Arhiva | Un gând, o vorbă bună RSS feed for this section

O tristeţe, două tristeţi

17 nov.

Ce  faci dacă ai o tristeţe? Dar mai multe ? Doreşti să le păstrezi doar pentru tine, pentru că, aşa este corect. Sau, cum să fie ? Să spui, tuturor ,ce te-a supărat ?.  Gândurile le împarţi doar cu tine, chiar dacă, uneori, mai sunt câteva ,ce îşi fac loc ,în diferite discuţii. Acele puţine vorbe le aduci unor persoane de încredere, care ,te pot înţelege şi te pot ajuta cu un sfat. Pot afirma că, am momente când, mă mai cuprind tristeţi ,de toate felurile. Aşa a fost şi astăzi.  O zi mohorâtă, un cer întunecat ce a vestit melancolia mea.  Am fugit,departe, pe drumul amintirilor şi am găsit imagini fermecătoare.  Dintre toate Copilăria mi-a învăluit sufletul . Nu voi uita gustul inegalabil al inocenţei . Dar nu prea am ce face ,decât, să caut momente actuale, de zi cu zi, care să mă înveselească, să-mi redea energia umană  şi să uit de calculul tristeţilor. Cum toate lucrurile se întâmplă, cu un motiv ,în viaţa noastră ,şi supărările au rostul lor, probabil…

O tristeţe, două tristeţi

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Perla şi scoica

7 nov.

O scoică a văzut o perlă căzută pe fundul oceanului. După mari eforturi, a reuşit să apuce perla şi a aşezat-o lângă ea, pe o frunză. Ştia că oamenii caută perle, aşa că s-a gândit:
– Această perlă îi va tenta. O vor lua, iar pe mine mă vor lăsa în pace.

Când a apărut primul căutător de perle, ochii acestuia erau condiţionaţi să caute scoici, nu perle stând pe frunze. De aceea, el a apucat scoica, care, întâmplător, nu avea înăuntru nicio perlă, şi a lăsat perla să cadă din nou pe fundul oceanului.

Ştiţi exact, unde, trebuie sa priviţi. Tocmai de aceea, nu reuşiţi, să găsiţi Esenţialul.

Perla şi scoica

Sursa: 1, 2

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Trăiţi în armonie cu ceilalţi oameni

5 nov.

Trăiţi în armonie cu ceilalţi Omul contemporan are tendinţa să se vaite, să se plângă în permanenţă. Este necesar să fiţi în armonie cu voi înşivă, cu oamenii şi cu lucrurile din jur. Nu ceilalţi trebuie să se adapteze, ci voi trebuie să vă adaptaţi la stilul lor. Pentru aceasta , trebuie să faceţi eforturi necontenite, să daţi dovadă de răbdare şi calm.

Pentru buna funcţionare a maşinii voastre morale, meditaţi un sfert de oră înaintea unei greutăţi oarecare şi veţi descoperi cauzele supărării şi le veţi putea preveni. Meditaţi zilnic cinci minute, chiar dacă totul merge bine şi astfel veţi înlătura cauzele ulterioare ale unor suferinţe.

Dacă lumea exterioară vi se pare ostilă, puteţi încerca să o armonizaţi. Lipsa de armonie dăunează atât succesului cât şi fericirii voastre. Trebuie să le spuneţi celor din jur care sunt greşelile pe care le fac. Trebuie să faceţi acest lucru fără să umiliţi, vorbiţi în chibzuială şi cu blândeţe ca unor adevăraţi prieteni. Veţi crea, astfel, armonia între voi şi ceilalţi.

Lipsa de armonie a determinat întotdeauna războaiele şi revoluţiile. Ambele forţe intrate în conflict sunt vinovate.

Faceţi eforturi să construiţi, nu să distrugeţi. Observaţi calităţile oamenilor, nu defectele lor, căutaţi soluţia fără a ţine cont de greşelile trecute. Nu rememoraţi şi nu regretaţi trecutul.

Sunt posibile mai multe căi de a vă pune în armonie cu ceilalţi. Încercaţi să faceţi exteriorul  vostru agreabil, vocea, vorba, atitudinea vă pot fi utile în acest scop. Acordaţi atenţie modului de a vă îmbrăca, prima impresie pe care o faceţi este decisivă. Este recomandat să vă îmbrăcaţi simplu, dar cu gust desăvârşit. Orice exces vă poate face ridicol.

Trăiţi în armonie cu ceilalţiÎngrijiţi-vă exteriorul! Fiţi atenţi la cuvintele pe care le spuneţi. Arătaţi-vă lumii aşa cum sunteţi, cu calităţi şi cu defecte: renunţaţi la laude. Observaţi-vă deprinderile, urmăriţi-vă gesturile. Abordaţi o atitudine destinsă, dar nu arogantă. Vorbiţi limpede şi răspicat urmărind armonia timbrului vostru vocal. Nu vorbiţi de rău pe nimeni, evitaţi să deveniţi judecătorul tuturor.

Pentru a deveni buni şi binevoitori, priviţi numai partea bună a lucrurilor. Dacă veţi căuta, veţi găsi merite şi la cei mai decăzuţi dintre oameni. Cu cât veţi fi mai binevoitori cu cineva, cu atât acesta vă va ajuta şi vă va urma cu plăcere. Atunci, în jurul vostru, se va manifesta armonia.

PenTrăiţi în armonie cu ceilalţitru a reuşi să vă cunoaşteţi bine meseria şi să vă întreceţi pe voi înşivă căutaţi în ocupaţiile voastre zilnice cauzele defectelor şi nereuşitelor voastre. Gândiţi-vă dacă vă cunoaşteţi bine meseria. Căutaţi să vă educaţi priceperea, îndrumarea. Dezvoltaţi calităţile mentale necesare şi veţi şti atunci ce vă lipseşte. Toate acestea le puteţi descoperi în timpul meditaţiei zilnice. Cauzele eşecurilor voastre interne  sau externe vor fi atunci înlăturate. Cercetaţi toate acţiunile voastre şi puneţi-le în armonie cu talentele şi aptitudinile voastre.

Îngrijiţi-vă glasul! Urmăriţi ca în vocea voastră să fie întotdeauna armonie. Muzica cultă înalţă sufletele şi dezvoltă armonia în natură. Vocea este un instrument muzical. Puteţi aprecia oamenii şi după vocea lor. Vocile oamenilor le trădează caracterul. Există voci ascuţite, surde, tremurătoare, nazale, false. Alte voci sunt impunătoare, exprimând forţă, dreptate, dragoste, drăgălăşenie, afecţiune, echilibru moral şi mental şi altele. Educaţi-vă vocea să fie de tipul celei care exprimă însuşiri frumoase. dacă veţi fi atenţi, veţi constata că, atunci când în suflet aveţi armonie, şi timbrul vocii este mult mai plăcut decât atunci când discordia vă stăpâneşte sufletul. Îngrijiţi-vă dicţia, urmăriţi felul în care vă exprimaţi ideile. O dată cu învăţarea, se va îmbunătăţi şi vocea voastră. Timbrul vocii impresionează mai mult decât vorbele pe care le rostiţi. Prin voce puteţi cultiva oriunde şi oricând armonie.

Trăiţi în armonie cu ceilalţiTrebuie să aveţi un singur scop: ” mereu mai bine”. Este bine să vă programaţi cu atenţie toate acţiunile. Puteţi avea un folos maxim dacă v-aţi întocmit în prealabil un plan.

Scopul suprem al vieţii voastre este perfecţionarea continuă a persoanei voastre fizice, mentale şi morale. Viaţa voastră poate deveni o manifestare de viaţă. Căutaţi armonia şi liniştea în voi, în timpul nopţii. Folosiţi proverbul : ” Noaptea este un sfetnic bun”. Dimineaţa, mintea este odihnită, liniştită, armonizată şi poate găsi soluţiile problemelor rămase nerezolvate.

Trăiţi în armonie cu ceilalţiFiţi răbdători şi perseverenţi!

Amintiţi-vă că rabdarea stă la baza oricărui succes. De obicei, cei nerăbdători nu sunt în armonie cu mediul şi sunt nevoiţi să-l schimbe mereu. Spre marea lor dezamăgire, când găsesc un nou mediu, sunt din nou în dezacord cu ceea ce există în jurul lor. Aceştia sunt cei care aleargă mereu după succes, schimbându-şi mereu mediul, scopul, profesia. Nu le urmaţi exemplul ; străduiţi-vă să cultivaţi armonie în voi înşivă. Nu fugiţi de mediul cu care nu sunteţi în armonie.  Cu cât mediul în care trăiţi este mai ciudat, cu atât sarcina voastră este mai grea, dar rezultatul pe care-l puteţi obţine este mai strălucitor. Prin atitudine pozitivă şi prin voinţă vă veţi atrage semenii, veţi transforma mediul şi veţi mări sfera de armonie. 

 (După Victor Pauchet – Calea fericirii ) ( Felicia Alida AVRAM – R.F.P. – nr 11 / 1996)

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

 

Zâmbetul

30 oct.
Zâmbiţi unul altuia, zâmbeşte-i soţiei, zâmbeşte-i soţului, zâmbeşte copiilor, zâmbiţi unul altuia – nu contează cui – şi vă va ajuta ca dragostea dintre voi să crească.” (Maica Tereza)
Mulţi americani cunosc povestea minunată a “Micuţului Prinţ”, scrisă de Antoine de Saint-Exupery.  Aceasta este o carte extraordinară şi plină de înţelepciune şi poate fi citită şi ca o poveste pentru copii, dar şi ca una plină de înţelesuri pentru oamenii mari. Sunt foarte puţini aceia care cunosc şi alte scrieri ale autorului. Saint-Exupery a fost un pilot neînfricat care a luptat împotriva naziştilor şi a murit în timpul unei lupte. Înainte de al doilea război mondial, el a luptat şi în războiul civil din Spania, împotriva fasciştilor. A scris o poveste fascinantă bazată pe această experienţă, intitulată Zâmbetul (Le Sourire).
Aceasta este povestea pe care vreau să v-o spun acum. Nu se ştie exact dacă povestirea este autobiografică sau este doar simplă ficţiune. Eu cred că este autobiografică. El povesteşte cum a fost capturat de inamic şi aruncat în închisoare. Era sigur că, a doua zi, urma să fie executat, pentru că acest lucru se vedea clar din privirile necruţătoare ale gardienilor şi din comportamentul lor dur. Din acest moment o să spun povestea aşa, cum mi-o aduc eu aminte, cu cuvintele mele.
“Eram sigur că or să mă omoare. Am devenit repede nervos şi tulburat. M-am scotocit prin buzunare să văd dacă nu cumva mai aveam vreo ţigară scăpată de percheziţia lor. Am găsit una, dar pentru că mâinile îmi tremurau, de-abia puteam s-o duc la gură.  Însă nu aveam cu ce să o aprind pentru că îmi fuseseră luate chibriturile. M-am uitat printre gratii la paznicul meu. Nu puteam să-i văd ochii. La urma urmei, de ce să se uite el la un lucru, la un cadavru? Atunci l-am strigat.
“N-ai cumva un foc, por favor ? ”
S-a uitat la mine, a ridicat din umeri şi a venit să-mi aprindă ţigara. În timp ce aprindea chibritul, privirea lui s-a lovit inevitabil de a mea. În acel moment am zâmbit. Nu ştiu de ce am făcut asta. Poate din cauza nervozităţii sau, poate,pentru că, atunci când eşti aproape de cineva, este foarte greu să nu zâmbeşti. În orice caz, eu i-am zâmbit. În acel moment a fost ca şi cum o scânteie s-a aprins între inimile noastre, între sufletele noastre. Ştiam că nu vroia asta, dar zâmbetul meu a trecut printre gratii şi l-a făcut şi pe el să zâmbească. Mi-a aprins ţigara şi a rămas lângă mine, uitându-se fix în ochii mei şi continuând să zâmbească. Am continuat şi eu să zâmbesc, conştient acum că mă aflu lângă un om, nu lângă un gardian. Iar privirea lui părea să aibă altă expresie acum.
“Ai copii?” m-a întrebat.
“Da, aici, aici”.
Mi-am scos portofelul şi am început să caut nervos fotografia familiei mele. Atunci a scos şi el poza cu ninos ai lui şi a început să-mi povestească despre planurile şi speranţele pe care şi le-a făcut cu ei. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. I-am spus că mi-e teamă că nu o să-mi mai văd vreodată familia şi că nu voi avea şansa să-mi văd copiii mari. I s-au umplut şi lui ochii de lacrimi. Brusc, fără să mai spună vreun cuvânt, a descuiat celula şi, în linişte, m-a ajutat să plec. Afară din închisoare, tăcuţi, am luat drumul înapoi către libertate. La marginea oraşului, m-a eliberat. Şi, fără nici un cuvânt, s-a întors în oraş.
Viaţa mea fusese salvată de un zâmbet”.

Da, zâmbetul – o legătură simplă, necondiţionată, naturală între oameni. V-am spus această poveste, pentru că mi-ar plăcea ca oamenii să ştie că undeva, sub nivelele pe care le construim ca să ne protejam demnitatea, titlurile, gradele, statutul social şi dorinţa de a fi văzuţi în anumite circumstanţe – sub toate acestea, rămâne eul nostru autentic şi pur. Nu mi-e teamă să-l numesc suflet .

Cu adevărat cred că, dacă aceste părţi se pot recunoaşte între ele, atunci nu vom mai fi duşmani. N-am mai putea urî, invidia sau teme. Cu tristeţe, vă spun că toate acele nivele, pe care le construim cu atâta grijă, ne îndepărtează şi ne izolează de comunicarea reală cu alţii. Povestea lui Saint-Exupery vorbeşte despre acele momente magice când două suflete se recunosc. Am avut şi eu câteva momente asemănătoare. Iubirea este unul dintre ele. Sau momentul în care priveşti un copil. De ce zâmbim când vedem un copil? Poate pentru că avem în faţa noastră pe cineva care nu are toate acele nivele intimidante, pe cineva al cărui zâmbet ştim cu siguranţă că este simplu şi din inimă. Şi ,atunci, copilul din noi zâmbeşte, pentru că l-a recunoscut pe celălalt. 

Hanoch McCarty

Zambetul
Supă de pui pentru suflet – 101 povestiri pentru mângâierea inimii şi înviorarea sufletului – Jack Canfield şi Mark Victor Hansen

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ochii şi personalitatea

29 oct.

Să vedem ce spun ochii despre personalitatea noastră :

  • Albaştri foarte strălucitori : slăbiciune,
  • Albaştri: dulceaţă, bunătate,
  • Albaştri închis: idei profunde,
  • Bleu-faianţă : pasiune, gelozie,
  • Cafenii : spirit viu,
  • Cafenii gălbui : talent, superioritate,
  • Verzi : bravură, constanţă,
  • Verzi-galbeni : perfidie,
  • Negri : viclenie,
  • Cenuşii : spirit agreabil,
  • Cenuşii foarte strălucitori : fineţe şi voioşie,
  • Spălăciţi : natură enigmatică,
  • Privire întotdeauna dreaptă : despotism,
  • Galbeni : ochi de asasin,
  • Privire pătrunzătoare : conştiinţa propriei valori,
  • Mari, expresivi : energie,
  • Mari, blânzi : sânge rece,
  • Mici şi vioi : perseverenţă,
  • Înfundaţi şi profunzi : invidie, ironie,
  • Foarte adânciţi în orbite : spionaj,
  • În unghi drept faţă de nas : agerime judicioasă,
  • Pleoapa superioară în arc : caracter fericit,
  • Pleoapa grea, atârnând : geniu,
  • Ochii umezi şi voalaţi : aptitudini faţă de arte,
  • Ochii surâzători : îndrăgostiţi şi miloşi,
  • Ochii lăsaţi : nepricepere,
  • Deschişi şi proeminenţi : încăpăţânare.

Ochii şi personalitatea

Sursa

 

 

 

 

 

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-