„Pe o mare de durere, bătută de talazuri, când totul se scufundă și piere, sub furtuna greutăților, doar ea, speranța, te mai îndeamnă, ca o steluță mică și albă, care licărește și-ți luminează calea, să vâslești mai departe, să-ți găsești limanul…
Doar ea te mai mângâie și-ți încălzește pieptul când te cuprinde frigul și spaima deznădejii….!”
Un om bogat, pasionat de artă, avea în colecţia lui opere ale tuturor marilor maeştri, renascentişti, clasici şi moderni, din toate şcolile şi curentele. Deseori stătea împreună cu unicul său fiu, admirând minunatele piese din colecţia lor. Dar a izbucnit războiul şi fiul a fost înrolat şi trimis la lupta. El a dat dovadă de mult curaj şi a murit la datorie, în timp ce salva viaţa unui camarad. Când a primit anunţul, tatăl a fost profund îndurerat de pierderea unicului său fiu. O lună mai târziu, a auzit bătăi la uşă . În prag stătea un tânar cu un pachet mare în braţe...El a spus:
– Domnule, nu mă cunoaşteţi. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastră şi-a dat viaţa. În acea zi el a salvat multe vieţi ale celor răniţi dar, în timp ce încerca să mă ducă pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a străpuns inima, el murind pe loc…Deseori ne vorbea de dumneavoastră şi despre pasiunea pe care o aveţi pentru artă.
Tânărul i-a înmânat pachetul. -Ştiu că este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins că fiul dumneavoastră ar fi vrut să aveţi acest tablou.
Tatăl a început să desfacă ambalajul. Era un portret al fiului său, pictat de tânar. Privindu-l atent, a fost uimit de felul în care tânărul pictor a reuşit să surprindă chipul, dar şi personalitatea fiului său. Tatăl a scos un suspin şi cu ochii plini de lacrimi a mulţumit tânărului, oferindu-i şi o sumă de bani pentru tablou. -O, nu se poate aşa ceva, domnule… Toată viaţa nu voi putea să plătesc pentru ceea ce fiul dumneavoastră a făcut pentru mine. Acesta este doar un cadou. Tatăl a prins tabloul pe una din simezele sale. De câte ori avea vizitatori, el începea prin a le arăta portretul fiului său şi numai după aceea le dădea voie să vadă marile capodopere colecţionate. Dupa moartea batrânului tată, s-a organizat licitaţia marii lui colecţii de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau să vadă şi, mai ales, să achiziţioneze tablouri pentru propriile lor colecţii. La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegată să conducă licitaţia,adjudecătorul, a deschis sesiunea, lovind cu ciocănelul: -Începem licitaţia cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta? În sală s-a lăsat liniştea….Apoi, de undeva din fundul sălii, o voce a strigat: -Am venit să vedem marile opere! Sari peste această piesă!… Dar, netulburat, adjudecatorul a continuat: -Face cineva o ofertă pentru acest portret?… 100?… 200?… Din sală, cineva a strigat iritat: -Nu am venit pentru acest portret!… Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso şi ale celorlalţi maeştri!… Haideţi să trecem, cu adevărat, la licitaţie!… Netulburat, adjudecătorul a continuat: -Fiul!… Fiul!… Îl vrea cineva pe fiul?!… Într-un târziu, din cel mai îndepărtat colţ al sălii s-a auzit o voce timidă: -Dau eu 10 pentru acest portret… Era cel care fusese, ani mulţi, grădinarul tatălui şi al fiului. Fiind un om sărac, nu putea să ofere mai mult. -Există o ofertă de 10!… Cine dă mai mult?!… Dă cineva 20?!… Sala era în fierbere. -Daţi-i-l lui pentru 10!…Să trecem la maeştri!…La maeştri!… Nu-l voiau pe fiu. Toţi doreau să profite de ocazie şi să cumpere opere mari pentru colecţiile lor. Ferm, adjudecătorul a continuat: -10, odată!…10, de două ori!… Şi, lovind cu ciocănelul în masă: -Adjudecat! VÂNDUT pentru 10! Din faţă, cineva a zbucnit: -În sfârşit, putem trece la marea colecţie!… Calm, adjudecătorul a pus jos ciocănelul, spunând: -Îmi pare rău, dar licitaţia s-a încheiat. Rumoare în sală: -Dar tablourile?!…Cum ramâne cu maeştrii?!…Colecţia?!… -Regret, a spus adjudecătorul. Când am fost desemnat să conduc această licitaţie, mi s-a comunicat o prevedere secretă din testament, pe care nu am avut voie să o fac cunoscută decât în acest moment: licitaţia se referă numai la potretul fiului !Cine îl ia moşteneşte întreaga avere, care include şi toată colecţia de opere de artă! Omul care-l primeşte pe fiul obţine TOT!… Dumnezeu Tatăl a trimis acum 2000 de ani pe Fiul Său ca să moară pe cruce. La fel ca mesajul adjudecătorului, şi mesajul lui este: -Fiul, Fiul, cine-l primeşte pe Fiul?! Pentru că, vezi tu, acela care îl primeşte pe Fiul obţine totul…
Că într-atât a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru că tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3/ 16). Aceasta este adevărata dragoste…
O poveste emoţionantă (am descoperit-o pe construimimperii.ro… vă recomand să-i citiţi descrierea şi acolo…), cu un tânăr talentat… mai mult nu spun… vă antrenez curiozitatea…
„
Am 20 de ani de prietenie cu un instrument numit clarinet si nu cred nici acum ca sunt persoana potrivita care sa vorbeasca despre muzica; dau dreptate acelui artist care dupa 7 decenii de experienta (in desen) marturisea, la 80 de ani, ca in sfarsit stie sa deseneze un punct.
Dar imboldul de a va scrie mi l-au dat 2 oameni – ce stau in spatele a 2 site-uri: construimimperii.ro si 4tuning.ro – si traineri ce i-am avut la un curs de anteprenoriat, la Predeal.
Facem un salt in timp…
In clasa a 5-a am primit o carte, un manual de “cetire” din perioada monarhiei romanesti. In carte era o lectie, o poveste despre 2 frati, care pe mine m-a impresionat si m-a determinat sa pastrez cartea pana in 2012.
Am vandut-o unui anticar cu 90 de lei intr-un moment, in care doream sa particip la un curs de anteprenoriat – sa ma “agat” oarecum de curs, platind o prima rata – si, undeva, exista in mine o oarecare indoiala in privinta onestitatii relatiilor dintre oameni.
Cu un stres maxim am ajuns la Predeal.
Am ramas inmarmurit….
Personajele din povestea “mea”… erau aici:
Se vorbeste ca intr-o tara indepartata traiau 2 frati. Fratele mai mare avea sotie si copii iar fratele mai mic avea doar sotie. Erau vecini si fiecare muncea si cultiva cate un ogor, an de an. Dupa ce recolta se cocea, era culeasa, pusa in snopi si stivuita pe camp.
Intr-un an, intr-o noapte, fratele fara copii s-a trezit cu urmatorul gand:
“- Ma duc tiptil pe ogor, am sa iau 2 snopi de grau din stiva mea si am sa-i pun in stiva frateleui meu. Are copii si cu siguranta ii va folosi.”
Zis si facut.
A doua noapte, fratele ce avea multi copii i-a zis nevestii lui:
“-Ma duc tiptil sa iau 2 snopi de pe ogorul meu si am sa-i pun in stiva fratelui meu. El nu are copii dar cu cei 2 snopi va face economii”. In urmatoarea zi, ziua pe camp, cei 2 frati s-au intalnit, s-au salutat si si s-au uitat discret fiecare la snopii celuilalt. Mare le fu mirarea cand vazura ca gramezile de snopi erau la fel.
Peste alte doua nopti, fratele fara copii se scula cu noapte-an cap si lua 4 snopi de grau din stiva proprie si ii duse in gramada fratelui mai mare.
A doua zi, fratele mai mare observa gramada vecinului sau mai mica si se ingrijora ca acesta va saraci… Cum se lasa noaptea se scula, se duse pe ogorul sau, lua 4 snopi si ii cara pe ogorul vecinului sau.
Asa au facut nopti, si nopti si alte nopti la rand.
Intr-o noapte, cei 2 frati s-au intalnit pe camp, fiecare carand celuilalt snopi de grau in spate.
Atat de mult s-au emotionat, fiecare, de vederea celuilalt incat s-au imbratisat si-au plans.
Nu vreau sa renuntati la cartile de suflet pe care le aveti in biblioteca personala. Tin in continuare la carti, crezand ca pe om, o gradina si o biblioteca il pot face content. ( Cicero).
Dar, eu m-am schimbat si pus in situatia de a alege intre obiecte (sau carti) si oameni, aleg oamenii si toata armonia din ei si dintre ei.
În societatea actuală se justifică, îndeosebi, prezenţa unei anume calităţi: aceea de a fi puternic.
Gândul ne duce, în mod firesc, pe două planuri: unul legat de trup(partea vizibilă) ,şi, celălalt, de suflet(partea nevăzută).
Un trup puternic rezonează cu sănătate. În principal,trebuie, să-i oferi o alimentaţie corespunzătoare , precum şi, să faci, zilnic, câteva exerciţii fizice.
Dar un suflet puternic? Găsesc răspunsul în cuvintele părinteluiArsenie Boca care, spunea, în Tainele Iubirii, că ” puterile sufletului sunt: mintea, iubirea şi voinţa”. Aşadar, constat că, o sumă de trei valori reprezintă cheia.
Cu o minte luminată de farmecul iubirii, creezi voinţa necesară, asemeni unui impuls, spre a trăi mai frumos.
Mai rămâne de discutat un singur aspect. Este cel referitor la modul cum se îmbină cele două planuri. Interiorul va reprezenta, întodeauna, sursa de vitalitate pentru exterior. Împreună formează mecanismul complet, ce caracterizează, omul puternic.
O vorbă aduce pe alta, adesea fără voie. Închei, prin a vă invita, să reflectaţi dintr-un alt unghi, ceea ce înseamnă a fi puternic.
“Dacă plângi pentru lucruri pământeşti, dragă suflete, nu mai plânge”(Traian Dorz)
Cuvântul Autorilor Cartea aceasta condensează experiența noastră de cercetători în domeniul relațiilor de atașament în cuplu, într-un ghid practic pentru cititorul care dorește să întemeieze o relație durabilă ori să o amelioreze pe cea deja existentă. Teoria atașamentului este un domeniu de cercetare vast și deosebit de complex, vizând atât dezvoltarea copilului și relațiile parentale, […]
Dacă am fost mințiți cu privire la ipoteci, planurile 401 (k), portofoliile de acțiuni, fondurile speculative, instrumentele derivate, tranzacțiile pe bază de informații privilegiate, schemele Ponzi, valorile evaluate, ratingurile de credit și ratele variabile, de către Bear Stearns și Lehman Brothers, AIG și Citigroup, Bernie Madoff și Stanford Financial, în legătură cu invadarea Irakului și […]
Cartea sau filmul? Depinde, aș îndrăzni să răspund. Astăzi este despre ecranizarea unui roman, care s-a concretizat într-un serial de mare profunzime, cu două sezoane și cu povești de viață spuse, în taină, în acea cameră roșie. Ce știm (cu siguranță) „Serialul turcesc Destăinuri este bazat pe poveștile reale incluse în volumul În interiorul medalionului […]
Colecția NOI este despre Casă, Pământ și Om; cuprinde cărți despre mediu și despre urma pe care o lăsăm noi. Considerăm că impactul pe care o carte îl are asupra mediului înconjurător este la fel de important ca impactul ei asupra spiritului. La editarea fiecărei cărți, minimalizăm consumul de resurse naturale și alegem procesele de […]
* De duminică – Minune a Icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Hadâmbu Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea. Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!
Acest site şi materialele expuse în cadrul lui sunt protejate de legea drepturilor de autor. Este interzisă copierea şi distribuirea în orice fel a materialelor scrise publicate in cadrul acestui blog, fără acordul autorului, sau fără o menţiune bibliografică/URL site.
Zâmbetul Soarelui 
Păreri