Zâmbetul Soarelui

( Baladă stihuită de Villon la ruga maicii sale 
spre a se închina Maicii Domnului )


Stăpână-n ceruri, pre pământ regină,
crăiasă peste-a iadului vîltoare,
primește pre sărmana ta creștină
în ceata drepților, deși sub soare
nici cît fir de praf n-am căutare.
Doar mila ta, Fecioară Preacurată,
mai poate izbăvi o vinovată,
că fără tine duhul n-are spor
nici drum spre cer. Mi-e inima curată;
vreau în credință să trăiesc, să mor!

O, Fiului tău spune-i ca să vină
să-mi dăruie - că roabă-i sînt! - iertare.
Ca Eghiptencei dă-mi lumina-ți lină,
cum El lui Teofil Monahul, care
s-a-nvrednicit de dreapta-ți îndurare,
deși Satanei s-a vîndut odată...
Ferește-mă de rău viața toată,
Tu,ce-ai născut spre slava tuturor
preasfîntul trup, Fecioară luminată;
vreau în credință să trăiesc, să mor!

Femeie sînt, bătrînă și puțină,
nimic nu știu, nu pot citi scrisoare,
da'-n mănăstirea de icoane plină
văd și un rai cu harfe și vioare
și-un iad cu osîndiți puși în frigare.
Mă tem de iad, iar raiul mă desfată;
doar miluirea lui să-mi fie dată
că celor păcătoși li-i ajutor
cînd cred și se smeresc viața toată.
Vreau în credință să trăiesc, să mor!

ÎNCHINARE

Vlăstarul Tău, Fecioară Preacurată,
Isus cel veșnic, domn pre lumea toată,
Luînd asupra-și soarta nouă dată,
La noi veni din cer, mîntuitor.
Osînda morții datu-i-au răsplată;
Noi îl cinstim cu inima curată.
... Vreau în credință să trăiesc, să mor!

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Dacă ţi-a plăcut, te invit: să distribui(share)sau să apreciezi(like)  sau să comentezi(comment) postarea.

Mulţumesc, Zâmbetul Soarelui​ !

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Etichete:Balada, Fecioară Preacurată, François Villon, Isus cel veșnic, Maica Domnului, rugăciune