Arhiva | O carte RSS feed for this section

AICI ȘI ACUM

14 nov.

Soluția 9 împotriva presiunii

Când psihologul Fritz Perls a prezentat lumii terapia Gestalt prin înființarea Institutului Gestalt din New York, în 1952, probabil că nu era conștient că prezenta totodată lumii ceea ce avea să devină unul dintre marile clișee când vine vorba de presiune: „Rămâi în prezent”.

Terapia Gestalt se concentrează pe ceea ce se întâmplă acum – ceea ce faci, ceea ce gândești și ceea ce simți în momentul prezent – mai degrabă decât pe ceea ce a fost, ar putea fi sau ar fi trebuit să fie. Pentru a face asta, trebuie să lăsăm trecutul în urmă și să nu ne gândim la viitor, altfel nu vom putea să ne concentrăm atenția la reacția noastră din momentul prezent. Scopul terapeutului Gestalt este să mențină pacientul în locul și timpul prezent sau, așa cum ne învață mii de sportivi și antrenori, să ajute pacientul „să rămână în momentul de față”.

Din nefericire, mulți indivizi, inclusiv sportivi, au probleme în a urma acest sfat dacă nu li se spune și cum să rămână în momentul de față. Așa că Perls i-a învățat pe clienții săi cum să facă asta, iar metoda sa stă la baza acestei soluții împotriva presiunii:

CONECTEAZĂ-TE LA PROPRIILE SIMȚURI

Când doctorul Perls a observat că clienții săi alunecă în trecut sau se concentrează la viitor, i-a întors către prezent instruindu-și să-și experimenteze simțurile. „Cum se simte respirația ta?” ar fi întrebat el. „Ce vezi chiar acum? Ce sunete auzi?” Acestea sunt tipurile de întrebări pe care Dr. Perls le folosea pentru a-și ancora pacienții în locul și timpul prezent.

Aceleași întrebări te pot ajuta să detensionezi o situație de înaltă presiune. Presiunea pe care o resimți este intensificată de gândul la consecințele viitoare, de teama că vei repeta greșelile din trecut sau pur și simplu că îți vei lăsa mintea să rătăcească. Pot apărea greșeli din neatenție, iar abilități bine coordonate ajung să se separe. Performanța are de suferit.

Fie că simți presiune din cauza unui termen limită nerealist sau atunci când îndeplinești o sarcină sub control amănunțit, șansa de a performa cât poți tu de bine se îmbunătățește când te concentrezi pe locul și momentul prezent. Într-un studiu, piloților Air Force li s-a dat de îndeplinit o sarcină repetitivă care dura 30 de minute. Celor care li s-a spus: „Fii atent!”, la fiecare cinci minute, au îndeplinit sarcina mai repede și cu mai puține erori decât cei lăsați de capul lor. Un profesor care îi spune unui elev să fie atent încearcă să-și mențină elevul concentrat pe înțelegerea problemei, în locul și în momentul prezent. (Îndemnul e mai puțin eficient când e spus cu furie – sau cu o emoție de orice fel.)

Pentru a te obișnui să te conectezi la simțurile tale, practică următorul exercițiu, câteva minute pe zi. Scopul tău este să crești frecvența cu care te întorci către propriile simțuri pentru a te menține în momentul prezent, fie că discuți cu echipa ta sau îți asculți fiica sau fiul.

  1. Fii atent la respirație. Este rapidă, înceată, confortabilă? Concentrează-te asupra ei până ajungi la un ritm respirator confortabil.
  2. Ce vezi? La ce se concentrează privirea ta? Scrutează încăperea.
  3. Ce auzi? Închide ochii și descrie verbal sunetele pe care le auzi, inclusiv pe cele care vin din corpul tău.
  4. Timp de câteva secunde, de mai multe ori în fiecare zi, pune-ți întrebările de mai sus, în special când te afli într-o situație de presiune.

Data viitoare când te simți agitat înainte de un meci de golf cu un client sau cu un prieten, sau dacă simți că îți fuge gândul la altceva când ți se dau informații importante, sau când trebuie să te urci la volan pe vreme rea, conectează-te la simțurile tale ca să poți sta în momentul prezentului și să faci totul cât poți tu de bine.

* Extras din cartea Performanță sub presiune scrisă/gândită de Hendrie WEISINGER și J.P. PAWLIW-FRY

* Dacă ar fi să stai cu ursul

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!

PAS ÎN DOI: Eu Cu Tine, Tu Cu Mine, Și Împreună Separat?!

7 iun.

* PAS ÎN DOI este titlul unei colecții de cărți apărute la Editura HERALD. Principalele subiecte abordate sunt legate de relații și dinamica acestora. De la cel aflat în căutarea unei iubiri, la cuplul la început de drum, la familia cu un viitor copil, la cei maturi care doresc să se înțeleagă mai bine, și, și, și este o listă lungă și valabilă de idei pe care le poți regăsi în aceste volume.

Despre cărțile scrise de Harriet Lerner voi face referire în aceste rânduri. Dintre titlurile autoarei, apărute la această editură, menționez: Dansul furiei, Regulile unei relații de durată, Dansul relațiilor, Ghidul căsniciei.

Cine este Harriet Lerner

„Harriet Lerner, Ph.D (n. 1944), este un reputat psiholog clinician care s-a axat asupra psihologiei feminine și a relațiilor de familie. Timp de douăzeci de ani, a lucrat ca psiholog la Clinica Menninger din Topeka, Kansas, și a predat în cadrul instituției Karl Menninger School of Psychiatry. A obținut masteratul în cadrul Columbia University. Pe lângă numeroasele volume publicate, scrie articole în reviste de specialitate, susține workshopuri și conferințe, fiind o vorbitoare foarte îndrăgită de public.”

Ghidul căsniciei

„Oamenii își cheltuie banii munciți din greu pe sfaturile experților în relații, deși știu deja ce ar trebui să facă pentru a avea o căsnicie bună; sau, cel puțin, una mai bună. Mi-am amintit de acest lucru recent, ascultând jurămintele a doi tineri care se căsătoreau, având alături rudele și prietenii. Iată ce au spus aceștia:

Promit să te tratez mereu cu blândețe și cu respect.

Promit să fiu credincios, sincer și corect.

Promit să ascult cu atenție ce ai de spus.

Promit să cer iertare când greșesc și să îndrept răul făcut.

Promit să gătesc și să am grijă de casă.

Promit să-ți fiu partener și cel mai bun prieten la bine și la rău.

Promit să dăruiesc tot ce am mai bun în această relație.

Promit să respect aceste jurăminte în fiecare zi.

Dacă acest cuplu va respecta jurămintele în fiecare zi (chiar și cu o mare marjă de eroare), va avea o căsnicie fericită. Ce ar trebui să mai adauge experții? […]”

Experții spun că aproximativ 50% dintre căsnicii eșuează pentru simplul fapt că aceste REGULI PROMISE, deși știute nu sunt RESPECTATE. Se face apel la motivație și la diverse analogii pentru explicarea conceptului. Când vrei să slăbești, prin dietă și exerciții fizice, se pare că deși deții informația corectă și potrivită în acest sens (ce alimente e recomandat să mănânci, cât sport e bine de făcut săptămânal, ce tip de exerciții etc.), nu prea ai dorință și determinare suficientă.

Când îți dorești, cu adevărat, ca a ta căsnicie să meargă și atunci când sunt obstacole sau viața însăși își urmează cursul (apariția copiilor, anii trec și răsar semnele înțelepciunii pe chip etc.) tot ceea ce trebuie să faci este să lucrezi pentru ca relația ta să funcționeze. El partea sa, Ea partea sa, Și-Împreună pentru a menține vie relația.

Mi-a plăcut și următoarea exprimare cu tact (zic eu):

„Toate lucrurile care merită făcute necesită exercițiu, iar o căsnicie reușită nu este o excepție. Poți încerca să fii fericit, în defavoarea dorinței de a avea mereu dreptate sau de a avea dreptate într-o ceartă. Poți fi vesel, generos și deschis. Poți încerca să te impui cu tact. Poți să ai inițiativa de a aplana conflictele sau de a însufleți atmosfera, chiar dacă celălalt nu se poartă corect. Poți decide să adopți o poziție fermă cu privire la lucrurile cu adevărat importante – o poziție care să nu poată fi negociată prin prisma constrângerilor relaționale.”

Cartea Ghidul căsniciei cuprinde o serie de reguli, pentru ca să ai o relație armonioasă, frumoasă cu partenerul tău, cu familia, și să fie de lungă durată. Sunt mai multe practici care sunt la îndemână.

Șiiiiiiiiii, ar mai fi:

„Cunoașterea regulilor te ajută și le poți considera idei demne de luat în considerare. Uneori, nu trebuie decât să faci apel la bun-simț. Alteori, imaginația și un al șaselea simț sunt necesare pentru a privi situația din altă perspectivă. […] Relația ta îți mulțumește anticipat.”

Dansul furiei

Furie neexprimată, furie exprimată exploziv, furie cu tonuri calde, furie… ce serviți astăzi? Condamnată de unii, apreciată de alții, de fapt, în spatele ei stă un mecanism care e rezultatul unei experiențe nefavorabile din copilărie, care se activează, cu precădere, la maturitate. (Sunt și alte cauze care o determină).

Ce știu cu siguranță, o idee preconcepută ce spune că femeile cumsecade nu prea ridică tonul, nu dă bine, nu-i așa? Ce să mai spunem de relația cu un bărbat? Demitizarea acestui concept se încearcă în cartea lui Harriet Lerner, Dansul furiei.

Cum se face acest lucru? Autoare propune identificarea unui tipar relațional al propriei persoane, care să te ajute să conștientizezi comportamentul tău, cu ce e bine și ce e mai puțin bine, și, mai apoi, să intervii și să modifici unde este necesar. Dă multe exemple din poveștile de cabinet, unde abordează cu succes această tehnică și schimbă radical vieți. Soț, soție, copil, familie ca ansamblu – atenție la detalii – pe axa timpului. Ce frici apar când furia dispare? Numește sugestiv „Schimbă-te, te rog! Schimbă-te, la loc!

Spune-mi despre tine, ca să mă înțeleg pe mine!

Harriet Lerner propune o analiză amănunțită despre propria persoană, tu, prin prisma trasării, sub formă vizuală, a relațiilor din familia de origine și cum s-au finalizat acestea, sau cum sunt în prezent (căsătoriți, cu 5 copii, divorțați, cum au lucrat, ce hobby-uri au avut etc.). Similar și pentru partenerul de cuplu. Așa veți înțelege, mult mai bine, mai clar, tiparul de zi cu zi, care aduce și bucurie și necaz. Poate nici nu sunteți conștienți de ceea ce se întâmplă. Diagrama de familie te poate lămuri instant. Algoritmul propus de autoare, se află în volumul Dansul furiei și îl poți implementa. Furia se dizolvă, în cele mai multe cazuri.

Epilog

<<„A defini un sine” sau „a deveni de sine stătător” este o sarcină pe care, în cele din urmă, fiecare o împlinește pentru sine. Nimeni altcineva nu poate și nu vrea să o facă pentru voi, deși unii pot încerca, iar noi este posibil să îi invităm să o facă. În final, eu definesc ceea ce cred și simt. Nu noi definim ceea ce eu gândesc, simt și cred. Totuși această sarcină singuratică și problematică nu poate fi realizată în izolare. Nu o putem rezolva decât conectați cu alții și prin noua înțelegere a propriei persoane pe care o dobândim din relațiile noastre.>>

Spor la citit!

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!

Etichete:,

Dăruirea, Reflecții.

2 iun.

Părintele Dumitru Stăniloae:

„Omul nu se extinde doar luând, ci și dând. Cu cât dă mai mult, cu atât se deschide mai mult pentru a primi, și cu atât i se deschid mai mult ceilalți, pentru a-i da din partea lor ”.

Părintele Arsenie Boca:

„Crucea de întărire (jertfă), prin care ne dăruim aproapelui, prin care trăim și chiar murim pentru aproapele. Aceasta e crucea creștinului. Numai cine iubește pe aproapele este creștin adevărat (Ioan, 13,35)”.

Reflecții:

A dărui, a te dărui, ține de sacrificiu și este interesant de observat că sacrificiu are rădăcina în latinescul sacrum, dăruirea consemnând un act de sfințire a vieții omului. A dărui este așadar un semn al sfințeniei spre care trebuie să tindă omul prin însăși natura lui. Sacrificiul pe care un om îl face pentru celălalt, reprezintă o acțiune de întoarcere la esența omului, o imitare a Jertfei Mântuitorului nostru.

Dăruirea este semn al neiubirii de sine, este modul prin care, conștienți fiind de darurile nenumărate și negrăite pe care le-am primit de la Dumnezeu, împărțim și celorlalți din înzestrările noastre. Dăruirea este un act ce ține de milostivire și pietate, iar săracilor li se oferă posibilitatea de a face daruri sufletești, care adeseori sunt mai apreciate. Nu dăruim ca să primim ceva înapoi, nici nu ne răscumpărăm păcatele dacă vom duce la Altarul bisericilor toată averea noastră. Dăruirea trebui să vină din suflet, ca act natural, nu forțat și trebuie să încălzească inima celui care primește, până acolo încât să nu uite să mulțumească lui Dumnezeu pentru această binefacere.

În vechime, evreii au fost instruiți să-și ducă zeciuiala la „casa visteriei”, care era templul, – centrul lor religios – de fapt centrul vieții întregului neam. Israelul era un popor teocrat și zeciuiala o considerau ca pe o poruncă. Observăm că, dacă în Vechiul Testament se poate vorbi de o obligativitate în a da din avutul tău, din rodul pământului tău, în Noul Testament lucrurile se schimbă considerabil. Darurile trebuie făcute în ascuns, potrivit învățăturilor pe care le dă Domnul, ele poartă amprenta sufletului celui care dăruiește, iar motivul pentru care faci daruri se schimbă, acesta fiind legat de dragoste, nu de poruncă. Viața spirituală, așa cum ne-a fost nouă predată de Iisus Hristos „nu e o viață de legi și dispoziții, ci o viață de împărtășire, de iubire, de dragoste, de amestec și contopire cu Dumnezeu”.

Cu frumusețea sufletului nu te lauzi pe ulițe țipând, ci în taină întru Domnul lucrând.

Fragment extras din cartea Taina Căsătoriei scrisă de Părintele Arsenie Boca, paginile 120-121

* O fetiță deosebită, de vreți să ascultați, vă rog… pe numele său Adelina Nedelcu ❤️ Nu are rost să spun câte zeci de premii a câștigat până astăzi… ❤️

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

Etichete:, , , ,

CELE PATRU LEGĂMINTE

27 iun.

1. FIȚI IMPECABILI ÎN TOT CEEA CE SPUNEȚI

Rostiți numai adevărul. Spuneți numai ceea ce gândiți. Nu folosiți cuvintele pentru a-i bârfi pe cei din jur. Folosiți-vă de puterea cuvântului pentru a răspândi adevărul și iubirea în lume. 

2. NU LUAȚI NIMIC LA MODUL PERSONAL

Nimic din ceea ce fac alții nu vi se datorează. Cuvintele și acțiunile celor din jur sunt doar o proiecție a propriei lor realități, a visului lor personal. Dacă vă veți imuniza în fața opiniilor și a acțiunilor celorlalți oameni, veți evita foarte multă suferință inutilă. 

3. NU FACEȚI PRESUPUNERI INUTILE

Descoperiți curajul de a pune întrebări și de a exprima ceea ce doriți cu adevărat. Comunicați cât mai clar cu putință cu ceilalți oameni, pentru a evita astfel neînțelegerile, tristețea și suferințele inutile. Acest legământ este suficient în sine pentru a vă transforma radical viața. 

4. FACEȚI ÎNTOTDEAUNA TOT CE VĂ STĂ ÎN PUTERE

Potențialul maxim al omului se schimbă în fiecare moment; de pildă, într-un fel veți acționa atunci când sunteți sănătos și în alt fel când sunteți bolnav. Indiferent de circumstanțe, faceți întotdeauna tot ceea ce vă stă în putere și veți evita astfel auto-acuzațiile, abuzul de sine și regretele.

cele-patru-legăminte

Photo by Ben White on Unsplash

(Extras din cartea CELE PATRU LEGĂMINTE GHID PRACTIC scrisă de DON MIGUEL RUIZ și JANET MILLS)

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

 

Etichete:, ,

Despre relații, două păreri și încă ceva

6 iul.

De curând, am terminat de citit două cărți, aparent diferite, însă asemănătoare când discutăm despre tematica abordată. Și anume: relații. Cine știe, poate te inspiră să le răsfoiești și tu…

***

Prima carte, Apă proaspătă pentru flori, roman scris de Valérie Perrin, aduce în prim plan relația omului cu viața (și cea de după viață). Am savurat fiecare rând, fiecare amănunt, dar să vedem cam care este subiectul:

 „Violette Toussaint este administratoarea unui cimitir dintr-un orășel din Burgundia. Diferiții participanți la înmormântări, vizitatorii fideli sau colegii – groparii, îngrijitorii și un preot – îi frecventează biroul ca să se încălzească, iar acolo râsul, camaraderia și, uneori, lacrimile oaspeților fac casă bună cu cafeaua pe care le-o oferă gazda. Aceasta din urmă își trăiește viața în ritmul confidențelor vizitatorilor ei, după caz, amuzante sau mișcătoare. 

Programul lui Violette, mereu același, e dat peste cap într-o bună zi de sosirea lui Julien Seul – un comisar de poliție din Marsilia -, care ține cu tot dinadinsul să împrăștie cenușa mamei sale, răposată de curând, peste mormântul unui necunoscut. În scurt timp devine limpede că gestul inexplicabil al lui Julien e strâns legat de trecutul complicat al lui Violette.

Cu Apă proaspătă pentru flori, Valérie Perrin le oferă cititorilor o poveste mișcătoare spusă pe un ton intim, despre o femeie care, în ciuda tuturor piedicilor, crede neabătut în fericire.”

Fără să amestec ordinea firească a întâmplărilor din carte, am să las aici o primă perspectivă despre relații, care mi-a atras atenția cumva:

 „O singură ființă ne lipsește și tot universul nostru rămâne gol

Vecinilor mei nu le este frică de nimic. Nu au griji, nu se îndrăgostesc, nu-și rod unghiile, nu cred în destin, nu-și fac promisiuni, nu figurează în registrele Casei de Sănătate, nu plâng, nu-și caută cheile, ochelarii, telecomanda, copiii, fericirea.

Nu citesc, nu plătesc impozite, nu țin regim, n-au preferințe, nu-și schimbă părerile, nu-și fac patul , nu fumează, nu fac liste, nu stau prea mult pe gânduri ca să spună ceva. Sunt de neînlocuit. 

Nu sunt lingușători, ambițioși, ranchiunoși, spilcuiți, meschini, generoși, geloși, neglijați, curați, sublimi, drăguți, zgârie-brânză, zâmbitori, vicleni, violenți, îndrăgostiți, morocănoși, ipocriți, blânzi, duri, blegi, răi, mincinoși, hoți, cartofori, puturoși, sinceri, unși cu toate alifiile, optimiști.

Vecinii mei sunt morți. 

Singura diferență între ei este dată doar de lemnul din care le sunt făcute sicriele: stejar, pin sau mahon.”

***

Cea de-a doua carte, Ce se întâmplă în iubire, roman scris de Alain de Botton, tratează evoluția unei relații dintre un bărbat și o femeie folosind „o poveste incitantă despre întâlnirea dintre iluziile pe care ni le țesem și foarfeca realității.”

Interesant la acest roman, mi se pare, intercalarea acțiunii proprii cu remarci pline de înțelepciune…

 „Întâmplător, tocmai în toiul unei alte încontrări pe tema ferestrei și a temperaturii aerului, Kirsten primește un telefon de la prietena ei Hannah din Polonia, unde trăiește cu partenerul ei de viață, iar Hannah întreabă  „cum merge”, referindu-se la căsnicia lor, care tocmai a făcut un an.

Soțul lui Kirsten și-a pus un palton și o căciulă de lână ca să crească forța protestului său împotriva nevoii de aer curat a soției, iar acum stă ghemuit într-un colț al camerei, cu pătura trasă peste el și cu un aer de autocompătimire copilărească. Kirsten tocmai s-a referit la el, și nu pentru prima dată, spunându-i  „fătălău”. 

– Merge splendid, răspunde ea. 

Oricât de la modă ar fi deschiderea referitoare la relații, e nițeluș delicat să trebuiască să recunoști că s-ar putea – în ciuda atâtor prilejuri de reflecție și de experimentare – s-o fi ținut langa și să te fi căsătorit cu cine nu trebuia. 

– Sunt aici cu Rabih, stăm cuminței acasă și citim, am cam rămas în urmă. 

În realitate, nici Rabih, nici Kirsten nu dețin vreun adevăr ultim cu privire la felul cum se petrec de fapt lucrurile între ei. Viețile lor presupun modificări constante ale stărilor de spirit. Într-un singur weekend pot trece de la claustrofobie la admirație, de la dorință la plictiseală, de la indiferență la extaz, de la iritare la tandrețe. Să oprești roata într-un punct anume ca să împarți un verdict onest cu un terț ar fi să riști să ți se ceară, oricând de-acum încolo, să faci o mărturisire care, privind în urmă, ar putea să reflecte doar o stare de spirit de moment – declarații triste, formulate cu o autoritate pe care cei mai fericiți n-au cu ce s-o contracareze. 

Atâta timp cât au grijă să nu existe martori ai luptelor pe care le duc în cuplu, Kirsten și Rabih sunt liberi să nu trebuiască să decidă cât de bine sau cât de rău merg lucrurile între ei. 

Relația provocatoare obișnuită rămâne o temă neglijată în mod ciudat și inutil. Lumina cade în mod repetat pe extreme – parteneriate pe deplin binecuvântate sau catastrofe ucigașe -, așa că e greu de știut cum să înțelegem și cât de solitari trebuie să ne simțim cu privire la diverse lucruri, cum ar fi amenințările cu divorțul rostite în toiul nopții, tăcerile îmbufnate, ușile trântite și actele de nesăbuință și de cruzime pe care le comitem zi de zi. 

Ideal ar fi  ca arta să ne dea răspunsurile pe care nu le primim de la oameni. Ba chiar s-ar putea ca acesta să fie unul dintre punctele principale ale literaturii: să ne spună lucrurile pe care societatea în ansamblu se ferește să le exploreze dintr-o pudoare exagerată. Cărțile importante ar trebui să fie cele care ne fac să ne întrebăm, cu ușurare și recunoștință, cum a putut autorul să știe atât de multe despre viețile noastre. 

Însă de multe ori accepția realistă a ceea ce e de fapt o relație durabilă e slăbită în cele din urmă de tăcere, fie ea societală sau artistică. Așa se face că ne imaginăm lucrurile ca fiind mult mai rele pentru noi decât pentru alte perechi. Nu numai că suntem nefericiți, dar nici măcar nu înțelegem corect cât de stranie și de rară ar putea fi forma noastră de nefericire. Sfârșim prin a crede că luptele noastre sunt mai degrabă semne că am comis o eroare neobișnuită și fundamentală decât probe că avem căsnicii care, în linii mari, se desfășoară exact așa cum ne-am propus.” 

***

În opinia mea, ideile acestea despre relații sunt încadrate bine și de exprimarea empatiei, în toate formele sale. În acest sens, o apropiere de subiect poate reprezenta și conținutul acestor videoclipuri educative:

*

*

*

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

 

Etichete:, , , ,

← Older Entries