Dimineaţa aceasta mă găseşte „plină de speranţă”. A, de ce ? Ideea articolului vine de la Mădi şi Onu. Într-un comentariu-răspuns , primit de la ei, iese în evidenţă cuvântul esperanto. De la semnificaţia sa , cel care speră, la adevărata valenţă , este doar un pas. Astfel:
Esperanto (cel care speră) este cea mai răspândită dintre limbile artificiale. Codul ISO 639 pentru Esperanto este eo sau epo.
Limba a fost lansată în 1887 de către Ludovic Lazar Zamenhof (1859 – 1917) după mai bine de 10 ani de muncă, pentru a servi ca limbă internațională auxiliară, o a doua limbă pentru fiecare. Numărul vorbitorilor de esperanto este greu de stabilit. În funcție de sursă, se menționează între o jumătate de milion și câteva milioane.
Primul dicționar de esperanto pentru vorbitorii de limba română a apărut în 1889.
Este menționată în „Cartea recordurilor” ca fiind singura limbă fără verbe neregulate. În plus, are o scriere pur fonetică: fiecărei litere îi corespunde un singur sunet, și pentru fiecare sunet există o singură literă.
În România, Heinrich Fischer-Galați (1879-1960), un traducător, redactor și industriaș evreu, a învățat esperanto în 1902.În 1904, Heinrich Fischer-Galați inițiază la Galați primele cursuri de esperanto și înființează primul grup esperantist din România.
Alfabetul este latin, cu câteva caractere speciale : a, b, c, ĉ, d, e, f, g, ĝ, h, ĥ, i, j, ĵ, k, l, m, n, o, p ,r, s, ŝ, t, u, ŭ, v, z.
Cu excepția literelor de mai jos, celelalte litere esperanto se citesc ca în limba română.
c = românescul ț (caro [țaro] = țar)
ĉ = românescul c urmat de e sau i (ĉerizo [cerizo] = cireașă)
g = românescul g când nu e urmat de e sau i (geologio [gheologhio] = geologie)
ĝ = românescul g urmat de e sau i (ĝardeno [geardeno] = grădină
ĥ = h gutural; sunet inexistent în limba română
i nu este niciodată scurt (maizo [ma-izo] = porumb)
j = i scurt ca în românescul cai (kaj [cai] = și)
ĵ = românescul j (ĵargono [jargono] = jargon)
ŝ = românescul ș (ŝtofo [ștofo] = stofă)
u nu este niciodată scurt (reunuiĝo [re-unuigio] = reunire, reunificare)
ŭ = u scurt ca în românescul tău (kaŭri [cauri] = a sta pe vine)
a, e, i, o, u indică vocale; j și ŭ indică semivocale. Toate celelalte litere indică consoane. Accentul tonic este stabil, pe penultima silabă.
Literele cu diacritice (în esperanto ĉapelitaj adică cu pălărie), respectiv ĉ, ĝ, ĥ, ŝ, ĵ și ŭ, nu pot fi întotdeauna scrise la calculator. De aceea există posibilitatea de a le înlocui cu combinații de două litere, din care a doua literă este x sau h. De exemplu, ĉ poate fi scris și cx sau ch, etc. Totuși, este de preferat să se scrie cu diacritice, atunci când se poate.
Mai multe informaţii aici
Cu aceeşi încredere matinală, vă doresc o săptâmână reuşită!
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Ţi-a plăcut ? Te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.
Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Zâmbetul Soarelui 
Păreri