil.

Uneori oamenii se comportă asemeni elefanţilor, renunţând după primele încercări. Aminteşte-ţi că aceste eşecuri sunt părţi ale unor învăţături. Dacă vrem să reuşim trebuie să nu renunţăm niciodată, ci să încercăm încă o dată, şi încă o dată…”

1525389_474749425967775_2001588162_nSursa

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Etichete:, , , , , , ,

Fratelui meu Călător: OMUL

26 ian.

teatru-radiofonic

1. Aminteşte-ţi că trăieşti în Lume. Aici valorile sunt într-atât
de subiective, încât aproape că au luat chip uman – câte
chipuri, atâtea valori. De aceea fereşte-te de a rătăci printre
ele; stabileşte-ţi propria ta valoare şi caută a-ţi fi propria
măsură !

images (3)

2. Dacă te-ai hotărât să faci ceva în această privinţă, fă ceea
ce cu adevărat îţi doreşti ! În caz de nereuşită vei avea puterea
să o iei de la capăt; în caz de succes vei fi înzecit mai fericit.
Apoi caută-ţi un Drum!

pareri

3. Cere părerea oamenilor, dar nu asculta ce spun ei. Cîte
capete-atîtea păreri! Capetele luminate au pus învăţătura în Cărţi;
caut-o şi ia-o cu tine! Foloseşte din ea cît şi cînd îţi trebuie. Fiecare
lucru la timpul lui!
Dar mai ales nu o risipi! Nici chiar pe tine însuţi să nu o
cheltui: ce te face să crezi că ai valora atît de mult?

images

4. Adevărul e cea mai pervertită valoare. Fiecare are
realitatea lui şi adevărul lui. De aceea refuză să mai cauţi
Realitatea şi Adevărul!
Tu ai realitatea şi adevărul tău? Cît de departe sînt ele de
primele?
Ar fi cazul să porneşti la Drum!

562654_629797103707028_188158975_n

5. Toate Drumurile au şi părţi uşoare şi părţi grele, şi
urcuşuri şi coborîşuri, şi noapte şi zi. Eşti gata?
Mai verifică-ţi o dată rucsacul !

6. Fiecare Drum are Povestea proprie. Eşti pregătit să o
asculţi? Dacă nu-ţi place nu îl alege pe acela. Şi, fii sincer:
Drumurile citesc în sufletele oamenilor !

13 - 144

7. Dacă nu găseşti nici o poveste care să-ţi placă, poţi inventa
una. Poţi crea apoi o potecă ori o autostradă care să poarte
Povestea ta.
Dar eşti sigur că ai ascultat toate Poveştile?

8. Dezavantajul tău că nu ţi-a plăcut nici una. Ai cîştigat
posibilitatea de a te rătăci ori chiar de-a te pierde. Şi ca bonus:
faptul de-a fi mereu singur – cine crezi că se-nsoţeşte cu un nebun
care vrea să facă un Drum nou.
„Drumurile sînt de cînd lumea; aceleaşi!“ – vei auzi spunîndu-se.
Oamenilor le plac potecile bătătorite şi poveştile deja rostite! În felul
acesta se mulţumesc să le asculte şi adorm înainte ca Viaţa să-i
oblige a le trăi…

alta-lumina1

9. Aşa că ia-ţi Drumul tău şi du-te, Străinule! Şi nu privi în urmă
! Mai tîrziu vor veni unii, apoi alţii, apoi mulţi, să te urmeze. Ei n-au
cu ce te ajuta! Tot sprijinul tău e-acolo – Înainte, în Necunoscut,
în Steaua-Călăuză ce te îndeamnă de Sus , de pe Firmamentul
Întunericului ! Păşeşte în Noapte şi fă Lumină pentru cei ce vin!
Dar mai ales, nu privi în Urmă !

curiozitati despre pasari

10. Acum, că ţi-ai luat grija de la oameni, însoţeşte-te cu
păsările Cerului, cu florile Cîmpului, cu stîncile Muntelui. În ele te
vei pierde şi-n ele te vei regăsi. Mereu, neîncetat, pînă la capăt!

11. Ţi-ai imaginat vreodată Sfîrşitul – sfîrşitul Drumului ?
Dacă da, bagă de seamă: acela nu e Drumul, e doar o Potecă,
ce te apropie sau te abate de la El ! Drumul e cel care se pierde
în Zare!
Dar şi Potecile pot fi de trebuinţă. Numai să păstrezi Măsura:
Drumul e gelos din fire şi nu acceptă Abuzurile! De-aceea, chiar
de picioarele tale vor umbla pe Poteci lăturalnice, Privirea
Sufletului fie-ţi mereu asupra Lui aţintită!

21-03-13 - 1

12. De vrei, poţi să te şi grăbeşti. Dacă te crezi în vreo competiţie
cu cineva… Dar aminteşte-ţi: Parcurgerea e mult mai importantă
decît Ajungerea! Cronometrul Timpului e numai pentru cei ce vin
după tine… Aşa că mai bine deschide Ochii Minţii şi umple-ţi
rucsacul Sufletului cu îmbelşugate Roadele Înţelegerii. Vei avea
suficientă nevoie de ele mai Tîrziu!

13. Nu te abate prea mult după florile de pe margine, ori
după umbra răcoroasă. Deşi, uneori ele pot fi de mare ajutor,
mai ales cînd străbaţi Pustiuri aride. Dar nu zăbovi: Drumul
tău te aşteaptă !

14. Nu dispera cînd lucrurile nu merg întru totul aşa cum ai
prevăzut. Drumurile au şi ele nevoie de momentele lor de

libertate, de Potecile lor lăturalnice. ( Aminteşte-ţi că şi tu le-ai
fost infidel de atîtea ori ! )
Aşa că fă-i Drumului tău acest favor şi închide ochii. Atunci
cînd îi vin năbădăile lasă-l să te poarte acolo unde vrea el.
Degeaba te opui: nu faci decît să-ţi răneşti singur sufletul.
Oricum, vei vedea, lucrurile se vor rezolva mai bine chiar
decît sperai. Trebuie doar să fi cinstit cu tine şi să priveşti
obiectiv: acum te afli într-o altă postură, într-o lumină nouă.
Drumul te-a adus Aici !

(Trebuie să-ţi mărturisesc un secret: Drumurile nu sînt libere
să facă ce vor; ele se supun Instinctului Universal, care le
spune ce, şi cînd, şi cum să acţioneze. De-aceea nu are rost să
te opui: tu eşti liber să alegi, dar ele ascultă de Legi mai presus
de Fire – şi mai presus de tine! Îmi pare rău că trebuie să te
descoperi atît de mic… Totuşi îţi poate rămîne consolarea
Credinţei. Dacă nu, n-am cu ce să-ţi fiu de folos; trebuie să te
descurci singur; pentru că, fără Credinţă, aşa şi eşti ! )

15. Mergi cît te ţin picioarele, nu te opri. Cînd nu mai poţi, mai
fă un pas în plus. Fiecare Popas trebuie să fie o prăbuşire!
Altfel nu vei şti niciodată dacă l-ai meritat cu-adevărat.

16. Primul tău gînd, cînd te-ai oprit să fie acela de-a porni,
chiar dacă pe moment nu mai poţi. Trebuie să fii pregătit; ca
atunci cînd te ridici, să mergi, nu să-ţi pierzi vremea gîndindu-te!

17. Din cînd în cînd trebuie să-ţi pui la încercare Drumul: să te
abaţi voit de la el! Dă-te cîţiva paşi în lături şi revino apoi: vezi

de-l mai recunoşti. Căci adevărata cunoaştere se naşte numai
dintr-o repetată re-cunoaştere. Aşa vei şti mereu că e Drumul
tău, şi vei putea proba aceasta oricui; mai ales ţie însuţi !
…Şi nu te îngrijora: Drumul se va bucura mai tare de
revenirea ta, uitînd tristeţea părăsirii. La urma urmei el ştie
una: fidelitatea trebuie probată, căci cine nu s-a îndoit
niciodată, n-a ajuns încă la credinţă !

dont-look-back

18. Din cînd în cînd poţi să te gîndeşti şi la oameni. Dar ai
grijă: nu privi în urmă ! Nu întoarce privirea de la Steaua ta. În
ea poţi să-i vezi pe toţi: oamenii de Mîine! Căci alţii nici nu
există. Nu încă…

19. Atunci cînd te hotărăşti să porneşti la Drum, nu te grăbi să-ţi
cauţi tovarăşi. Uneori Drumul se-ngustează atît de mult, încît
deabia poţi să treci tu singur. Şi în plus, fiecare are Drumul său !

1235485_416238395148815_1313613712_n

20. Pot fi momente cînd două Drumuri se petrec paralel.
Bucură-te şi salută partenerul de vis-à-vis. Profită şi fă schimb
(cinistit!) de experienţă cu el. Dar nu te aştepta să vă însoţiţi
veşnic. În geometria Naturii, paralelismul e un caz particular.
Iar suprapunerea ( identitatea) o imposibilitate. Cele mai multe
Drumuri sînt în Planuri diferite. De-aceea zic: fereşte-te de-al
atrage pe Celălalt, pe Drumul tău. Rişti să-i răpeşti Realităţii
din Planul lui ultimul (şi singurul) om. Te-ai gîndit cum
suplineşti Pustiul acesta; cum umpli golul? Cine va merge în
contiuare pe Drumul aceluia?

21. Pe de altă parte gîndeşte-te că şi tu poţi fi atras de pe
Drumul tău pe altul paralel. Fii cu ochii-n patru! Oamenii, de
multe ori, nu ştiu ce fac.
Dar mai ales fereşte-te de Interesecţii ! Unele sînt simple
încrucişări, însă altele adevărate Răspîntii – dureros de
ademenitoare capcane. Chiar şi cel mai mic Popas te copleşeşte
cu Somnul Uitării, iar la trezire nu vei mai şti încotro să o iei.

Aşa că mai bine nu poposi deloc ! Te vor ademeni multe
glasuri petrecăreţe. În faţa ispitei lor închide ochii şi astupă-ţi
urechile. Lasă-te în voia Paşilor tăi, care, acum obişnuiţi cu
mersul, vor şti să recunoască totdeauna continuarea Drumului.
În felul acesta îţi vei săvârşi Călătoria .
Şi nu privi înapoi: vei vedea gloata ce te urma pe tine
întîlnindu-se cu gloatele venite pe alte Drumuri. Se vor pune la
taifas şi benchet. Într-un tîrziu, cînd îşi vor reveni, unul cîte
unul se vor ridica şi vor merge – care-ncotro: ce contează de
unde-au venit şi spre ce îi ducea Drumul! Pentru ei toate
Drumurile sînt la fel. Tot ce le trebuie este tovărăşia şi
petrecerea. Ei n-au auzit încă de Stele-Călăuză !

sungirl

22. Dacă vrei să înţelegi oamenii cu-adevărat, priveşte-l pe
fiecare ca un Univers în sine, cu Soarele lui Central, în jurul
căruia gravitează toate. Şi orice intrus – vizitator, hoţ, colonist,
sau pur şi simplu hoinar – trebuie redus la această regulă a
Gravitaţiei. Chiar şi Adevărul e necesar să devină o planetă-satelit
a Soarelui Central…
Dacă doreşti să şi comunici cu ei, trebuie, mai înainte de-a
învăţa limbajul Sistemului, să te deprinzi a vedea în Lumina

respectivului Soare. Dar mai ales, în Altarul lui, nu aminti de alte
Stele pe care le-ai întîlnit, ori le-ai zărit în Drumul tău: poate fi
considerată blasfemie şi unii Sori sînt foarte geloşi din fire!

23. Dacă se-ntîmplă să fi urcat prea mult, ori prea repede,
opreşte-te şi te uită în urmă: îi vezi venind pe Ceilalţi? Dacă nu
– nu-i nimic; nu zăbovi aşteptîndu-i ! Nici o pasăre nu zboară
prea sus dacă zboră cu propriile-i aripi ! Asigură-te numai că ai
lăsat suficiente Urme şi Semne de Sprijin, ca şi ei să găsească
Drumul; dar mai ales, să te poată urma, urcîndu-l !

24. În Drumul tău s-ar putea să întîlneşti diverse Lucruri:
unele scăpate, altele aruncate, unele aflate acolo parcă de o
veşnicie, altele abia atunci făcîndu-şi intrarea în Lume. Ştiu că
multe te vor atrage şi te vor îndemna să le iei, iar altele le vei
dori înlăturate din calea ta. Însă, înainte de-a muta vreunul din
aceste Lucruri, zăboveşte o clipă de te-ntreabă: ce-ar fi dacă
echilibrul Marii Balanţe a Universului ar sta în gramul de
Existenţă a tocmai acelui Lucru? Eşti pregătit pentru haosul ce-l
poţi produce în Rosturile Lumii?

Sau ai ceva de pus în schimb? Căci dacă nu vei pune nimic în
loc, fii sigur: nici nu te vei alege cu nimic! Aceasta-i Legea Vieţii: nu
poţi lua, fără-a da!
Altfel n-ai cum a Fi !

1544977_604448672955046_488222260_n

25. Cînd te opreşti la Popasul de Noapte, nu-ţi pierde vremea
cu focuri de tabără şi cîntece de chitară. Soarele răsare atunci

cînd trebuie, şi dacă nu-ţi găseşte umbra paşilor în praful
Drumului, să ştii de ce n-ai ajuns la timp !

26. În fiecare Dimineaţă, înainte de a porni la Drum, rosteşte
o rugăciune către Soarele tău. Dar fii cu băgare de seamă:
rugăciunea nu-i o cerere! Iar în plus, între rugăciune şi
blasfemie distanţa e-atît de mică!…De-aceea lasă-ţi mai bine
Conştiinţa să vorbească: pentru că ea, cu siguranţă e cel mai
bun orator.
Iar tu, despovărat de această grijă, îndeletniceştete cu cele
mai importante trei lucruri ale Zilei: primul, să-ţi aminteşti că
Exişti; al doilea: să-ţi aminteşti încotro te îndrepţi; al treilea: să-ţi
aminteşti mereu de primele două…
Acum eşti gata pentru Primul Pas !

999667_613583391999951_1540055543_n

27. Mai adu-ţi aminte că Vulturii niciodată nu se grăbesc: ei
sînt discipolii Răbdării şi, tocmai de aceea, maeştri ai Zborului.
Şi ce altă pasăre este mai aproape de Soare ca ei ?

Aurelian BURCU – Metode practice pentru sporirea performanțelor individuale

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

 

Etichete:, , ,

Castelul vieții tale

23 dec.

A fost odată un Senior care se hotărâse să facă o excursie prin Europa. Ajungând în Marea Britanie, din aeroport a cumpărat un ghid de călătorie ce cuprindea castelele  ce pot fi vizitate în Marea Britanie , în el fiind menționate zilele și orele de vizită, uneori acestea fiind foarte limitate. Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a văzut o ofertă  specială „Castelul vieții tale”. Din fotografiile prezentate , castelul nu este mai bun sau mai rău ca altele… Ghidul mai indică că, din motive care vor fi anunțate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxa la intrare , ci la ieșire , iar coordonarea zilei și orei vizitei, urmează a se face individual , la numărul de telefon indicat. Intrigat de oferta neobișnuită , domnul de cum ajunge la hotel , formează  numărul de telefon și se înțelege cu proprietarul despre data călătoriei. Castelul Vietii Tale „Totul în lume decurge după anumite legi ” era inscripționat la intrarea în castel, iar la ușă domnul a fost întâmpinat cu foarte multă amabilitate de către un om îmbrăcat într-o fustă tipic scoțiană, în carouri. – Ceilalți vizitatori au intrat deja ? – se interesează turistul. – Ceilalți vizitatori ? – se miră omul. Nu , nu mai e nimeni, vizitele  în Castelul nostru se efectuează individual și nici serviciile unui ghid nu oferim. Nespunând nimic cu referire la programul de lucru, el a început a-i povesti turistului istoria  castelului și a făcut o trecere în revistă a tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe pereți, sala cu modele de armuri de lângă intrare, armele militare din cameră sub scări, catacombele  și camera de tortură din temniță. Când a terminat povestirea , el i-a înmânat vizitatorului o lingură și a cerut ca pe parcursul  întregii călătorii să țină lingura cu partea concavă în sus. – Și asta de ce ? – a întrebat el nedumerit. – Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem taxă de intrare, iar costul excursiei îl stabilim în felul următor: fiecărui vizitator îi dăm o lingură, umplută cu nisip fin, în acesta fiind exact o sută de grame de nisip, iar fiecare care intră pe tot parcursul vizitei trebuie să poarte  această lingură cu el. După terminarea călătoriei , măsurăm nisipul rămas în lingură, iar pentru fiecare gram lipsă se achită o Liră sterlină. – Și dacă nu vărs niciun gram ? – Oh, în acest caz, vizita este gratuită. Vizitatorul a fost surprins și amuzat de o astfel de condiție. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip și excursia Seniorului a început. Încrezător în puterile mâinilor sale, el a început să urce încet treptele, neluându-și privirea de la lingură. În partea de sus, lângă galeria de tablouri, el a decis să nu meargă, pentru că vântul sufla puternic și ar putea vărsa nisipul. Apoi coboară sub scări pentru a ajunge la sala cu arme militare, însă stând sub scări , își dă seama că pentru a ajunge în acea sală trebuie să sară peste o balustradă. Lucru care nu i-ar fi pus viața în pericol, dar care sigur avea să ducă la vărsarea nisipului din lingură, așa că , se limitează să examineze camera de la distanță. Pentru același motiv,  Seniorul nu a coborât în temniță, deoarece trebuia să coboare pe niște scări foarte abrupte. Foarte mulțumit de faptul că a păstrat conținutul din lingură intact, a început să se  îndrepte spre locul unde și-a început turul. Acolo era așteptat de persoana în fustă scoțiană, cu o balanță în mână. Seniorul a golit conținutul din lingură în balanță și aștepta nerăbdător rezultatul. – Surprinzător, ați pierdut doar jumătate de gram, ceea ce înseamnă că, nu trebuie să plătiți nimic pentru vizita efectuată – spune proprietarul. – Mulțumesc. – Ți-a plăcut vizita ? – întrebă la sfârșit omul în fustă. Turistul, după un moment de ezitare , decide să fie sincer. – De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gândit la nisip și nu am reușit să examinez ceea ce era în jurul meu. – Foarte regretabil!!!… Știi, voi face o excepție pentru tine. Din nou, voi umple lingura ta, pentru că astea sunt regulile , dar de data asta uită de nisip, chiar dacă îl verși pe tot, nu vei plăti nimic pentru vizită. Unica condiție e că trebuie să reușiți în 12 minute, deoarece după asta trebuie să vină alt vizitator. Fără a risipi niciun moment, domnul a luat lingura și a fugit spre sala de lângă antreu, pentru a arunca o privire rapidă la exponatele de armură. După asta repede a coborât pe scări în temniță, nisipul deja îl vărsase tot, dar asta nu mai conta. Acolo el nu a petrecut niciun minut, pentru că timpul se scurgea destul de repede. Repede începe să alerge spre camera de sub scări , unde erau depozitate armele, dar aruncând o privire la ceas,   și-a dat seama că au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea se hotărăște să plece spre ieșire, unde era așteptat de proprietar. – Văd că nu mai aveți nisip în lingură, lucru ce mă face să cred că, nefiind obligat să aveți grija nisipului, de data asta excursia v-a plăcut. – De fapt, nu – a spus el în cele din urmă- Mă gândeam cum să nu întârzii, chiar dacă  am vărsat  tot nisipul , nu am avut nicio plăcere. Omul în fustă își aprinde pipa și spune: – Există oameni care trec prin „Castelul Vieții” lor, încercând să nu plătească pentru nimic, și nu se pot bucura  de această călătorie. Mai sunt și alții, care întotdeauna sunt grăbiți, pierd repede totul și nu pot obține plăcere. Puțini înțeleg știința vieții. Ei descoperă fiecare ungher și se bucură de fiecare moment. Ei știu că trebuie să plătească pentru tot, dar înțeleg că în viață sunt lucruri pentru care merită să plătești. Sursa

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

 

Etichete:, , , , , , ,

Sfântul Nicolae

5 dec.

Începând cu secolul al VI-lea, Nicolae a fost recunoscut ca sfânt. Lui îi sunt atribuite 21 de miracole, fiind cunoscut pentru dragostea sa pentru copii şi pentru bunătatea pe care o răspândea în jurul său.

Sfântul Nicolae
De când era copil, a fost renumit pentru minunile pe care le înfăptuia. Legendele povestesc că a readus la viaţă un corăbier, care căzuse de pe catarg, a vindecat boli incurabile, a oprit, prin rugăciune şi post, o furtună de pe mare şi a
readus la viaţă nişte studenţi, care fuseseră jefuiţi şi omorâţi de un hangiu.

Una dintre cele mai cunoscute legende în care apare Sfântul Nicolae este cea a celor trei surori, fetele unui om sărac, care, din această cauză, nu se puteau mărita.
Trecând pe lângă casa sărăcăcioasă, Nicolae le-a auzit pe fete plângând, pentru că tatăl lor era nevoit să le vândă unui bogătaş şi a lăsat în faţa casei un săculeţ cu aur, pentru ca fata cea mare să se poată mărita.

A făcut la fel şi în anul următor, când trebuia să se mărite fata mijlocie. În al treilea an, tatăl fetelor a stat la pândă, ca să vadă cine era cel care le ajuta pe fiicele lui. Ca să nu fie descoperit, Nicolae s-a suit pe acoperişul casei şi a aruncat punguţa pe horn. Săculeţul a căzut într-un ciorap care era pus la uscat la gura focului, de aici provenind obiceiul ca micuţii să primească cadouri în şosetele agăţate la gura şemineului

Moș Nicolae

Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată copiilor. Se spune că este bătrân şi are barba albă, iar în ziua de Sfântul Nicolae, acesta îşi scutură barba, ca să cadă şi primii fulgi de zăpadă.

Pentru c o p i i i cuminţi, Moş Nicolae aduce dulciuri şi fructe, dar cei care nu au fost ascultători primesc de la Moş o nuieluşă. De Sfântul Nicolae se pun crenguţe de măr în apă, ca să înflorească de Crăciun.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Etichete:, , , , , , , , , , , , , ,

Cum poți recunoaște dacă un om nu știe ce vrea la un moment dat

10 nov.
  1. Chiar dacă primește ce afirmă că își dorește, nu este mulțumit/ă; ține minte ca literă de lege că acela care nu se mulțumește cu puține nu se va mulțumi nici cu multe;
  2. Întrebat/ă ce vrea, se eschivează sau răspunde abstract, fără nicio idee concretă; răspunde altceva decât este întrebat( exemplul ideal: Ion Iliescu);
  3. Azi îți spune ceva, mâine îți spune altceva;
  4. Renunță la o situație pentru alta, apoi regretă;
  5. Strugurii la care nu ajunge sunt mereu cei mai buni;
  6. Dă vrabia din mână pe cioara din păr;
  7. Cu cât are mai multe alternative, cu atât arată mai mult blocaj,
  8. Nu știe să explice de ce e important ceea ce spune că urmărește;
  9. Spune că nu vrea nimic;
  10. Răspunde „nu știu”,  „mai vedem”,  „mă mai gândesc”, sau  „îți răspund mai târziu”.

Atunci când nu știi ce vrei, pierzi chiar și ceea ce ai!
Cum poți recunoaște dacă un om nu știe ce vrea la un moment dat

Căile persuasiunii în negociere – Ștefan ALEXANDRESCU

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Etichete:, , , , , , ,

← Older Entries
Newer Entries →