–Deci, crezi că sunt curajoasă? m-a întrebat ea.
-Da,cred.
–Poate că sunt, dar asta numai pentru că am avut profesori care m-au inspirat. Vreau să îţi povestesc despre unul dintre ei. Cu mulţi ani în urmă, când lucram ca voluntar la Spitalul Stanford, am cunoscut o fetiţă pe nume Lisa, care suferea de-o boală rară şi foarte gravă.
Singura ei şansă de recuperare era o transfuzie de sânge de la frăţiorul ei în vârstă de cinci ani, care supravieţuise în mod miraculos aceleaşi boli şi care îşi dezvoltase anticorpii necesari pentru a o combate. Doctorul i-a explicat situaţia băieţelului şi l-a întrebat dacă doreşte să îi dea sângele său surioarei sale. L-am văzut ezitând timp de o clipă , după care a tras adânc aer în piept şi a răspuns:
-Da, o să fac acest lucru dacă o poate salva pe Lisa.
În timp ce transfuzia progresa, l-am văzut stând pe patul de lângă cel în care se afla sora lui. La fel ca şi noi, zâmbea văzând că obrajii Lisei îşi recăpătau culoarea naturală. Apoi zâmbetul i-a pălit şi copilul s-a albit la faţă. S-a uitat la medic şi l-a întrebat cu un tremur în voce:
-O să încep să mor acum?
Fiind atât de mic, copilul îl înţelesese greşit pe doctor, crezând că va trebui să îi dea tot sângele său surioarei sale.
Da, am învăţat ce înseamnă curajul, a conchis ea, dar numai pentru că am avut profesori care m-au inspirat.
Dan Millman
extras din cartea Supă de pui pentru suflet, de Jack Canfield şi Mark Victor Hansen
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Ţi-a plăcut ? Te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-
Zâmbetul Soarelui 
Păreri