Zâmbetul Soarelui

Întrebări cheie

În primul rând, cunoști pe cineva care este plăcut de toată lumea? Poate o celebritate, cum ar fi un actor sau un politician? Indiferent cât de mult încerci, probabil că nu vei reuși să găsești nicio persoană care este plăcută de toată lumea. Conform unor biografii (Dils 2003; Sebba 1998), chiar și Maica Tereza a avut criticii ei! Dacă Maica Tereza nu a fost plăcută de toată lumea, cât de probabil este ca tu sau eu să fim plăcuți de toată lumea?

Este măcar posibil să fii plăcut de toată lumea? Este posibil ca fiecare persoană care există să te considere interesant și atractiv? Din nou, răspunsul este, probabil, nu. Aceleași calități care fac ca o persoană să fie interesantă, plăcută și atractivă pentru cineva sunt caracteristici care fac ca persoana respectivă să fie mai puțin plăcută sau atractivă pentru altcineva. Dacă n-ar fi așa, toată lumea ar vota pentru aceiași politicieni la alegeri. De asemenea, toți am dori să ne căsătorim cu aceeași persoană, să vedem aceleași filme și să ne petrecem timpul cu aceiași prieteni. În realitate, oamenii sunt atrași de tipuri diferite de oameni, locuri și activități. O consecință a acestui fapt este că tu (și eu) nu vom fi niciodată plăcuți de către toată lumea. 

Să luăm în considerare un alt exemplu despre cum să demontezi gândurile care îți pot declanșa anxietatea socială. Imaginează-ți că ai emoții din cauza unei prezentări pe care urmează să o ții. Ești conștient că, uneori, îți tremură mâinile și că vocea îți este puțin nesigură. Gândul reflex care îți vine este că toată lumea îți va observa anxietatea și că toți vor crede că nu știi despre ce vorbești! Cum ai putea demonta aceste gânduri? Ce îți demonstrează probele?

Iată câteva întrebări pe care ai putea să ți le adresezi pentru a reuși să vezi situația într-un mod diferit.

În primul rând, ce șanse sunt ca toată lumea să îți observe anxietatea? Unii oameni sunt atât de preocupați de ei înșiși, încât n-ar observa ceva în legătură cu tine decât dacă li s-ar băga sub nas! Dacă nu crezi asta, încearcă să atragi atenția cuiva într-un loc public; te va surprinde să observi cât de dificil poate fi uneori acest lucru. 

În al doilea rând, chiar dacă cineva îți observă mâinile tremurânde și vocea gâtuită, ce ar putea crede acea persoană despre tine? Sigur, ar putea crede că ești incompetent. Totuși, el sau ea ar putea crede, de asemenea, că pur și simplu ai emoții (așa cum li se întâmplă majorității oamenilor în timpul unui discurs în public). S-ar putea să îți fie de ajutor ca în timpul unei prezentări să îți amintești, că pentru cei din auditoriu, prezentarea ta ocupă doar o mică parte din zi și o parte și mai mică din viețile lor. Ce șanse sunt să le pese măcar dacă vocea ta este gâtuită?

Pe scurt, examinarea probelor implică patru pași de bază: identificarea gândurilor de anxietate, generarea unor credințe alternative, evaluarea probelor care validează și a celor care îți contrazic credințele și alegerea unor credințe mai realiste. 

Un exemplu despre cum să folosești această strategie de gestionare a anxietății în timpul unei discuții oarecare cu un vecin nou este oferit mai jos: 

1. Identifică gândul anxios.

• Omul acesta probabil își închipuie că sunt prost pentru că nu am nimic de spus.

      2. Generează credințe alternative.

• Poate că nu a observat că nu îmi găsesc cuvintele.
• Deși eu nu am spus multe, nici el nu prea vorbit. Poate că și el este timid. 
• Poate și-a închipuit că sunt preocupat de ceva sau mă grăbesc.
• Poate s-a gândit că sunt puțin timid, nu prost.

      3. Evaluează probele.

         Probe care îmi validează credințele de anxietate:

• În trecut, au existat oameni care au spus că am tendința de a fi tăcut în situații sociale.
• În liceu am fost tachinat de câteva ori de oameni care, fără să mă cunoască, mi-au spus că sunt incompetent. 

         Probe care îmi validează credințele alternative:

• Noul meu vecin părea, de asemenea, puțin stânjenit.
• Este absolut normal ca unele conversații să fie scurte, iar oamenii să nu aibă întotdeauna lucruri interesante de spus.
• Chiar dacă i s-a părut că sunt prea tăcut, nu există niciun motiv să cred că ar fi interpretat asta drept o dovadă de prostie. De fapt, inteligența nu are nicio legătură cu cât de mult vorbești. Cunosc foarte mulți oameni care vorbesc tot timpul și nu par deloc străluciți. 

     4. Alege-ți o credință mai realistă.

• Poate că vecinul meu a observat că sunt mai tăcut, dar e foarte puțin probabil să își fi închipuit că sunt prost. 

Întrebări închise și deschise

Dacă pui întrebări celeilalte persoane, încearcă să faci în așa fel încât acestea să fie cu răspuns deschis, și nu cu răspuns închis.

O întrebare cu răspuns închis duce adesea la răspunsuri formate din unul sau două cuvinte, precum „da”, „nu” sau „bine”. Exemple de întrebări închise:

• Cum a fost week-endul tău?
• Îți place salata ta?
• Cu ce te ocupi?

Prin contrast, întrebările deschise necesită răspunsuri mai detaliate. În general, întrebările deschise sunt cele care contribuie la o conversație interesantă. Exemple de întrebări deschise includ:

• Ce ai făcut în acest week-end?
• Spune-mi despre salata ta.
• Cum e să lucrezi într-o bancă?

Editura ALL, 2015

* Extras din cartea 10 soluții simple împotriva timidității scrisă de Martin M. Antony

Ţi-a plăcut? Te invit: să distribui(share) sau să apreciezi(like) sau să comentezi(comment) postarea.

Îți mulţumesc, Zâmbetul Soarelui !

Etichete:10 soluții simple împotriva timidității Martin M. Antony, carte Matin M. Antony, Cum să depășești timiditatea anxietatea, exemple de întrebări închise, exemple de întrebări cheie, exemple de întrebări deschise