După 21 de ani de căsătorie, soţia mea a dorit să ies cu altă femeie la cină şi la un film.
Mi-a spus “Te iubesc, dar ştiu că şi această femeie te iubeşte, şi i-ar plăcea să petreacă puţin timp cu tine”.
Această femeie cu care soţia mea vroia să ies era mama mea, care era văduvă de 19 ani, iar cerinţele serviciului meu şi ai celor 3 copii însemnau că puteam să o vizitez doar ocazional.
În acea seară, am sunat să o invit la cină şi la film.
“Ce e cu tine, s-a întâmplat ceva?” a întrebat ea.
“M-am gândit că ar fi plăcut să petrec timp cu tine.”, i-am răspuns. “Doar noi doi.”
S-a gândit pentru un moment, şi apoi a zis “Mi-ar plăcea foarte mult.”
În acea Vineri, după muncă, am pornit spre ea şi eram puţin îngrijorat. Îşi aranjase părul în bucle şi a purtat rochia pe care o purtase când a sărbătorit ultima aniversare a căsătoriei ei. A zâmbit, şi faţa ei era la fel de luminoasă ca cea a unui înger.
“Le-am spus prietenilor mei că ies cu fiul meu, şi au fost impresionaţi.” a spus ea, intrând în maşină. “Abia aşteaptă să audă totul despre întâlnirea noastră.”
Am mers la un restaurant care, deşi nu era elegant, era foarte plăcut şi cu o atmosferă deosebită. Mama mi-a luat braţul ca şi cum ar fi fost soţia preşedintelui Americii. Dupa ce ne-am aşezat, a trebuit să-i citesc meniul. Ochii ei mai vedeau doar literele mari.
Ajuns la jumătatea meniului, mi-am ridicat privirea, şi am văzut-o pe mama cum se uita la mine. Avea un zâmbet nostalgic pe buze. “Eu eram cea care îţi citea ţie meniul când erai mic.” spuse ea. “Atunci acum e momentul să te linişteşti, şi să mă laşi să îţi întorc favorul.” am răspuns eu.
În timpul cinei, am avut o conversaţie plăcută – nimic extraordinar, pur şi simplu am aflat despre evenimentele recente din viaţa celuilalt. Am vorbit atât de mult încât am uitat complet de film. Când am ajuns acasă la ea, mai târziu, a spus; “Am să mai ies cu tine, dar numai dacă mă laşi să te invit eu.” Am fost, bineînţeles, de acord.
“Cum a fost cina ta?” m-a întrebat soţia, când am ajuns acasă.
“Foarte frumoasă. Mai frumoasă decât mi-aş fi putut imagina.” i-am răspuns.
Câteva zile mai târziu, mama a murit din cauza unui infarct. S-a întâmplat atât de subit încât nu am avut ce să fac pentru ea. Ceva timp mai târziu, am primit un plic cu o copie a notei de plată de la restaurantul unde am fost. Pe o hârtie ataşată ei scria “Am plătit nota în avans. Nu eram sigură că o să pot să ajung la următoarea întâlnire; însă în orice caz am plătit două tacâmuri, unul pentru tine şi unul pentru nevasta ta. Nu vei şti niciodată cât a însemnat acea seară pentru mine. Te iubesc, fiule.”
În acel moment, am înţeles importanţa de a spune “Te iubesc!” la timp, şi de a acorda celor dragi timpul pe care îl merită. Nimic în viaţă nu este mai important ca familia.
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Zâmbetul Soarelui 
Păreri