Tag Archives: Adrian BERINDE

Interviu cu Adrian BERINDE

6 feb.

Un interviu cu Adrian BERINDE te salvează de lumea obișnuitului și te transpune în lumea cunoașterii depline. Aceasta este recomandarea mea pentru tine și spune-mi, la final, dacă ți-a plăcut 🙂

Adrian-Berinde-la-Radio-Romania-Actualitati

Adrian BERINDE

Un mic extras din descrierea tainicului interviu, difuzat la Radio România Cultural în anul 2016:

 „Compozitor, interpret al propriilor piese, poet, pictor. Și un interlocutor minunat!

Interviul epic înregistrat în tihna biroului a fost diferit de toate prezențele sale „în direct” la Radio România Cultural.  Adrian BERINDE te percepe și îți dialoghează aparent cu lejeritate, întotdeauna „în straturi”, pe măsura priceperii și cuprinderii tale. 

Recunosc, am un obicei care poate părea (unora) incomod: întotdeauna privesc interlocutorul drept în ochi. Mai bine de un ceas, printre fuioarele țigărilor, l-am privit mai întâi curioasă, apoi (succesiv) intrigată, contrariată, circumspectă și, finalmente – luminată, ca după un parcurs dificil, când ți se deschide neașteptat o panoramă incredibilă.

Articulat cu propria-i muzică, s-a născut MUSIC SHOW cu Adrian BERINDE […]   vă invit să vă alăturați parcursului nostru, vreme de o sută de minute, prin energiile artistice ale omenirii… și nu numai!”

 

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

 

Etichete:,

Adrian BERINDE – Dimineața

5 feb.

M-am trezit cu tine-n gând, ne vedeam din nou arzând, undeva…

Soarele curgea pe noi și ploua din cer cu flori, dinspre nori.

Nu mă mai trezesc, voi rămâne-n visul meu.

E tot ce-mi doresc, să visez doar ce vreau eu.

***

Îmi simt sufletul pribeag, de atâta timp îți dorm la ușă.

Mă încearcă iar un dor de drag, tare drag de inima-ți ascunsă

Undeva… de nu poți vedea, nu te speria, că nu-s departe!

Mi-am ascuns iubirea prin livezi, s-o feresc de visele-mi deșarte.

***

Iară merg spre infinit, locul de unde-am venit, uite-așa…

Ține-mă de mână iar și-ți voi da un ultim dar – viața mea.

Nu-i de mare preț, dar e tot ce am să-ți dau.

Poate mă înveți care-i locul meu și… stau

***

Călător din alte lumi, aripile-s mari și-ți dorm la ușă.

Sunt acel suflet pribeag de drag, tare drag de inima-ți ascunsă.

Și de-o fi să știi când m-oi trezi, ne vom agăța din nou de scara

Ce ne trece-acum într-altă zi sau poate în altă primăvară…

***

Dimineața nu e pentru toți, viața noastră stă la coadă-n gară,

Irosită-n trenul fără roți, care s-a oprit de astă-vară.

Și de-o fi să știi când m-oi trezi, sufletele noastre-or fi departe,

Într-un loc ce numai noi vom ști și nu l-am trecut în nici o carte.

***

Va fi ca un ultim legământ, ritualuri ce se nasc o dată,

Zăbovim aicea pe pământ, până Cartea se deschide toată.

Și apoi vom ști ce-i de făcut, trenul are roți și stă în gară.

Ne va trece-n liniște, tăcut, dintr-o viață-ntr-altă primăvară.

 

 

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

Etichete:, ,