Zâmbetul Soarelui

Mânăstirea Dălhăuţi este o mânăstire ortodoxă din România situată în comuna Cârligele, judeţul Vrancea (la circa 15 km vest de Focşani), aflată în episcopia Buzăului şi Vrancei. Este renumită mai ales pentru că aici se află o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni.
A fost mânăstire de călugări de la întemeierea sa (secolul XV după unele surse) şi până la desfiinţarea prin decretul comunist nr. 410/1959. A fost reactivată în anul 1990, ca mânăstire de călugăriţe.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului

Unul dintre motivele pentru care Mânăstirea Dălhăuţi era vestită în toată Ţara Românească şi chiar şi în Moldova, era faptul că aici se afla (şi se află şi în prezent) icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Această icoană are o poveste uimitoare. Se spune că ar fi una dintre cele şapte icoane pictate de însuşi Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca; specialiştii sunt însă de părere că icoana a fost pictată câteva secole mai târziu, fiind o copie după o icoană a Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca. Anufie Dălhăuş, ctitorul legendar al mânăstirii Dălhăuţi, ar fi adus-o de la Constantinopol, după cucerirea de către turcii lui Mehmed al II-lea Fatih (1453). Pe drumul de întoarcere, Anufie a fost însă prins şi jefuit de turci, iar icoana – tăiată cu iataganele şi aruncată în podul unui grajd. Batjocura turcilor nu a rămas însă fără urmări: în timpul nopţii, un vuiet neobişnuit cutremură grajdul, iar caii se comportă atât de violent, încât se omoară între ei. Zgomotul şi nechezatul cailor alertează grăjdarii care-şi găsesc şi ei sfârşitul în acel haos. Stareţul Anufie încearcă să explice turcilor cauza acestui dezastru prin intervenţia Maicii Domnului, dar este condamnat la moarte, iar icoana e aruncată în mare. Monahul scapă însă cu viaţă datorită faptului că ienicerul care trebuie să-l omoare era un român ajuns in robie la turci. Acesta îl eliberează, cu condiţia să nu mai calce prin Constantinopol (devenit Istanbul). Întors în ţară cu sentimentul amar al pierderii icoanei sfinte, Anufie se retrage pe malul Mării Negre să mediteze in singurătate. Seara se lasă încet. La orizont, roşeaţa cerului se contopeşte cu albastrul întunecat al mării. În acest decor de o rară frumuseţe, o lumină orbitoare pare că merge pe apă apropiindu-se tot mai mult, iar Anufie nu-şi poate explica acest fenomen. A doua zi, se întoarce iar la malul mării. De data aceasta, soarele ce se naşte din mare îi dezvăluie icoana sfântă plutind pe apă. Recuperarea icoanei sfinte stârneste lacrimi de bucurie pe obrazul lui intristat. Descoperă cu tristeţe că feţeleFecioarei şi Pruncului Sfânt fuseseră rănite cu iataganele in mai multe locuri. Acele răni au făcut să curgă sânge adevărat. Anufie a adus icoana la Mânăstirea Dălhăuţi – cicatricile de pe feţele Fecioarei şi Pruncului Sfânt se văd şi astăzi, ca şi cum ar fi făcute în carne adevărată.

Şi astăzi, aşezată în biserică, Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnuluieste deosebit de frumoasă, remarcându-se printre celelalte icoane din ţară prin unicitatea ei: Maica Domnului ţine Pruncul în partea dreaptă şi capul ei este aplecat foarte mult asupra Fiului, cu duioşie, iar chipul Fecioarei Maria revarsă o lumină dumnezeiască. Puţine sfinte icoane ale Maicii Domnului din ţara noastră inspiră atâta evlavie şi înălţare sufletească.

De-a lungul timpului, sfânta icoană a făcut multe minuni şi zilnic credincioşii aduc mulţumire Maicii Domnului. În vreme de calamităţi (secetă, inundaţii etc.), icoana este purtată în procesiune prin satele dimprejurul mânăstirii şi de fiecare dată a fost de un real ajutor.

Mânăstirea Dălhăuţi astăzi

Mânăstirea Dălhăuţi a fost mânăstire de călugări de la întemeiere şi pînă la desfiinţarea sa prin decretul comunist nr. 410/1959. Biserica Ortodoxă Română, prin strădania Preasfinţitului Părinte Episcop Epifanie al Buzăului, a reactivat această mânăstire în anul 1990, ca mânăstire de călugăriţe.

Între anii 1979-1990, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului fusese transferată forţat la Muzeul de la Posada, apoi la Muzeul de Artă din Bucureşti, pierzându-i-se urma. Cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Episcop Epifanie al Buzăului şi Vrancei şi prin străduinţa maicii stareţe de atunci, Emilia Focşa, icoana a fost readusă la Mânăstirea Dălhăuţi, fiind aşezată în sfânta biserică spre bucuria, mângâierea şi ajutorul celor care, cu evlavie şi cu dreaptă credinţă, se închină înaintea ei.

La ora actuală, Mânăstirea Dălhăuţi este unul dintre cele mai bine organizate aşezăminte monahale din Eparhia Buzăului si Vrancei. În ultima perioada de timp, aici s-au construit o clopotniţă impozantă, un corp nou de chilii şi s-a amenajat un muzeu într-o clădire nouă.

Sursă

Timpul este potrivit pentru o rugăciune… Aceste cuvinte, în general, sunt rostite la mânăstire:

„Din adânc de suflet, te rog, Măicuţa mea,

Şi cu smerenie, eu în genunchi îţi cad,

Primeşte-i, Preabuno, sub aripa Ta

Pe cei ce au suflet bun şi curat.

Acoperă-i, Maică, cu aripa Ta,

Fereşte-i de rele şi zile amare

Binecuvântează-le, Preacurato, viaţa,

Să le fie frumoasă şi pururi strălucitoare.”

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !