When my heart doesn’t beat like it used to It’s so easy to see that I don’t need you But it’s harder to say that to leave you, I needed a reason I’m walking away cause I don’t wanna face what I’m feeling *** When I’m out of love, I turn and I run But only you can make it better Nothing will be bigger than us When we’re standing side by side *** Oh, oh, nothing will be bigger Nothing will be bigger Oh, oh, oh When I’m out of love When I’m out of love *** When my heart doesn’t beat like it used to When it’s easy to see I don’t need you It gets harder to love you, harder to hide what I’m feeling And I’m lost in the night, going out of my mind But I try not to think anymore *** When I’m out of love, I turn and I run But only you can make it better Nothing will be bigger than us When we’re standing side by side *** Oh, oh, nothing will be bigger Nothing will be bigger Oh, oh, oh When I’m out of love When I’m out of love Oh, oh, nothing will be bigger Nothing will be bigger Oh, oh, nothing will be bigger Nothing will be bigger *** When I’m out of love, I turn and I run But only you can make it better Nothing will be bigger than us When we’re standing side by side When I’m out of love, when I’m out of love When I’m out of love, when I’m out of love *** Oh, oh, nothing will be bigger Nothing will be bigger Oh, oh, nothing will be bigger Nothing will be bigger
Când mă întorceam eu voluntar Din război, Am băgat de seamă Că timpului meu îi fuseseră amputate Inima, gura şi fruntea.
Dar nici aşa nu mi l-au lăsat în pace, L-au pus să facă zile-chin, zile-lacrimi, zile-maşină, zile-bou, O mulţime de lucruri Care nu-l interesau.
Apoi au început să experimenteze pe el Fel de fel de otrăvuri Tristeţe, necazuri Parcă aşa le zicea.
Lovitura de graţie i-a fost dată în cap Cu o bucată de destin De esenţă tare.
Iertaţi-mi expresia, Dar asta n-a fost viaţă! De atunci, iată, am pierdut şi jumătate din moarte Aşteptându-mi rândul la coadă, Ca să v-aduc la cunoştinţă pricina mea, Aici, La judecata de apoi.
Marin SORESCU (n. 19 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj – d. 8 decembrie 1996, București) a fost un scriitor român, membru titular (din 1992) al Academiei Române.
Te invit să citeşti o altfel de poveste despre numere, scrisă acum 12 ani, de Eduard POPOVICI
Eu o caracterizez ca fiind extrem de interesantă. Tu ?
Eduard POPOVICI
.
Motto: „Unul îl creează pe Doi, Doi îl creează pe Trei,
Iar Trei creează toate lucrurile.” …
„- Unu a fost dintotdeauna.” „- De unde ştii ?” „- Dacă nu ar fi aşa, tot ce a fost înainte nu ar conta. Nu ar fi un înainte. Întotdeauna începe cu Unu. Înainte nu putea fi decât ceva ce nu poate fi gândit, să-i spunem Tao.” „- Eşti sigur de asta?” „- Şi, dacă nu ar fi aşa, ai prefera să mă opresc aici ?” „- Desigur, nu!” „- Atunci ascultă! Dacă nu ar fi nu s-ar povesti. Unu e dintotdeauna. Făra el nu s-ar povesti. Doi e prima poveste a lui Unu. El face povestea posibilă. Simpla, cea mai veche poveste, poveste veche ca şi timpul. Într-un capăt Unu, în celălalt Doi. În afară de ei nimic, două capete totuna. Diferite, opuse, dar alăturate, unite. Unite prin spaţiul lipsă dintre ele. Pe Trei, Doi l-a creat în centru. Ceva neutru, în mijloc, umplând spaţiul dintre Unu şi Doi. Trei, calea ce îi uneste şi desparte, prin Unitatea luată de la Unu, şi Dualitatea de la Doi. Trei a creat apoi pe Patru, împreună cu Unu, pe Cinci, împreună cu Doi, şi pe Şase, împreună cu amândoi. Era maximum pe care îl puteau face împreună. Când l-a creat pe Şapte, Trei s-a folosit de propriile lui creaţii. S-a simţit minunat, creaţiile lui începuseră să creeze.”
Cât mi-e dor de ochii tăi Ochii tăi, ochii tăi, Ce ard ca două văpăi, Ochii tăi, ochii tăi
***
Aşa multă lumină Şi-atât de cald Iar cerul prea albastru Şi prea înalt Se ascunde în ochii tăi adânci Ca şi apa printre stânci Cu sclipiri de-argint curat, Ei m-au fermecat
***
Cât mi-e dor de ochii tăi Ochii tăi, ochii tăi, Ce ard ca două văpăi, Ochii tăi, ochii tăi
***
Alţii nu voi mai afla Şi nu-i voi putea uita Cât aş vrea privirea ta Să mă oglindesc în ea
***
Şi dacă norii grei Se lasă-nspre pământ Mii de fulgere, Furtună semănând Iar în ochii tăi adânci O ploaie rece s-a pornit Eu voi aştepta s-apară Soarele ce m-a încălzit
***
Cât mi-e dor de ochii tăi Ochii tăi, ochii tăi, Ce ard ca două văpăi, Ochii tăi, ochii tăi
***
Alţii nu voi mai afla Şi nu-i voi putea uita Cât aş vrea privirea ta Să mă oglindesc în ea
***
Cât mi-e dor de ochii tăi Ochii tăi, ochii tăi, Ce ard ca două văpăi, Ochii tăi, ochii tăi
***
Alţii nu voi mai afla Şi nu-i voi putea uita Cât aş vrea privirea ta Să mă oglindesc în ea Să mă oglindesc… În ochii tăi…
* AFIRMAȚII. (Cerasela Rogen) * Ochii nu văd, dar sufletul cântă! * Perspective Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui (share) sau să apreciezi (like) sau să comentezi (comment) postarea. Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui!
* PASUL #10 Consider că este foarte important să ai o buclă de feedback, pentru a te gândi constant la ceea ce ai făcut și la modul cum poți să o faci mai bine. (ELON MUSK, fondator Tesla, SpaceX și OpenAI) Starea de flux implică mai mult decât concentrare, imersiune și implicare. Presupune să determinăm […]
Odată demult, într-un sat mic, trăia un tâmplar. El avea un atelier plin de scule de tâmplărie. Într-o zi pe când stăpânul nu era în atelier, uneltele s-au luat la ceartă. S-au sfădit multă vreme…– Ceva mai rău ca fierăstrăul, cel cu colţi ascuţiţi, nu se află sub soare! Dinţii lui sfâşie şi el taie […]
Bine te-am regăsit 🙂 Dat fiind că, obișnuiesc să citesc diverse materiale (articole online), m-am gândit să-ți transmit o selecție săptămânală, sub forma unei liste (a cunoașterii… am numit-o). De ce? Poate, pentru simplul fapt că, te pot ajuta să rezolvi ceva in viața ta sau te pot binedispune (până la un punct). Zis și […]
Acest site şi materialele expuse în cadrul lui sunt protejate de legea drepturilor de autor. Este interzisă copierea şi distribuirea în orice fel a materialelor scrise publicate in cadrul acestui blog, fără acordul autorului, sau fără o menţiune bibliografică/URL site.
Păreri