Arhiva | Un gând, o vorbă bună RSS feed for this section

Informatica

6 nov.

Informatica, şi în general tehnologia, a luat amploare în zilele noastre. Se încearcă o mecanizare a tot ceea ce înseamnă lucru obişnuit. Unii privesc cu încântare deoarece  li se usureză munca din multe puncte de vedere.

Alţii preferă să rămână neutri deoarece se ştie foarte bine că a înlocui forţa de muncă cu o maşină e în detrimentul celor care aveau un loc de muncă şi acum nu îl mai au.

Se micşorează  necesarul de personal ceea ce conduce automat spre dispariţia ofertelor de muncă.

Însă informatica aduce şi lucruri frumoase.

Ideea de a inova , de a crea noul viitor este destul de surprinzător.

Poate multă lume nu înţelege că a fi programator nu se reduce la simplul fapt că eşti o persoană „mecanizată”.

Este adevărat că trebuie să fii tare organizat, să planifici mereu tare bine ce ai de făcut, dar nu se pot realiza atât de multe lucruri minunate, dacă nu ar exista şi latura spirituală destul de dezvoltată.

Trebuie să ai o cultură, în primul rând a sufletului, pentru a putea să inovezi atât de multă diversitate.

Sunt şi ei oameni chiar dacă uneori din nevoia de a  finaliza proiecte sau alte aplicaţii sunt mai retraşi, mai puţin sociabili asta nu înseamnă că nu pot fi şi altfel în restul timpului.

Stresul este factor alarmant.

Termenele limita şi dorinţa de a face cât mai bine ceva pentru un client te pot face să devii oarecum inuman, chiar dacă e cam impropriu spus.

Nu cred că există meserie uşoară, în orice domeniu, dar parcă totuşi a scrie cod mi se pare că implică oarecum anumite calităţi. Nu oricine este capabil ca după finalizarea unor studii de specialitate să aibă randament în acest domeniu. Aici trebuie să lucrezi cu pasiune şi trebuie ca mereu să fii la curent cu ce apare nou.

Să ai capacitate de adaptare foarte rapidă şi să ştii să aplici acel ceva dobândit în proiectele tale.

Consider că informatica este un domeniu complex dar spectaculos pentru cine reuşeste să-l descopere cu adevărat.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Indiferența

6 nov.

Indiferenţa se defineşte ca fiind starea în care nu se manifestă interes pentru nimeni şi nimic. Urât moment în viaţa unui om. De ce ?  Pentru că pierde multe. Fie că eşti indiferent cu propria persoană sau cu ceilalţi, tot dificil este. Mă gândesc că a fi nepăsător faţă de tine implică o nemulţumire interioară ,care, se evidenţiază foarte bine în comportamentul cotidian . Când se discută despre lipsa de interes faţă de ceilalţi este oarecum diferit. În aceeaşi măsură poate fi cauzat de ceea ce am menţionat mai sus , dar, şi de faptul că vrei să te diferenţiezi cumva. De exemplu, fiind în cadrul unui grup nu saluţi, nu vorbeşti  cu o anumită persoană deoarece nu vrei să superi pe careva din grupul tău.Rămâi indiferent. Imoral părerea mea. Dacă ai şti cât de mult contează şi un simplu salut, o vorbă bună adresată cuiva ţi-ai schimba perspectiva măcar puţin asupra vieţii. E tare plăcut sentimentul când cineva îşi aduce aminte de tine şi te întreabă banalul „ce mai faci ?” . E important şi cum o spui. Fii entuziast. Îi înveseleşti ziua cuiva. Tu hotărăşti dacă te complaci sau nu cu situaţia. O zi bună şi nu rămâneţi indiferenţi!

Următoarul  filmuleţ prezintă câte ceva despre modul în care transmitem cuvintele celor din jur.

 

 

 

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

 

 

Cu sau fără România…

6 nov.

O problemă de actualitate în România este lipsa locurilor de muncă. De aici şi motivul pentru care românii preferă sa parăsească ţara şi să-si găsească un trai mai bun peste hotare. Este trist uneori când te gândeşti că într-o ţară ca a noastră se întâmplă  aşa ceva.

Familiile râmân fără un membru sau doi depinde şi dorul provocat de lipsa celor dragi îi determină şi mai mult să urască România. Este justificat pe deplin însă, nu trebuie uitat că, este o ţară frumoasă .  Peisajele minunate, voia bună şi bucatele româneşti sunt doar unele dintre  argumentele cu care te poţi mândri că eşti român.

Lista este lungă. Poate şi sistemul politic al României este conceput greşit. Cei ce sunt la putere încearcă să agonisească cât mai mult pentru ei iar restul populaţiei trăieşte mizerabil. Nu prea există clasă de mijloc la noi: ori ai prea mult, ori aproape deloc.

Un trai decent oferit de România este un vis pentru mulţi români. Ce rămâne de făcut? Cu sau fără România ?

 

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

A venit Urâta

6 nov.

Ce înseamnă oare să ai o tulburare mintală? Să încerci să te comporţi ca un om normal şi să nu reuşesti? Totul să fie zadarnic planurilor tale şi să te cufunzi tot mai mult în disperare… Un scenariu groaznic dar, care, din păcate este foarte frecvent întâlnit în societatea actuală. Nimeni nu trage un semnal de alarmă la o problema atât de complexă şi, în acelaşi timp, importantă.

O foarte cunoscută stare este depresia. Este o tulburare care devine tot mai misterioasă pentru specialişti şi care este greu de tratat.  Se pleacă de la ipoteza că, ea se datorează unui dezechilibru al substanţelor chimice din creier, alături de alţi factori precum stresul, oboseala, complexele, frustrările.

Cum recunoşti un depresiv? Cel mai important factor prezent  este insomnia, sau, la polul opus, un somn de peste 10-12 ore. Ar mai fi: dispariţia poftei de mâncare cât şi una exagerată, lipsa de interes faţă de activităţile cotidiene.

Îmi imaginez că este groaznic să fii un om depresiv. Să fii un pesimist convins, să te desconsideri mereu ca persoană, să nu ai vise, planuri de viitor şi, mai exact, tu egal zero. De aceea este bine dacă ştim astfel de persoane, să le ajutăm să meargă să se trateze.

Un proiect jurnalistic important despre depresie a fost făcut de Carter Center și Deutsche Welle. Vlad Mixich (HotNews) și Laurențiu Diaconu-Colintineanu (Deutsche Welle) au realizat o serie de interviuri cu diferite personaje ce, într-un fel sau altul, au intrat în contact cu cea pe care profesorul universitar Mihaela Miroiu a botezat-o Urâta. Din șase scurte testimoniale aflăm cum apare depresia, de ce vine ea, cum se manifestă și cum trec momentele ei cele mai acute.

Aici este link-ul către cele şase poveşti. A venit Urâta nu este neapărat un remediu sigur contra depresiei . Este, însă, un factor ce ajută prin mărturiile acelor persoane care s-au vindecat.

a-venit-urata

Sursă: 1,2

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Am uitat

6 nov.

Ce să fie oare şi cu senzaţia aceasta de a uita? Uiţi pentru că vrei sau pentru că aşa se poartă… Sunt de părere că, un om care aplică ambele lucruri nu prea are o formă de egalitate cu ceva anume. Să iau, de exemplu, situaţia când ai nevoie neapărat de cineva să te ajute întro problemă. Tu insişti şi când vine momentul, tu cu mare încredere, realizezi că respectivul(a) a cam uitat de tine. Tu cum te simţi? Aiurea. Tocmai ai pierdut ceva important. Asociază acel ceva cu ce îţi este ţie drag. Prefer întotdeauna să am în preajmă doar oameni care ştiu să se ţină de cuvânt. Ce fac eu pentru ei se întâmplă şi invers. Chiar dacă, ajutorul vine sub altă formă, adică de ceea ce am nevoie. Pare oarecum cam la extrem, însă realitatea se pliază foarte bine situaţiei.

Şi, ca să închei, totuşi într-un stil optimist, să vedem dacă aţi uitat Teorema lui Lagrange:

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-