Arhiva | Un sfat util RSS feed for this section

Secretul creaţiei

15 feb. Secretul-creaţiei

***  Sînt adeseori întrebat în ce constă secretul creaţiei. Creaţia n-are secret. Există oare secret în zidăria şi piatra bizantină ?…Nu, nu există nici un secret. Era doar munca supraomenească… Secretul creaţiei este acelaşi: munca supraomenească pentru ca un cuvânt să adere la celălalt, ca şi pietrele zidului chinezesc. Oamenii nu văd această muncă. Ei văd doar rezultatul: o carte bună, succesul, gloria şi, probabil, o grămadă de bani. Ei nu ştiu cîte chinuri, cîte eforturi ascund rîndurile pe care le citesc. Este adesea mai greu să descrii ceva decît să înfăptuieşti ceva.***

Secretul-creaţiei

(Ernest Hemingway)

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Roșiile

7 nov.

Prima roșie s-a copt în urmă cu trei mii de ani în Peru, sub soarele  Anzilor Cordilieri. Maiașii sunt cei dintâi care le-au mutat din sălbăticie în grădină, transformându-le în hrană. De la ei, legumele purpurii au migrat și la alte popoare preistorice ale Americii de Sud, răspândindu-se pe întreg continentul. În Europa, roșiile au ajuns târziu, abia prin secolul 17, aduse de către conchistadorii spanioli. În secolul al XIX-lea, au devenit un aliment uzual, pentru că acum, la începutul mileniului III, să dobândească o nouă celebritate, de data asta nu ca aliment, ci ca medicament. Studii-gigant, realizate în premieră pe zeci de mii de subiecți, au dovedit, în mod elocvent, efectele terapeutice ale roșiilor. Rezultatele cercetărilor sunt de-a dreptul uluitoare: roșiile previn și vindecă boli cărora, după decenii de cercetări, medicina oficială nu le-a venit de hac.

Beneficii

  • În domeniul produselor alimentare și al cercetărilor privind fitonutrienți, nimic nu a fost mai în vogă decât studiile privinf licopenul din tomate. Acesta reprezintă o protecție suplimentară împotriva cancerului (în special pentru cel de colon, pulmonar, pancreatic) . Proprietățile acestuia sunt sporite în special atunci când se consumă alături de alimente bogate ân lipide, cum ar fi avocado sau ulei de măsline,
  • Tomatele sunt o foarte bună sursă de fibre, care au un rol demonstrat de reducere a  nivelului de colesterol și de păstrare a glicemiei la un nivel optim. O cană de roșii proaspete va oferi 57,3 % din doza zilnică de vitamina C, 22,4 % din doza zilnică de vitamina A și 7,9 % din doza zilnică pentru fibră.

Diverse

  • Italienii numesc roșiile pomo d ‘oro adică ” mărul de aur”  deoarece specia de roșii pe care au avut-o la început plantată era de culoare galbenă,
  • Francezii le numeau „pomme d’ammour „,adică” mărul dragostei” având în vedere că la început s-a considerat că are proprietăți afrodisiace.

Sursă : 12

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Ouăle de prepeliță

7 nov. ouăle-de-prepeliţă

Este imposibil să nu fi auzit deja de calităţile ieşite din comun ale acestui aliment foarte bogat în vitamine. O cură cu ouă de prepeliţă rezolvă probleme grave de sănătate, cum ar fi: afecţiuni ale inimii, ale stomacului sau ale sistemului circulator, şi asta fără nici un altfel de medicamente.În antichitate, chinezii tratau în mod curent astmul bronşic cu ouă de prepeliţă, iar vechii egipteni tratau încă de acum 4000 de ani impotenţa şi sterilitatea.

Doctor Jean Claude Truffier, medic generalist francez, face studii aprofundate asupra calităţilor terapeutice ale oului de prepeliţă, obţinând rezultate remarcabile în tratarea astmului bronşic, rinitei, conjunctivitei, tusei spastice, urticariei, etc.

După aceste remarcabile succese, numeroşi medici, vor accepta acest tratament, extinzând utilizarea lui în tratarea altor afecţiuni, cum ar fi:

– ulcer gastric şi duodenal,

– diabet zaharat,

– hipertensiune arterială,

– boli ale ficatului şi rinichilor,

– impotenţă sexuală.

Care este misterul? Nimic mai simplu, dacă pornim de la factorii ce determină aceste îmbolnăviri: stres cotidian, alimentaţie dezechilibrată, bogată în aditivi şi ingrediente sintetice (amelioratori, conservanţi, stabilizatori) precum şi în produse de origine animală cu un conţinut ridicat de grăsimi şi colesterol, etc.

Oul de prepeliţă este produsul de origine animală cu cel mai echilibrat conţinut proteic, vitamino – mineral şi enzimatic capabil să regleze toate aceste carenţe, readucând în parametrii normali orice organism uman.

Cura

A. CURA DE 120 DE OUĂ – contra: hipertensiune arterială, ulcer, tulburări digestive, conjunctivite, urticarii, tuse convulsivă, catalizarea procesului de dezvoltare a copiilor, cu tot ceea ce implică acest proces.

B. CURA DE 240 DE OUĂ – contra: TBC, afecţiuni hepatice, renale, diabet zaharat, alergii, astm bronşic, anemie, impotenţă, gută, migrene, neurastenie, obezitate; dizolvă depunerile de colesterol şi împiedică formarea altora, previne arterioscleroza, regenerează sistemul nervos etc.

Cum se derulează un asemenea tratament?
Ouăle se administrează dimineaţa, în loc de cafea (la care trebuie să renunţăm în timpul tratamentului, pentru acel moment al zilei), înainte de micul dejun. Este recomandabil să fie înghiţite crude şi cu gălbenuşul întreg, fără sare, zahăr sau substanţe aromate. Pentru că e mic, se sparge întro lingură de supă, lăsându-l să alunece de la baza limbii către esofag. Persoanelor care nu suportă această manieră se recomandă amestecul cu miere de albine sau pulpă de fructe. Micul dejun se va servi dupa aproximativ două ore, acesta fiind alcătuit, de preferinţă, din hrană rece. În cazul unor boli digestive sau al anemiilor severe, micul dejun se poate servi la o jumătate de oră după administrarea conţinutului ouălor.
În timpul tratamentului, consumul de alcool (băuturi alcoolice) reduce efectele terapeutice cu cel puţin 50%.Tratamentul se poate relua după trei săptămâni de pauză – la adulţi, iar la copii – după două, trei luni.

A1. Cura de 120 de ouă în 32 de zile, pentru copii/adolescenţi între 11 si 15 ani:
În primele patru zile – câte trei ouă pe zi;
Între a 5-a şi a 30-a zi – căte patru ouă pe zi;
În a 31-a zi – trei ouă, iar în a 32-a zi – un ou.

A2. Cura de 120 de ouă în 26 de zile, pentru adulţi şi adolescenţi între 16 şi 18 ani:
Se respectă schema de mai jos, doar că în a 25-a şi a 26-a zi se iau trei,
respectiv două ouă pe zi.

B. Cura de 240 de ouă în 50 de zile, numai pentru adulţi:
În primele două zile – căte trei ouă pe zi;
În a treia zi – patru ouă pe zi;
Începând cu ziua a patra, până în a 48-a zi inclusiv – câte cinci ouă pe zi;
În a 49-a zi – trei ouă pe zi;
În a 50-a zi – două ouă pe zi.

Sursă : 12

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Ciobănescul german

7 nov.

Origine: Germania

Înălţime: 55.0 – 65.0 cm

Greutate: 27.0 – 43.0 kg

Istoric rasă: Este rasa cea mai cunoscută şi mai răspândită în lume, fiind rasa naţională a Germaniei. Greşit i se atribuie originea alsaciană. Rasa veche de mii de ani, are un lung şir de strămoşi începând cu ciobănescul persian. Pe baza asemănării vagi cu lupul mai este cunoscut sub denumirea populară de câine-lup. Rasa a fost adusă la forma actuală abia la sfârşitul secolului XIX-lea de către căpitanul de cavalerie Maxx  von Stepanitz prin selecţii perseverente şi din ce în ce mai fine.

Descriere Fizică: Ciobănescul german are un corp atletic armonios de mărime puţin peste medie, puţin alungit şi cu linia spatelui uşor lăsată spre coadă când este văzut din profil. Are gâtul lung puternic şi musculos. Capul este proporţionat, conic spre nas, fruntea foarte puţin bombată, botul este proporţional cu craniul, nasul negru. Ochii de mărime mijlocie sunt migdalaţi, uşor oblici, de culoare mai închisă decât culoarea părului şi au o expresie vioaie, inteligentă.Urechile de mărime proporţională cu capul, mai late la rădacină, cu vârful ascuţit sunt purtate drept ( până la 4-6 luni  le poartă atârnate). Coada stufoasă cu păr des, lungă, în formă de sabie puţin arcuită, este purtată în jos, niciodată pe spate. Prezintă 3 varietăţi de păr: scurt, aspru şi lung. Ultimele două sunt tot mai rar întâlnite. Varianta cea mai răspândită şi agreată este cea cu păr scurt, des, drept şi bine culcat pe corp, mai scurt pe cap şi feţele anterioare ale membrelor.Blana este dublu stratificată şi are stratul exterior de culoare negru complet  sau negru cu desen caracteristic de culoare brun, maron roşcat, galben, gri-fer sau cenuşiu. Chiar dacă este robust are o ţinută elegantă, impunătoare, atrăgătoare cu mers de trapas acoperind o suprafaţă mare cu fiecare pas.

Personalitate:Este un câine activ, cu un temperament vioi dar perfect echilibrat psihic, inteligent, ager şi foarte vigilent. Deosebit de curajos, ferm puternic, rezistent, are un foarte bun simţ olfactiv, întotdeauna gata de luptă. Se adaptează cu uşurinţă oricărei situaţii neprevăzute datorită firii sale responsabile şi independente. Este fidel, afectuos şi jucăuş cu stapânul şi familia acestuia, iubeşte copiii şi se înţelege bine cu ei dacă a fost socializat. Tratează cu indiferenţă animalele şi oamenii străini atâta timp cât aceştia nu prezintă semne de agresivitate.

Îngrijire: Necesită relativ puţină îngrijire, periajul efectuându-se mai ales în perioadele de năpârlire cu o perie specială pentru a îndepărta firele de păr moarte.

Condiţii de viaţă : Nu necesită condiţii speciale de viaţă, fiind rezistent la intemperii.Se recomandă această rasă numai persoanelor care au timp suficient să îi rezerve câinelui atât pentru dresaj cât şi pentru alte activităţi fizice. Necesită socializare, dresaj şi exerciţii.

Dresaj : Datorită inteligenţei lui este receptiv la un dresaj complex. Uşor de educat, de dresat pentru că are plăcerea de a învaţa şi înţelege repede. Trebuie lucrat în principal cu vocea. Lipsa de socializare, de exerciţii sau dresaj poate transforma acest câine într-o adevărată pacoste pentru stăpân şi pentru cei din jur. Îşi iubeşte foarte mult stăpânul şi este gata să facă orice pentru acesta cu mare plăcere şi bucurie, datorită unui simţ al datoriei înnăscut.

Utilitate : În ţara de origine, Germania este încă folosit pentru păzire şi lucru cu cirezi şi turme. Dar el este şi cel mai bun şi folosit câine utilitar şi de pază. Calităţile sale fizice şi psihice au dat posibilitatea utilizării în cele mai variate sfere de activitate: pază, apărare, însoţitor al nevăzătorilor, salvamont, câine de intervenţie în caz de cataclisme naturale, incendii, depistare de stupefiante.

Diverse : În Germania îşi are sediul organizaţia internaţională WUSV cu peste jumătate de milion de membri din 60 de ţări care se ocupă cu problemele acestei rase, ciobănescul german fiind  singura rasă pentru care există o asemenea organizaţie.

Sursă

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

 

Să pescuim balena!

7 nov.

O metodă foarte bună de a ne petrece timpul liber vara, și nu numai,  este pescuitul.  Aer curat, distracţie şi, de ce nu, relaxare. Dacă nu aţi pescuit niciodată, nu vă  faceţi probleme, deoarece întotdeauna există şi „norocul începătorului”. Puteţi prinde mai mult peşte chiar şi decât cei experimentaţi.

Iată câteva secrete pentru un pescuit ca la carte :

  • Vara, peştele muşcă doar dimineaţa şi seara, pe răcoare,
  • Peştele nu muşcă când plouă sau când bate vântul,
  • Peşti aud; nu îi deranjează conversaţiile obişnuite dintre pescari, pe un ton moderat, dar se sperie de ţipete, strigăte, un ciocănit în barcă sau de zgomotul făcut de un motor puternic,
  • Râma, momeala „universală”, se păstrează foarte bine în cutii de lemn sau metal, acoperite cu pământ reavăn,
  • Cu un ac mic, dar rezistent, veti avea mai mult succes; sunt de preferat cele aurii , care vara, la adâncime mică, reflectă lumina solară, atrăgând peştii,
  • Pentru pescuit sunt de preferat apele stătătoare, mai ales dacă sunteţi abia la început,
  • Nu uitaţi acasă permisul de pescar, care se eliberează contra unei taxe nu foarte mari, de la Asociaţia de Pescuit şi Vânătoare din oraşul dumneavoastră,
  • Pentru a pescui în lacurile special amenajate, cu plată, nu aveţi nevoie de permis de pescuit,
  • Urarea preferată a unui pescar este „Fir întins”.

Dotarea pescarului amator

Dacă nu sunteţi încă pescari amatori, dar vă doriţi să deveniţi , iată care este echipamentul minim pe care trebuie să ţi-l procuri:

1.Undiţă

2.Gută

3.Ace

4.Plută

Dacă balena nu se lasă prinsă, măcar un rechin mai mic tot prindeţi….

Să-pescuim-balena

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

 

 

Sursă