Poetul grec Constantine Cavafy sesizează relația profundă dintre destinație și călătorie în nemuritorul său poem Itacha:
Când pornești spre Ithaca
Dorește-ți să ai drum lung,
Plin de aventuri, plin de descoperiri.
Lestrigonii, ciclopii, mâniosul Poseidon –
Nu-ți fie frică de ei:
N-ai să întâlnești asemenea făpturi în cale
Câtă vreme gândurile-ți sunt nobile,
Câtă vreme entuziasmul
Îți cuprinde sufletul și trupul.
Lestrigonii, ciclopii, sălbaticul Poseidon –
Nu-i întâlnești
Dacă nu-i porți în suflet
Dacă sufletul nu ți-i scoate în cale.
~
Dorește-ți să ai drum lung.
Și multe dimineți de vară în care,
Plin de încântare, plin de bucurie,
Să intri în porturi pe care le vezi întâia oară;
Să te oprești în târguri feniciene
Să cumperi lucruri frumoase,
Perle și coral, chihlimbar și abanos,
Parfumuri senzuale
Câte poți să duci;
Și să vizitezi orașe egiptene
Să înveți și iar să înveți cu cei ce știu.
~
Gândește-te tot timpul la Ithaca.
Căci ți-e sortit să ajungi acolo.
Dar nu scurta deloc călătoria.
Poate e chiar mai bine să dureze ani și ani.
Și când vei sosi pe insulă vei fi bătrân,
Îmbogățit de comorile întâlnite în cale,
Și nu vei mai aștepta bogățiile de la Ithaca.
~
Ithaca ți-a oferit călătoria minunată
Fără ea nicicând n-ai fi plecat la drum.
Dar nu mai are ce să-ți dea acum.
Și dacă o găsești săracă, nu înseamnă că Ithaca te-a-nșelat.
Ai devenit înțelept, ai câștigat experiență
Și până atunci vei fi înțeles ce este, de fapt, Ithaca.
Extras din Alan H. COHEN – Viața ca o țeapă, Editura Nemira.
Zâmbetul Soarelui 
Păreri