Un element al culturii socialiste era „bancul politic”. Cu siguranţă că acesta nu era o caracteristică strict românească, însă în România a luat un avânt deosebit. Bancurile politice erau văzute de către regim aproape ca un act de rezistenţă, iar bancagiii riiscau să fie urmăriţi. Bancurile politice erau descrise ca fiind „glume de natură duşmănoasă”, ” comentarii tendenţioase”, „prejudiciu adus conducerii partidului şi a statului”, „remarci duşmănoase la adresa sistemului socialist”. Uneori, acestea se regăsesc în dosarele Securităţii, unde erau reproduse de către informatorii care le auziseră întâmplător. Chiar şi aceştia spuneau uneori glume, pentru a provoca reacţia celorlalţi.
***
Ceauşescu se trezeşte de dimineaţă, iese pe balcon şi salută soarele:
-Bună dimineaţa, soare!
-Bună dimineaţa, conducător măreţ, gânditor de la Dunăre, cel mai iubit fiu al poporului, îi răspunde soarele la salut. Datorită Ţie, România atinge noi culmi de bunăstare şi progres.
Ceauşescu iese după masa de prânz la o plimbare în grădină şi salută din nou soarele:
-Bună ziua, soare!
-Bună ziua, stejar al Carpaţilor, îi răspunde soarele. Datorită eforturilor Tale pentru pacea mondială, toate popoarele progresive se bucură de o existenţă lipsită de griji.
După cină, Ceauşescu salută din nou de la balcon soarele la apus:
-Bună seara, soare!
-Hai sictir, dictator afurisit, se răsteşte la el soarele. Am plecat în Vest.
***
Un angajat de rang inferior de la Stasi povesteşte o variantă a acestei glume în filmul artistic Das Leben der Anderen [„Vieţile altora”] din 2006, regizat de Florian Henckel von Donnersmarck. Deşi un ofiţer de rang superior, care aude gluma de la masa alăturată, se prăpădeşte de râs, bancagiul rămâne fără grad, după cum reiese din film, şi-şi duce restul zilelor până la „Wende”, revoluţia din Germania, deschizând plicuri la abur.
***
Un câine fuge din Berlinul de Est în Vest şi întâlneşte un câine vest-berlinez.
-Amărâtule, îi spune acesta. Ai fugit că n-aveai nimic de mâncare acolo, aşa-i?
-Păi, nu, spune câinele RDG-ist. E adevărat că nu primeam carne în fiecare zi, dar n-am suferit de foame.
-Atunci ai fugit de frig, aşa-i? presupune colegul lui RFG-ist.
-Nici. Stăpânul mi-a dat o pătură. Nu era de lână, ci dintr-un material sintetic, dar mi-a ţinut de cald.
-Dar stăpânul tău n-avea timp să te scoată la plimbare, încearcă RFG-istul.
-Nicidecum, răspunde câinele din socialismul real. Chiar dacă trebuia să lucreze mult, şi sâmbăta, întotdeauna îşi făcea timp să iasă cu mine la plimbare.
-Păi şi atunci, pentru numele lui Dumnezeu, de ce-ai fugit? vrea să ştie câinele capitalist.
-Ştii cum e, uneori îţi mai arde şi ţie de-un lătrat…
***
Ceauşescu caută un nou ministru de finanţe. Organizează un concurs şi cheamă un rus, un american şi un oltean. Pe toţi îi întreabă:
-Cât fac doi şi cu doi?
Rusul face repede un calcul în minte şi conchide:
-Patru!
Americanul scoate un calculator de buzunar şi vine cu acelaşi rezultat:
-Patru!
Dar olteanul zice:
-Păi, depinde. Dacă vreţi să iasă patru, e patru. Dar dacă vreţi să fie trei, trei e; dacă vreţi să iasă cinci, e cinci.
Pe cine crezi că a numit Ceauşescu ministru de finanţe?
Pe frate-su!
***
Erau la modă şi multe bancuri în care rolurile principale le jucau Ceauşescu, preşedintele sovietic Leonid Brejnev şi preşedintele american (de exemplu Jimmy Carter).
Ceauşescu, Brejnev şi Carter sunt într-o barcă înconjuraţi de rechini. Fiecare şef de ţară vrea să arate ce supuşi curajoşi are.
Carter spune:
-Fii atent, John. Îţi dau un cuţit, tu sari în apă şi te-ntorci cu un rechin.
Fără ezitare, sare John în apă şi, ceva mai târziu, se întoarce cu un rechin mort sub braţ. Toţi exclamă:
-Cât curaj!
-Asta-i o nimica toată! spune Brejnev. Vladimir, ia un cuţit, sari în apă şi întoarce-te cu un rechin viu.
Vladimir sare imediat în apă şi se-ntoarce numaidecât cu un rechin viu. Toţi exclamă:
-Cât curaj!
-Mare lucru! râde Ceauşescu. Mihai, tu să sari fără cuţit în apă şi să te-ntorci cu doi rechini!
-Nici nu mă gândesc! spune Mihai.
Plini de admiraţie, toţi exclamă:
-Cât curaj, cât curaj!
***
Un alt personaj din cultura bancurilor este Bulă, un băieţel naiv, dar isteţ, care uneori pare foarte prost, alteori foarte şiret. Atât caracterul, cât şi vârsta şi biografia lui Bulă diferă în funcţie de bancul în care joacă. La un moment dat, circula zvonul că Bulă ar fi intrat în partid şi-ar fi primit o funcţie înaltă. Potrivit unor mesaje, ar fi ajuns chiar secretarul general al partidului… Bulă a ajuns pe locul 59 în 2006, când s-au ales la televizor cei mai mari români ai tuturor timpurilor. Apropo, pe locul 11 de pe acea listă se află Nicolae Ceauşescu…
Bulă dă examen la istorie. Trage o întrebare, după care trebuie să se prezinte în faţa comisiei de examinare. I-a picat Ludovic al XIV-lea.
-Şi, tovarăşe Bulă? întreabă preşedintele comisiei. Ce întrebare ai tras?
-Ludovic ics, i, vî, tovarăşe preşedinte, răspunde Bulă.
-Neghiobule, acolo scrie Ludovic al paisprezecelea . Habar n-ai. Vino înapoi în şase luni.
Peste şase luni, Bulă se prezintă din nou în faţa comisiei. Pe bileţelul de examen scrie de data asta „V. I. Lenin” .
-Ia zi, de data asta ce-ai tras? întreabă preşedintele.
-Lenin al Şaselea, răspunde Bulă senin.
***
La şcoala lui Bulă vine o inspecţie. În clasă, inspectorul întreabă cine poate spune ceva despre drepturile omului în România. Bulă ridică mâna şi, cu toate că învăţătoarea încearcă să-l pună pe alt elev să răspundă, inspectorul vrea să ştie ce are de zis Bulă.
-În Republica Socialistă România, omul are toate drepturile, zice Bulă. Omul nu trebuie să-şi facă griji pentru ziua de mâine şi ştie că statul are grijă de el.
-Bravo, tovarăşe Bulă, îţi dau un nouă, spune inspectorul mulţumit.
-Şi dacă vă spun cine-i omul ală, îmi daţi un zece?
***
Foarte îndrăgite erau şi glumele despre miliţieni, care aveau reputaţia de a nu fi cei mai răsăriţi. Din acest motiv patrulau mereu în trei: primul ştia să citească, al doilea să scrie şi al treilea îi supraveghea pe primii doi. Şi atunci când pe lift scria: ” Lift pentru patru persoane „, cei trei aşteptau răbdător o a patra persoană, înainte să folosească liftul. Încercau totuşi să aibă un aspect îngrijit. De aceea, îşi băgau după bărbierit capul în vasul de WC. Auziseră că oamenii cu educaţie bună folosesc după ras eau de toilette…
(extras din cartea Suspect-Dosarul meu de la Securitate de Jan Willem Bos)
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Etichete:bancuri, bancuri cu Bulă, bancuri cu Ceauşescu, bancuri cu Republica Socialistă România, bancuri politice, Das Leben der Anderen, dosarele Securităţii, Suspect-Dosarul meu de la Securitate de Jan Willem Bos, Vieţile altora
Zâmbetul Soarelui 
Păreri